Pilotul cu care a fugit Ceausescu era din Bistrita-Nasaud

Jos, în Piaţă, două cuvinte electrizează mulţimea: „Fuge Ceauşescu!“ Zeci de mii de oameni preiau cuvintele din zbor şi le transmit mai departe, ca pe o parolă izbăvitoare. Până atunci, înainte de a pronunţa numele Ceauşescu, trebuia să te uiţi în jurul tău, să vezi dacă te aude cineva şi mai ales cine. Acum, în câteva secunde, toată Piaţa ştie: fuge Ceauşescu! Dar ce se-ntâmplă? Elicopterul intră în cădere, se lasă brusc pe lângă ferestrele clădirii… etajul 6… etajul 5… etajul 4… iar entuziasmul Pieţei se intersectează cu un fior de spaimă: se prăbuşeşte peste noi! Dar nu, aparatul se redresează şi începe să ia înălţime, suficient cât să nu se ciocnească de clădirile înalte din preajmă. Apoi se duce ca o libelulă spre o destinaţie necunoscută, până când se pierde în zare.
Colonelul Vasile Maluţan fost ofiţer al Direcţiei a 5-a a Securităţii, a trecut în „lumea fără dor” în 26 mai 1995. În timp ce efectua lucrări de erbicidare a viei Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Fundulea, la circa 34 de kilometri de Capitală. Elicopterul Robinson-22 Beta, înmatriculat YR RBA de producţie americană, aparţinând firmei SC Agrostar Călăraşi, s-a prăbuşit, după ce s-a agăţat de un fir electric. Audierea lui Vasile Maluţan de către Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 a avut loc cu numai o zi înaintea morţii sale. Acesta a oferit informaţii importante. Poate, „prea importante“…!

Era pilotul favorit al lui Nicolae Ceuşescu

În ziua ultimului zbor pentru Elena şi Nicolae Ceauşescu, elicopterul a fost condus, ca de obicei, de Vasile Măluţan, pilotul preferat al preşedintelui. La 22 decembrie 1989, copilotul lui Măluţan a fost Mihai Ştefan, iar mecanicul de bord a fost Stelian Drăgoi. Cei trei şi-au demonstrat măiestria atunci când au fost nevoiţi să ridice aparatul de zbor de pe clădirea Comitetului Central în condiţiile în care acesta era supraîncărcat. Vasile Măluţan pilota din dreapta-faţă, Ceauşescu se afla în spatele copilotului Ştefan, ţinându-l practic în braţe pe mecanicul de bord Drăgoi, iar alături de el se afla Elena Ceauşescu. Pe cele trei locuri din spate, se aşezaseră, înghesuite, patru persoane: vestiţii Emil Bobu, membru al Comitetului Executiv al PCR, „mâna dreaptă” a lui Ceauşescu, Manea Mănescu, membru al Comitetului Executiv, viceprim-ministru, precum şi aghiotanţii înarmaţi ai familiei Ceauşescu, ofiţerii de Securitate Marian Rusu şi Florian Raţ.
În 1995, Măluţan declara: „Când soţii Ceauşescu au apărut la elicopter, cei din gardă îi aduceau mai mult pe sus. Erau atât de speriaţi! Aveau nişte feţe transfigurate. S-au urcat buluc în elicopter, iar mecanicul de zbor de-abia a avut loc să închidă uşa. Eram prea mulţi. Mecanicul s-a aşezat între scaunul lui Ceauşescu şi uşă, aşa, puţin înghesuit, ca şi cum ar fi stat în braţe. Şi am decolat”. Colonelul Vasile Măluţan era transfigurat. Elicopterul pilotat de el zbura spre nord, peste Arcul de Triumf, şi se îndrepta spre o destinaţie necunoscută. Colonelul de Securitate aştepta detalii despre destinaţie. O spaimă nu-i dădea pace: „dacă trage vreun nebun şi ne doboară?” Zbura cu Ceauşescu de mulţi ani, iar din 1985 era pilotul lui favorit, dar niciodată nu simţise o asemenea frică.

„Era încă preşedinte!”

Când a trecut pe deasupra Aeroportului Otopeni, Măluţan a fost întrebat de un coleg de la bază: „De ce nu aterizezi aici?“ „Deocamdată respect un ordin“, a răspuns pilotul. Peste ani, avea să explice: „Mă gândeam la el, că era încă preşedinte şi…”
La ora 12.21, elicopterul a aterizat în curtea Palatului Snagov, pe un „ochi“ de iarbă din mijlocul livezii. Cronometrul vieţii lui Ceauşescu era necruţător: până la moarte mai avea trei zile, două ore şi 29 de minute.

Moartea colonelului Vasile Maluţan rămâne un mister

Fiindcă era cunoscut ca unul dintre cei mai buni în domeniu, moartea colonelului Vasile Maluţan rămâne un mister, colegii lui povestind că „era în stare să aterizeze cu elicopterul cu motorul oprit de la 50 de metri înălţime”. De altfel, măiestria lui a fost dovedită şi atunci când elicopterul a încercat să decoleze de pe clădirea Comitetului Central. Din cauza supraîncărcării (în aparatul de zbor se aflau, în momentul fugii prezidenţiale, nouă persoane, cu două mai mult decât locurile elicopterului.), aparatul a pierdut întâi vertiginos din înălţime, circa zece metri, pe latura din dreapta a imobilului, dar Vasile Măluţan a reuşit să-l redreseze şi să continue zborul spre Palatul Snagov.
Accidentul, în urma căruia pilotul a decedat, a survenit a doua zi după ce Măluţan afirmase în faţa comisiei parlamentare de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 că Ceauşescu plecase din CC şi a avut în elicopter tot timpul asupra sa o valiză plină cu documente.

Blestemul lui Ceauşescu?!

Nu doar colonelul Vasile Măluţan a avut acelaşi destin. Generalii Ion Bunoaică şi Ion Eugen Sandu au murit tot într-un misterios accident de elicopter. Pe 1 septembrie 1995, la câteva luni după moartea lui Măluţan, ei se aflau în zbor, venind de la Iaşi către Bucureşti, alături de alţi gradaţi din cadrul Armatei şi Poliţiei. Aparatul s-a prăbuşit la Mogoşeşti şi nimeni nu a supravieţuit. Bunoiacă a fost seful trupelor de Securitate de la Timişoara în timpul revoluţiei, iar Sandu, şef al Miliţiei în Reşiţa şi Craiova.
Imediat după tragica prăbuşire a elicopterului condus de pilotul lui Ceauşescu, Vasile Măluţan, urmată de moartea acestuia, multe publicaţii au făcut liste de martori-cheie dispăruţi în condiţii misterioase. Victimele sunt incredibil de numeroase. Iată lista celor care au decedat în mod misterios: gen. Constantin Nuţă, gen. Velicu Mihalea, col. Petre Moraru, Marin Ceauşescu, gen. Emil Macri, gen. Gică Popa (şeful completului de judecată în procesul Ceauşeştilor), avocatul lui Ceauşescu, medicul care l-a însoţit pe acesta de la Titu la Târgovişte, militari din unitatea de la Târgovişte, gen. Corbu, gen. Marin Bălteanu, gen. Ştefan Ispas, col. Petre Ioniţă, cpt. Gheorghe Bărbieru, peste 20 de revoluţionari care au luptat la CC al PCR, mr. Darian Ionescu, gen. Ştefan Guşă, col. Gheorghe Ardeleanu, gen. Nicolae Doicaru, mr. Ion Lazăr, col. (r) Vasile Măluţan, Ştefan Andreescu, Alexandru Stark, Virgil Tatomir, Victor Pleşcan, lt. I. Span, col. Ioan Târpea, Lucaci (medic legist), lt. col. Dragoş Traşcu, Mircea Juravle, lt. col. Gheorghe Ungureanu, Cornelia Pinţa, Ion Radu, Radu Bălan, Ioan Totu, Nicolae Giosan, Gogu Rădulescu, Miu Dobrescu.

Ideea salvatoare

În 22 decembrie 1989, în jurul orei 13, Ceauşescu a aflat că televiziunea căzuse în mâinile revoluţionarilor şi s-a hotărât să se îndrepte spre Piteşti, unde spera să preia controlul. Speriat de misiunea ce-i revenise, pilotul îi debarcă înainte de localitatea Titu, sub pretextul ca pot fi reperaţi de la sol şi pot fi oricând doborâţi. „Ceauşescu mi-a cerut să-i raportez generalului Rus că are nevoie de două elicoptere mari, cu trupe pentru însoţire, că se simţea descoperit. Nu avea gardă ca lumea. Şi a insistat pe treaba asta. Am luat legătura cu Rus, care zice: «Discută direct cu Tenie şi raportează-i ce mi-ai raportat mie!». Adică, ordinul lui Ceauşescu”, a declarat Măluţan în Comisia parlamentară, în 1995.
Colonelul Petru Tenie se afla la comanda flotilei prezidenţiale de la Snagov. „Am făcut cum mi-a ordonat generalul Rus, mi s-a dat legătura, am vorbit cu Tenie. Şi Tenie zice: «Vasile, fii atent că, din momentul de faţă, nu se mai ridică niciun elicopter! Aşa că, orientează-te!». Lucrul acesta m-a încurajat extraordinar. Discuţia avea loc la ieşirea din Palat. Ceauşescu a stat pe scări, lângă mine, să audă ce vorbesc. M-a auzit ce am vorbit… A dat din mână nemulţumit… Dar el pe Tenie nu l-a auzit! N-a ştiut că Tenie mi-a spus treaba asta. Eu lui Ceauşescu i-am raportat că elicopterele se pregătesc şi… or să vină. Îmi pregăteam o minciună, că voiam să plec de la Snagov – şi să-i zic că trebuie să schimbăm elicopterul, că l-am suprasolicitat la decolarea de pe CC şi nu prezintă garanţie. Dacă vrea să plece de aici şi să decoleze din nou, eu nu-i mai garantez că ajungem întregi!”, a continuat Măluţan. Fostul dictator i-a ordonat să aterizeze lângă şosea şi l-a întrebat de trei ori dacă mai este fidel cauzei comuniste. Măluţan a dat un răspuns evaziv: „Care cauză? A cui cauză?”
După ce reuşesc să captureze un automobil Dacia, condus de un medic din Găeşti, cei doi comandă să fie duşi la Târgovişte. Maşina se defectează, astfel că în comuna Văcăreşti este oprita o alta Dacie, al cărei proprietar îi conduce şi îi lasă la Institutul pentru Protecţia Plantelor din Târgovişte, unde, după nici o oră (15.30), sosesc două maşini ale miliţiei care îi preiau pe cei doi soţi şi îi duc, sub stare de arest, la o unitate militară din oraş.

Stenograma comunicaţiilor pilotului elicopterului prezidenţial

Stenograma dezvăluie dorinţa lui Nicolae Ceauşescu de a fi dus în judeţul Dolj. Prin Bază, primul-secretar al judeţului Dolj a recomandat să nu se deplaseze acolo.
„203, aşteaptă puţin! Să se ia o hotărâre în legătură cu 202! Uite-l jos, acolo! A aterizat! (Elicopterul 203 aflat în zbor raportează aterizarea lui Măluţan pe clădire) Păi… o să meargă… nu se mai poate intra acolo… (202 anunţă ca 203 nu mai poate ateriza, pentru a lua restul conducerii, din cauza oamenilor urcaţi pe acoperişul CC)… cred că… către Bază, de la mine la (Dolj) se solicită să mergem către Olt, se ia legătura cu primul-secretar de acolo şi să se comunice, pentru că nu am altă posibilitate! Ai auzit «Panseaua», da?. Afirmativ! E «persoana nr. 1» la bord?  … Mergem la nord, la Balta Mică (reşedinţa de la Snagov) şi de acolo să se încerce să se ia o legătură. Hai, mă, lasă-mă!«Panseauaa»! În 30 de secunde aterizez! O.K.! Băneasa 08… Am confirmat! Am aterizat! Toată lumea!”, se precizează în stenograma comunicaţiilor între elicopter şi Bază.
Martor de preţ rămâne, totuşi, stenograma audierii lui Măluţan la Comisia „Decembrie 1989“: „După ce am luat înălţimea de siguranţă, am intrat în viraj către nord şi mi-am dat căştile jos de pe urechi, ca să pot să comunic cu Ceauşescu, căci el nu avea căşti. Când voia să-mi spună ceva, mă bătea pe umăr, iar eu întorceam capul. L-am întrebat: «În ce direcţie…?» Zice: «Ai luat legătura cu judeţele astea apropiate, cu Argeşul, cu Doljul…?» Zic: «N-am luat legătura cu nimeni». Nu mai răspundea nimeni la radio prin reţeaua lor. Ceauşescu s-a sfătuit puţin cu Madam şi mi-a indicat să merg către Snagov. Atunci, eu am comunicat la bază că mergem către «Balta Mică» – aşa era ştiut Snagovul: «Balta Mic㻓, declara, în 1993 , colonelul Vasile Maluţan.

Ce spun cei care l-au cunoscut

„Era un om deosebit. Când venea la Negrileşti vorbea cu toată lumea. Ne mai povestea una-alta despre Ceauşescu, dar, cred eu, nu putea spune prea multe. Se aduna mai tot satul când ateriza Vasile cu elicopterul. Nu mi-a venit să cred că a murit, chiar după ce a fost la comisia aia din Parlament. Cred că cineva i-o făcut ceva. Nu a putut da cu elicopterul în stâlp, după ce o viaţă a fost cel mai bun pilot al lui Ceauşescu. Sigur i-o făcut tâlharii ceva!” spune Loţi Săsărman, un localnic din Negrileşti.
Ioan Vlad spune că Vasile Măluţan venea tot timpul acasă, cu elicopterul, atunci când Nicolae Ceauşescu făcea vizite de lucru la Cluj sau la Baia-Mare. „Eu aveam un cazan de horincă, adică ţuică, aşa-i zice la noi la alcoolul dublu rafinat, iar Vasile venea cu elicopterul, ateriza pe locul numit <Podişoare>, după care îmi cerea 5-6 litri de ţuică pentru protocol. El spunea că îl trimitea Ceauşescu, pentru că fostului preşedinte îi plăcea mult horinca de la Bistriţa. Îmi cerea, întotdeauna, horincă de poame.( n. r. – prune). Era o mare figură. Niciodată nu se umfla în pene că este pilotul lui Ceauşescu. Cu toţii ştiam că este pilotul pe care dictatorul îl aprecia cel mai mult, dar el spunea că este un fiu de ţăran, care a ajuns pilot şi că tot aşa ar pilota un elicopter, indiferent cine se afla în aparatul de zbor. Nu îl vorbea de rău pe Ceauşescu. Cu Lenuţa (n. r. – Elena Ceauşescu) avea el ce avea. Am înţeles, de la Vasile, că era o scorpie, ea dădea directive, striga la toţi şi era spaima tuturor, inclusiv a demnitarilor. Păcat că s-a dus atât de tânăr!”
Lelea Măriuţă, care locuieşte în imediata apropiere a Podişoarelor, locul unde Vasile Măluţan ateriza cu elicopterul prezidenţial, afirmă: „Domnul meu, Vasile Măluţan ateriza aici, mai lângă casa noastră. Fain om! Tot timpul intra pe la noi, nu era măreţ. Aşa o fost el, negrileştean al nostru. Că, drept să spun, nu s-o dat mare! Dacă îi făceam o mămăligă, mânca cu o poftă ca… de lup, nu alta! În haine militare, era ca un general. Dar nu l-ai văzut veci să fie cu nasu’ pe sus. Aşa o fost el: bun, calm, popular”.

Negrileştenii sunt mândrii că Vasile Măluţan le-a fost consătean

Locuitorii comunei bistriţene Negrileşti spun că fostul pilot al familiei prezidenţiale era preocupat, încă din copilărie, de aparatele de zbor. „În plus, a fost un caracter deosebit, un om de o înaltă ţinută morală, cu un bun simţ ieşit din comun. Acest lucru a reieşit din comportamentul pe care îl avea atunci când revenea în Negrileşti. Un om absolut normal, care nu se erija în apropiatul lui Ceauşescu”, afirmă profesoara Coasă Raveca.
Elena Buhuţan, verişoara colonelului Vasile Măluţan, spune: „Acolo a fost ceva dubios. Cum să moară Vasile într-un accident stupid?! Păi, îl lăsa nenea Nicu să-i piloteze elicopterul, dacă era nepriceput? A fost cel mai bun din escadrilă. A putut el să intre cu elicopterul în sârmele de înaltă tensiune?! Să fim serioşi!”

Totuşi… „era încă preşedinte!“

Măluţan nu a uitat niciodată că a depus un jurământ de credinţă. Militar desăvârşit, acesta nu a conceput încălcarea unui ordin, prin urmare, asemenea comandantului care părăseşte ultimul nava, colonelul şi-a dus până la capăt misiunea: salvarea cuplului Ceauşescu. Când a trecut pe deasupra Aeroportului Otopeni, Măluţan a fost întrebat de către un coleg de la bază: „De ce nu aterizezi aici?”. „Deocamdată respect un ordin“, a răspuns pilotul. Peste ani, avea să explice: „Mă gândeam la el, că era încă preşedinte şi…” La ora 12.21, elicopterul a aterizat în curtea Palatului Snagov, pe un „ochi“ de iarbă din mijlocul livezii. Cronometrul vieţii lui Ceauşescu era necruţător: până la moarte mai avea trei zile, două ore şi 29 de minute.

Raimond PETRUŢ