Nati, vrei sa fii presedinte?

A apărut de ieri şi de nicăieri un personaj extrem de simpatic pe la televizor, care doreşte să fie preşedintele României. Nu prea mi-a fost familiară faţa lui, dar am căutat informaţii, ca să nu îl votez aiurea. Bineînţeles, în cazul în care mă conving singur să-mi exercit acest drept. Astfel, am aflat că Nati Meir s-a născut în Israel şi este fiul a doi români emigranţi. Pentru cei care nu ştiu, evreul vrea să fie un preşedinte onest, dar trecutul lui nu pare prea curat. Prin anii ’90 s-a zbătut să producă bani şi a început cu o afacere de electrocasnice prin Israel. Mai târziu, ar fi fost găsit vinovat de multe cazuri de escrocherie şi condamnat la vreo trei ani, cu suspendare. Dacă în ţara sa natală nu prea i-au mers treburile, trebuia să găsească un loc unde să fie tolerat. Evident că nu prea ne dăm seama de ce a vrut să plece în lume, dar în 1996 a făcut un ocol prin Germania şi a ajuns în România. Aici s-a apucat de transferuri de muncitori prin Israel şi de înfiinţarea unei firme de pază. Prin 2005, după moartea unei rude din America, ar fi primit o moştenire dubioasă de vreo două miliarde de dolari, din care vreo 80 de milioane îi ţine prin băncile elveţiene. Banii nu au reprezentat o satisfacţie totală pentru domnul Nati Meir. A fost deputat PRM, apoi a trecut scurt pe la PD, pe urmă a hotărât să rămână deputat independent în Parlamentul României. Prin 2005, Nati Meir declara că nu prea are activitate: “În urmă cu câteva luni mă gândeam să-mi dau demisia din Parlament, pentru ruşinea care era acolo. Stau degeaba, nu fac nimic, iau salariu degeaba”.
Dacă în calitatea sa de deputat, Nati Meir nu a făcut mare lucru, nu vă gândiţi că acest fapt se datorează lipsei de iniţiativă. Săracul om trebuie înţeles; nu era familiarizat cu limba română. Nu putem spune că a stat degeaba prin băncile parlamentului. Eu cred că a contemplat la nevoile stringente ale românilor şi a ajuns la concluzia că poporului îi lipsesc periuţele de dinţi multifuncţionale şi prezenţa lui în emisiuni mondene de prost gust. Aşa că a trecut la fapte. A luat-o de mânuţă pe Moni Columbeanu, un adevărat tezaur naţional, şi s-a lansat pentru prezidenţiale.
Din păcate, s-au cam terminat periuţele de dinţi şi românii încă mai au de făcut spălături bucale pentru a vorbi corect şi frumos româneşte, aşa, ca domnu’ Nati Meir. Prin urmare, evreul a mai solicitat încă 50.000 de periuţe de la partenerii lui de afaceri din Israel.
Din nefericire, iluzia puterii pare să tulbure tot mai profund mintea luminată a lui Nati Meir. Din câte am aflat eu, în cazul în care va ajunge preşedinte, acesta doreşte miniştri formaţi din vedete mass-media româneşti, şi ştim toţi (mai puţin ele) cu ce probe de cultură ne mândrim. Este comic şi, în acelaşi timp, tragic să urmăreşti cum evreul merge până la limita neruşinării, bazându-se pe faptul că electoratul vrea ca „generatoarele” de rating  de pe la TV să guverneze ţara.
Nu ne rămâne decât să tolerăm sau să ignorăm astfel de specimene. O variantă şi mai bună este să vedem în aceste practici politice o sursă nelimitată de divertisment. Oricum, mă îndoiesc că ţara asta s-a umplut de proşti şi sunt sigur de faptul că Nati Meir îşi dă banii degeaba pe campanie. Continuă să mă amuze, însă, ambiţia lui şi a celor care-i vin în ajutor. Totuşi, pe lângă ceilalţi aspiranţi la conducerea ţării, personajul acesta îi depăşeşte pe toţi la capitolul ridicol.

Gabriel OARCĂS