Conceptul de investigator sub acoperire constituie o categorie noua de subiecti oficiali si a fost mentionata în premiera în Legea 143 din 2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri. Potrivit legii, investigatorii sub acoperire sunt lucratori ai organelor de stat care defasoara activitati de culegere de date si informatii. Exista riscul, ca unele cauze instrumentate de DNA si DIICOT, prin care s-a oferit mita unor infractori sau au fost cumparate anumite cantitati de droguri controlat, sa scape din cauza unor vicii de procedura. Procedura penala din România si CEDO interzic asemenea practici.
Exista riscul imens ca infractori periculosi care au ajuns dupa gratii dupa ani de investigatii si a unor cheltuieli foarte mari facute din partea statului, în special cazuri de coruptie, dare si luare de mita, dar si pe linie de trafic de droguri, sa fie pusi în libertate din cauza folosirii unor practici considerate ilegale nu mumai de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, dar si de Codul de Procedura Penala din România.
Doar culegere de informatii
În judetul Bistrita-Nasaud, DIICOT, împreuna cu cei de la "Crima Organizata" din cadrul Politiei Române, au anihilat mai multe retele de traficanti de droguri, în care procedeul principal folosit a fost institutia "investigatorului sub acoperire". Prin aceasta, pe lânga culegerea de date si informatii, au fost "cumparate" controlat si anumite cantitati de droguri, în vederea probarii activitatii ilicite. Practic, din punctul de vedere al Codului de Procedura Penala din România si a legislatiei CEDO, s-a ordonat unor politisti sub acoperire sa comita fapte ilegale, de achizitionare de droguri, dupa care s-au organizat flagrante si arestari.
"Gazeta de Bistrita" nu pledeza sub nicio forma pentru nevinovatia traficantilor de droguri bistriteni. Din cauza folosirii unor proceduri respinse de forurile europene si de codul penal autohton, infractori dovediti pot sa scape basma curata în fata judecatorilor, pe motiv de încalcare a normelor de procedura. În decursul anilor au fost numeroase cazuri de achitari din cauza folosirii unor metode de investigatii si probatiune interzise.
În anul 2007, CEDO a condamnat Portugalia si Lituania din cauza folosirii "agentilor provocatori" (politistii sub acoperire), care au determinat savârsirea de infractiuni, concluzionând ca „interesul public nu poate justifica folosirea probelor ca urmare a unei provocari din partea politiei”.
Actualul sef al Ministerului Public, Laura Codruta Kovesi, într-o lucrare de specialitate, arata ca investigatorii sub acoperire pot fi infiltrati doar pentru culegerea de informatii, nu si pentru determinarea la comiterea de infractiuni.
Legea este clara si dupa cum se spune, ca unde e lege nu-i tocmeala, lucrurile par destul de limpezi. Investigatorul sub acoperire este folosit doar în cazuri importante: atunci când exista date sigure ca s-a savârsit sau ca se pregateste savârsirea unei infractiuni contra sigurantei nationale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de droguri si de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare de bani, falsificare de moneda ori alte valori sau a unei infractiuni prevazute de Legea nr.78 din 2000. Actul normativ reglementeaza prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie ori a unei alte infractiuni grave care nu poate fi descoperita sau a carui faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace. În aceasta situatie pot fi folositi, în vederea culegerii unor informatii privind existenta infractiunii si stabilirea persoanelor care au comis infractiuni, investigatori sub o alta identitate decât cea reala. Ei pot actiona doar în baza unei autorizatii date de un procuror. Autorizarea poate fi data numai printr-o ordonanta, pentru o perioada de cel mult 60 de zile si poate fi prelungita numai în cazuri extreme.
Articolul 68 din Codul de Procedura Penala interzice determinarea la comiterea de infractiuni, în scopul culegerii de date si informatii. Si nu este singurul aspect care contravine folosirii "agentilor provocatori" sau a investigatorilor acoperiti care depasesc mandatul primit.
Cazuri concrete
În anul 1998, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a condamnat Portugalia în cazul "Teixeira de Castro", ca urmare a nerespectarii dreptului la un proces echitabil, din cauza folosirii unor agenti provocatori în scopul arestarii si condamnarii unui traficant de droguri de mare risc. Judecatorii CEDO au acordat infractorului, traficant de droguri, daune de 10.000.000 escudos si 1.800.000 escudos, reprezentând cheltuieli de judecata. Motivatia judecatorilor europeni a fost ca din probele administrate nu rezulta ca acuzatul era predispus la comiterea de infractiunii, neavând antecedente penale, fapta sa fiind comisa ca urmare a instigarii politistilor aflati sub acoperire. În motivarea hotarârii se mai arata ca "folosirea agentilor acoperiti trebuie restrictionata, interesul public neputând justifica folosirea probei obtinute ca urmare a unei provocari din partea investigatorilor sub acoperire. Cei doi politisti în cazul citat, aflati sub acoperire, nu s-au limitat la a examina de o maniera pur pasiva activitatea infractionala a reclamantului, mai mult au influentat-o, l-au determinat pe acesta sa comita infractiunea.
Într-un alt caz de notorietate – "Ramanauskas vs. Lituania" – o speta similara, tara baltica a fost condamnata, pentru ca a folosit doi investigatori sub acoperire si a stabilit ca infractorul nu a beneficiat de un proces echitabil, neexistând niciun indiciu ca fara interventia provocatoare a celor doi investigatori infractiunea s-ar fi comis.
Probe inutilizabile
Practica a demonstrat ca de fiecare data folosirea investigatorilor sub acoperire a fost facuta prin folosirea unei modificari aduse Legii 78 din 2000, prin Ordonanta de Urgenta nr.124 din 2005, data de Monica Macovei. La momentul respectiv s-au dat mai multe ordonante criticate de asa-zisa societate civila. Prin Ordonanta nr. 124, s-a introdus un paragraf, care arata ca investigatorii sub acoperire sau cei cu identitate reala pot fi autorizati sa promita anumite avantaje sau sa ofere bani sau alte foloase, lucru care contravenea flagrant articolului 68 din Codul de Procedura Penala si unor decizii a CEDO. În mai multe situatii, actualului ministru al Justitiei, Catalin Predoiu, i s-a cerut de catre CSM, ca în calitate de initiator de legi, sa alinieze legislatia în materia investigatorilor acoperiti în conformitate cu cele doua hotarâri ale CEDO, amintite mai sus. Mai mult, CSM a avertizat ca potrivit articolului 64 din Codul de Procedura Penala, "mijloacele de proba obtinute în mod ilegal, nu pot fi folosite în procesul penal".
Lucrari juridice de specialitate aparute în ultimul timp, pintre care si un material elaborat de actualul procuror general, Laura Codruta Kovesi, sustin ca investigatorii acoperiti nu pot fi folositi decât în scopul culegerii de date si informatii. În argumentatia sa, procurorul general sustine ca, potrivit Legii nr.143 din 2000, investigatorului acoperit îi revine doar sarcina de a culege date si informatii pentru a realiza scopul pentru care s-a emis autorizarea. De unde rezulta fara echivoc ca "omul sub acoperire" nu poate si nu trebuie sa determine sau sa provoace savârsirea de infractiuni, ci sa culeaga date si informatii priving grupul de infractori, infractiunile în curs de pregatire si sa le transmita celui care a autorizat activitatea sa.
ZAHARIA COTOC
