Serviciul de Ajutor Maltez

Din fericire în România funcţionează câteva organizaţii de caritate, care încearcă să facă ceva şi pentru persoanele defavorizate.

Ordinul Maltez face acţiuni caritabile de secole

Ordinul Sf. Ioan a fost înfiinţat în anul 1048 de către Sf. Gérard ca o comunitate monastică. Acesta a devenit cunoscut prin înfiinţarea unui spital pentru pelerini în Ţara Sfântă. Prin Bula Papală din 15 februarie 1113, Papa Paschal II a aprobat înfiinţarea spitalului plasându-l sub protecţia Sfântului Scaun.

Cavalerii, membrii ai Ordinului, erau în fapt călugări legaţi prin jurământul de sărăcie, castitate şi ascultare. Obligaţi să îşi asume şi funcţia de protecţie a pelerinilor şi a celor bolnavi precum şi a teritoriilor pe care cruciaţii le cuceriseră, aceştia au adăugat misiunii lor ospitaliere pe aceea de apărători ai credinţei.

După ce creştinii au pierdut dominaţia în Ţara Sfântă în 1291, Ordinul s-a stabilit mai întâi în Cipru, apoi în insula Rodos, iar mai târziu în insula Malta, pe care cavalerii au părăsit-o alungaţi de Napoleon. Messina, Catania şi Ferrara le-au oferit adăpost de-a lungul anilor, pentru ca în 1834 Ordinul să se stabilească definitiv la Roma.

Misiunea ospitalieră iniţială a redevenit principala activitate a Ordinului, căpătând o importanţă tot mai mare în ultimul secol, în mod deosebit prin activităţile desfăşurate de Marile Priorii şi Asociaţiile Naţionale în numeroasele ţări din lume unde Ordinul este prezent.

Maltezii în România

Odată cu prăbuşirea sistemului totalitar în România noile condiţii pe plan politic şi social au făcut posibilă înfiinţarea organizaţiilor caritative, fiind susţinute de un nou cadru legislativ în România. Pe acest fundal, în primăvara anului 1991, preluând deviza Ordinului Suveran al Cavalerilor de Malta “Apărarea credinţei şi ajutorarea celor nevoiaşi”, se înregistrează în rândul persoanelor juridice, Serviciul de Ajutor Maltez în România. În decursul celor 16 ani de existenţă, asociaţia a dezvoltat o reţea solidă şi viabilă, pentru început în regiunile cu populaţie preponderent de religie catolică, iar mai târziu pe aproape întreg teritoriul ţării.

Serviciul de Ajutor Maltez în România este o organizaţie recunoscută pe plan naţional şi internaţional, având centre teritoriale organizate pe baza diecezelor romano-catolice din Alba Iulia, Iaşi, Oradea, Timişoara, Satu Mare şi Bucureşti, numărul filialelor şi al sucursalelor ridicându-se la 27. Activitatea acestora este coordonată şi monitorizată de Secretariatul General, care îşi are sediul în Cluj Napoca. Acesta este în legătură permanentă cu finanţatorii principali: Malteser Hilfsdienst din Germania şi Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta, organizaţii care au jucat un rol decisiv în înfiinţarea Serviciului şi de al căror sprijin financiar, material şi moral se bucură şi la ora actuală.

Desfăşoară mai multe programe de ajutorare cum ar fi: programe pentru vârstnici, programe pentru persoane cu deficienţe, programe pentru copii, servicii socio-medicale, programe spirituale, intervenţii în caz de calamităţi, ajutoare umanitare.

Filiala din Bistriţa

În Bistriţa – după spusele conducătorului spiritual Vereş Stelian – Serviciul de Ajutor Maltez funcţionează din 1994 cu douăzeci de membri fondatori şi voluntari care sunt împărţiţi în juniori (până la 35 de ani) şi seniori ( peste 35 de ani). Deşi acest ordin este parte integrală din Biserica Catolică, sunt acceptaţi să activeze ca voluntari în cadrul serviciului de ajutorare oricine doreşte indiferent de cultul de care aparţin. „Ajutăm pe oricine are nevoie de ajutor indiferent de religie” – a precizat Vereş Stelian.

Vartic Mayla Julia, conducătorul filialei din Bistriţa, a subliniat că unul dintre scopurile Serviciului de ajutor maltez este să le ofere tinerilor un cadru plăcut şi productivi să-i atragă în activităţi culturale şi religioase să-i înveţe bucuria de a dărui în loc să-şi petreacă timpul pe străzi sau în baruri. Scopul maltezilor este în primul rând serviciul de prim ajutor de orice fel, atât spiritual, cât şi material. În acest scop se desfăşoară anchete sociale şi ajutorul oferit se adaptează la nevoile familiilor sau persoanelor în cauză. Împreună cu tinerii întreprind activităţi foarte variate. De exemplu, de fiecare Crăciun este organizată aşa numita activitate „ceai şi pâine”, când împart pe stradă trecătorilor câte o felie de cozonac şi un pahar de ceai. Sunt mulţi voluntari care lucrează pentru a asigura unei persoane nevoiaşe pâinea pe întregul an. În cadrul Bisericii Romano – Catolice funcţionează aşa numita bucătărie a săracilor, unde mănâncă zilnic peste 30 de persoane o masă caldă pe zi. Munca voluntarilor este indispensabilă şi în acest domeniu.
Este foarte îmbucurător faptul, a precizat conducătorul filialei, că sunt mulţi tineri doritori să ajute, care se implică foarte mult în ajutorarea persoanelor nevoiaşe.
Într-o societate condusă de orgolii şi interese proprii şi unde persoanele nevoiaşe trec neobservate există totuşi organizaţii pentru care nu jocurile politice constituie prioritatea şi nu caută îmbogăţirea cât mai repede şi nejustificată, ci caută oameni care au nevoie de ajutor şi sunt gata să le întindă o mână şi un sincer mulţumesc le ajunge drept răsplată.