De la chirii exorbitante, construcții ilegale, mizerie și chiar până la căderea Guvernului Cîțu… toate străzile par să ducă la Emil Boc, care tocmai a fost propus pentru funcția de prim-ministru al României de către Cătălin Avramescu, scriitor și profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, dar cu o istorie politică stufoasă, printre care se numără și vice-președinția în cadrul Departamentului pentru Cultură, Arte și Mijloace de Informare în Masă al PMP, cât și șefia Cancelariei Prezidențiale. Va da Boc orașul de cinci stele pe țara de doi bani? Sau, mai bine zis, dacă Boc ar vrea România, românii l-ar mai vrea pe el în funcția de premier?
„În locul actualilor PNL-iști, m-aș gândi la Emil Boc”
Profesorul Cătălin Avramescu a pus paie pe foc în rândul populației, după ce l-a propus pe primarul municipiului Cluj-Napoca pentru funcția de premier, acum că ne vom lua la revedere de la Cuțu-Cîțu. Acesta a declarat că „Ar trebui să găsim un om răbdător, inventiv, competitiv, cu poftă de dialog. Unii ar sugera varianta Emil Boc. De ce nu? El a avut mandate foarte bune de primar la Cluj și poate s-a mai șters câte ceva din imaginea acelui Boc ezitant, asociat cu reduceri salariale etc. Jocul politic civilizat ar trebui să ceară ca viitorul premier să apară din tabăra moderată a PNL. Poate chiar din zona așa zisei echipe «super-Cîțu», dar să fie un om mai moderat și cu poftă de dialog. Este, totuși, greu să ții într-o coaliție trei partide și un grup al minorităților. Dacă m-aș afla în locul actualilor PNL-iști, probabil că m-aș gândi la Emil Boc. Dintre persoanele aflate la vârful PNL, nu văd altă soluție.”. Intenționată sau nu, exprimarea „nu văd altă soluție” ar putea trăda sentimentul vag că, din ce prezintă PNL în momentul de față, Boc ar putea fi „răul cel mai mic”, pe care românii îl tot votează de ani de zile, și poate nu cea mai strălucită alegere. Înapoi la mandatele foarte bune de primar la Cluj, depinde pe cine întrebi, ori ce parte a paharului privești, fiindcă aici nu mai funcționează ideea „mereu vor fi două tipuri de oameni”, ci diferențele substanțiale dintre cei avantajați și cei dezavantajați.
Scurtă istorie a Guvernului Boc
În timpul guvernului Boc a fost semnat, în exclusivitate, împrumutul istoric de aproape 20 de miliarde de euro, cu FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială.
În continuare, a urmat reforma pensiilor, care s-a încheiat cu un paradox – creșterea pensiilor speciale, deși scopul inițial al Guvernului prevedea reducerea acestora. Reforma urmărea obținerea economiilor, în beneficiul statului, însă, în realitate, s-a încheiat cu o gaură și mai mare în buget, după ce 159.000 de pensii speciale au fost majorate, în medie, cu 30%, aducând un prejudiciu de un miliard de lei.
După reforma pensiilor a venit, bineînțeles, reforma salarizării, dar, cum fusese de așteptat, lucrurile nu au decurs prea bine nici aici, fiindcă schimbarea sistemului salarizării nu a fost sub nicio formă direct proporțională cu ce înseamnă așezarea corectă a salariilor pe o scară ierarhică. În acea vreme, România se afla pe locul 2 în Europa pentru cele mai mici salarii minime pe economie, cu doar 157,2 euro pe lună, o diferență colosală prin comparație cu state precum Polonia, unde salariul minim era 348, 7 euro.
La învățământ am fost praf, această condiție fiind o constantă a societății românești. Deși educația avea alocată suma de 6% din PIB (129 miliarde de euro), totul s-a amânat pentru anul 2014, din lipsă de bani.
Să nu uităm despre target-urile Guvernului condus de Emil Boc în privința restructurării și privatizării companiilor de stat, care n-au mai fost atinse din cauza presiunilor din partea FMI.
După multe peripeții, acesta a decis să își dea demisia, motivând alegerea făcută în felul următor: „Nu mă agăț de putere, am declarat de multe ori acest lucru. Pentru mine, contează mai puțin că mai rămân pe acest scaun câteva luni în plus, până la alegerile din noiembrie, dar pentru țarî este extrem de important să avem stabilitate economică”, după care a ieșit din Guvern în aplauzele miniștrilor, împachetând elegant și discret faptul că nu mai face față la toate presiunile și situația dezastruoasă din țară.
Cum să îți sabotezi singur „valorile”
Luni, 4 octombrie, consilierii locali au aprobat pentru anul 2022 aplicarea suplimentară a unei cote diferențiate de impozit în funcție de zonă, pentru stimularea investițiilor în cartiere: 15% – zona A; 10% – zona B; 5% – zona C; 1% – zona D. În acest sens, edilul a anunțat că „Am primit propunerea dvs., am analizat, cu proiecție pentru venituri, la ce limită putem accepta, decizia vă aparține dvs. Cu mențiunea că, anul viitor, printr-o modificare la cadrul actual existent sau al codului fiscal, să putem veni cu prevederi ca să fie extrem de tintite: adică, pentru cei care dețin in proprietate un apartament, să crească impozitul după numărul de imobile. Gradul de impozitate să crească corespunzător, ca o expresie a solidarității și a faptului că într-o comunitate trebuie să avem o viziune închegată. Și în calitate de președinte al Asociației Municipiilor port discuții cu colegii mei și cu Guvernul pentru flexibilizarea codului fiscal, ca să ne permită aceasta impozitare în funcție de averi, pentru a-i proteja pe cei care o duc mai greu”, subliniind și că proprietarii vor mai achita în plus 20% dacă nu au respectat autorizația de construcție și chiar 50% în plus dacă nu dețin autorizație. O inițiativă lăudabilă și foarte de stânga, având în vedere că vine din partea unui politician care face parte din Partidul Național Liberal, bătându-se cap în cap cu principiile dreptei.
În cadrul aceleiași ședințe, USR PLUS venise cu încă un amendament, privind industria horeca: „Menționând același principiu al solidarității, mă bucur că s-a luat în considerare solicitarea HORECA de a reduce taxa pentru aceștia. Și alături de aceștia, o altă industrie afectată a fost cea a spectacolelor. Grupul cere reducerea cuantumului prevăzut la capitolul 6, la valoare de 0.5%”, amendament care a fost, însă, respins cu 8 voturi pentru, 13 contra și 4 abțineri, primarul menționând că: „Știu situația HORECA și nu este una ușoară și am reușit, împreună cu alți primari, să lăsăm industria deschisă în pandemie și mă bucur că premierul Cîtu și-a asumat acest lucru, de a menține industria deschisă pentru cei vaccinați, indiferent de incidență. A fost o decizie grea. Ați vazut că noua hotărâre de Guvern menține deschise HORECA și industria de spectacole. Am făcut o analiză financiară, dar executivul nu mai susține alte diminuării sau alte scutiri sau alte lucruri. Nu pot să mai susțin alte amendamente decât cele pe care le-am ascultat. Dar politicul vă aparține, va trebui să tăiem din altă parte. Deci, cu regret nu pot să susțin, din punct de vedere tehnic, chiar dacă emoționat și uman, vreau să îl susțin.”
România lui Boc – metrouri zburătoare și chirii imposibile
Dacă primarul va lua în calcul și se va gândi serios la propunerile de a (re)ocupa funcția de premier al României rămâne de văzut, având în vedere și experiența din trecut. Totuși, având în vedere situația municipiului Cluj-Napoca, cât și a țării (odată cu scumpirile la electricitate și gaz), s-ar putea să ne trezim cu o țară în care trebuim să prețuim, mai întâi de toate, metroul, apoi să camuflăm sărăcia cu iluzia elitismului clujean. Diferența este că nimeni nu vorbește despre mizeria, sărăcia și insuficiențele Clujului, pe când, în momentul în care luăm în vizor România per total, lucrurile stau exact invers.
