Șirul de tragedii din lumea lăutărească

Muzica lăutărească în România are o istorie îndelungată. Acest gen de muzică este tipic societății romilor din România. Înainte de secolul XIX, romii cântau la curțile regale și boierilor. După secolul XIX s-au stabilit în zone rurale unde cântau la nunți, înmormântări și alte sărbători românești. 

Acest gen de muzică necesită o bună cunoaștere a tehnicii, deoarece muzica lăutărească are o structură complexă, cu multe ornamente muzicale și armoni dense. De fiecare dată când o melodie este cântată ea este reinterpretată. A fost comparată cu muzica jazz, tocmai pentru că acestui gen de muzică îi este caracteristică improvizația. Lăutarii s-au inspirat din fiecare tip de muzică cu care au avut contact, de aceea nu putem vorbi despre un anumit stil specific al genului muzical. El variază de la regiune la regiune. George Enescu s-a inspirat din muzica lăutărească când a compus Rapsodia de Primăvară. Până în ziua de azi muzica lăutărească este apreciată printre români și străini. 

În Cluj s-au format mulți artiști lăutari care au fost apreciați de mari personalități românești. Printre cei mai importanți artiști clujeni de muzică lăutărească sunt Iosif Ghemant și Dorel Merticaru. Cei doi au încântat românii iubitori de muzică lăutărească. 

Iosif Ghemant

„Mai bine de jumătate din viaţa mea, am cântat-o. Dormeam şi visam, iar în urma visului luam vioara şi făceam un joc. Vioara a fost şi rămâne pentru mine prima dragoste. Mai mult ca orice, am ţinut-o lângă mine întotdeauna. Oriunde m-am dus, vioara m-a însoţit. Nu am putut niciodată să mă despart de ea fiindcă mi-a fost mereu foarte dragă”, Iosif Ghemant, violonist.

Iosif Ghemant a fost un violonist clujean care s-a născut în 1939 în Bonț, județul Cluj. Provine dintr-o familie veche de muzicieni lăutari, care a locuit de secole în Gherla. Are mai multe origini etnice și se mândrea cu asta, evreu, armean și țigan. Iosif a început să cânte la vioară la 4 ani, după ce a primit-o de la tatăl său. După ce a început să cânte la ea, nu a mai lăsat-o. A învățat mai mult singur să cânte. Cât timp era copil se plimba prin țară și asculta ce se cânta prin popor. A învățat folclorul din toate zonele țării.

A continuat studiile muzicale la Școala Populară de Artă, unde a stat și a studiat timp de 6 ani mai multe instrumente muzicale. A studiat câte doi ani pentru fiecare instrument, în această ordine, trompeta, cornul și clarinetul. Nu s-a oprit aici, în anii care au urmat, Iosif Ghemant a continuat să învețe zeci de instrumente, dar cea mai dragă i-a rămas vioara.

La 14 ani a întâlnit-o pe Maria Tănase 

După ce l-a ascultat, l-a luat în orchestra ei pentru trei săptămâni. După a cântat și cu Ioana Radu, Maria Lataretu, Mia Braia, Irina Loghin, Dumitru Sopon. A înregistrat discuri la Radio Cluj în anii 60 și în 1965 a înființat orchestra-taraf la Gherla. După revoluția din 89 a început să aibă concerte și în afara țării. A avut concerte în 26 de țări. În timpul unui concert de strângere de fonduri în Catedrala Notre Dame, a fost ascultat de Pavarotti și Domingo. După concert, Ghemant a fost felicitat de cei doi maeștri. A fost ascultat și de trei președinți ai țării, Ceaușescu, Iliescu și Constantinescu, conform gherlainfo.ro.

La sfârșitul vieții a început să o ducă tot mai greu, a început să se îmbolnăvească și a trebuit să stea în spitale timp de 5 ani, iar după ce s-a pensionat, singurul venit pe care îl avea împreună cu soția s-a, era pensia lui mică și veniturile din concertele rare la care participa când îi permitea sănătatea. Iosif Ghemant a murit în 2011, dar va rămâne o legendă a muzici lăutărești. Printre cele mai frumoase melodi putem enumera: „Cobolul de la Mintiu”, „Jocul de-nceput de la Ghirolt”, „De-a lungu’ din Aluniş”, „Roatele din Căianu”, „Învârtita de la Turda”, „Fecioresc rar de la Sic”, „Bătuta din Bonț” și „Haţegana din Mănăştur”. 

Dorel Merticaru

Născut în Râmnicu Sărat, în anul 1932, a locuit cu mama și bunicii lui. La vârsta de 4 ani i-a murit mama, la 8 ani a urmat bunica și la 9 bunicul. A rămas singur până la vârsta de 11 ani, când a venit tatăl său să îl ducă la Focșani. Acest fapt s-a întâmplat în urma insistențelor “unor oameni”, după cum relatează Dorel Merticaru în interviul dat pentru emisiunea Tezaure Umane Vii. La Focșani, Dorel întâlnește un domn care cânta la acordeon. După ce acesta l-a auzit pe băiat cum cânta din voce, s-a hotărât să îl învețe secretele instrumentului. 

Copilărie marcată de tragedie

Copilăria lui a fost marcată de tragedii, începuse cel de-al Doilea Război Mondial și a trebuit să fugă de bombardamente din oraș în oraș, București, Focșani, Ploiești. Chiar și în timpul războiului acesta nu a încetat să exerseze la acordeon. Studiile liceale le-a urmat pe fugă, deoarece a fost primit ca acordeonist în cadrul filarmonicii. În această perioadă a avut oportunitatea să cânte alături de Maria Tănase, Alexandru Grozuță și Ioana Dragu.

În 1952 a fost angajat de Opera Maghiară și a rămas acolo până în 1972. În acest an a plecat în Germania Federală alături de Dumitru Sopon și Ansamblul de Cântece și Dansuri Nuntași din Bihor. Aici a fost invitat să concerteze în afara Cortinei de Fier, dar refuză, nu dorea să fie numit fugitiv al sistemului comunist. 

La 36 de ani a intrat la pensie, nu putea să suporte publicul care de la o anumită oră, începea să se turmenteze și să creeze hărmălaie. Dorel Merticaru avea o fire așezată și prefera liniștea, studiul, iar el bea foarte rar. Exersa și studia tot timpul, fără aceste repetiții nu știa să cânte. 

În ultima lună, lumea muzici lăutărești a suferit trei pierderi mari. Maeștri lăutari au decedat în urma infectării cu COVID-19, Cornelia Catangă în 26 martie anul acesta, Nelu Ploieșteanu și Gabi Luncă în 2 aprilie. Aceștia au suferit de forme severe ale bolii. 

Cornelia Catanga

Cântăreața s-a născut în 9 martie 1958, în Zeletin, județul Buzău, a fost o interpretă de muzică lăutărească, una dintre cele mai cunoscute din România. Aceasta era mândră de originile ei. Mama și bunicii Corneliei erau muzicieni și a fost crescută într-un sat de romi lăutari. Începând cu vârsta de 6 ani a început să cânte la acordeon și la 8 ani a cântat prima oară pe scenă și de la 9 ani a început să susțină concerte la evenimente pe cont propriu. Cornelie Catanga a murit la vârsta de 63.

Nelu Ploieșteanu

Ion Dumitrache sau cum este cunoscut pe scenă, Nelu Ploieșteanu, s-a născut în 16 decembrie 1950 într-un sat din Prahova. A locuit și a învățat să cânte în satul său natal până a împlinit vârsta de 18 ani. În acel an și-a luat numele de scenă Nelu Ploieșteanu și s-a mutat la București. Aici a început să colaboreze cu Teatrul de revistă „Ion Vasilescu” și cu mai multe localuri din capitală. După 1990 a lansat 15 albume de muzică lăutărească. Nelu Ploieșteanu a murit la vârsta de 71 de ani.

Gabi Luncă

În Vărbilău, Prahova, în 167 octombrie 1938, s-a născut Gabi Luncă. A învățat să cânte alături de tatăl său începând cu anul 1951. Doi ani mai târziu începe să cânte cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai din Ploiești. La 17 devine cunoscută și la 19 își înregistrează primul album cu doar 4 piese. Una dintre ele devine hit „Dă-mi drumul nevastă-n casă”.În 1980, Gabi are primul concert în străinătate. În 1982 a fost invitată să cânte în casa de protocol a Guvernului din Comorova, la invitația personală a lui Nicolae Ceaușescu. În 1990, organizează împreună cu tatăl să cel mai mare concert de muzică lăutărească urbană din România. Doi ani mai târziu se retrage de pe scenă, cântând doar melodi religioase, conform g4media.ro.