Funcţionarii publici trimişi în judecată care exercită încă prerogativele funcţiei vulnerabilizează încrederea cetăţenilor în autorităţi, precizează CCR, marţi, în motivarea soluţiei de admitere a sesizării preşedintelui Klaus Iohannis la legea privind Statutul funcţionarilor publici.
CCR a admis, marţi, sesizarea depusă de preşedintele Klaus Iohannis, referitoare la legea privind Statutul funcţionarilor publici, care prevede că funcţionarii publici să nu mai fie suspendaţi din funcţie în cazul în care sunt trimişi în judecată pentru infracţiuni.
Potrivit Mediafax, plenul Curţii Constituţionale a fost sesizat de şeful statului, în cadrul controlului anterior promulgării, cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de preşedintele României şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.14, 18 şi 22 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt neconstituţionale.
În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea a reţinut că dispoziţiile cuprinse în art. I pct. 18 şi 22 din legea supusă controlului încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât prin abrogarea măsurii administrative a suspendării raportului de serviciu în cazul trimiterii în judecată, în cadrul unui proces penal, în ceea ce priveşte persoanele care au calitatea de funcţionari publici, în temeiul Legii nr.188/1999, se creează un privilegiu, contrar prevederilor consacrate de art.16 din Constituţie.
„Mai mult, posibilitatea lăsată acestor persoane de a continua să exercite prerogativele de funcţionari publici, cu toate drepturile şi responsabilităţile pe care exerciţiul autorităţii de stat le implică, în condiţiile în care s-ar afecta activitatea şi imaginea publică a autorităţii, contravine principiului statului drept şi principiului supremaţiei Constituţiei şi al obligativităţii respectării legilor, consacrate de art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, şi vulnerabilizează încrederea cetăţenilor în autorităţile statului”, subliniază CCR.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art.I pct.14 din legea supusă controlului de constituționalitate, Curtea a reţinut că acestea introduc posibilitatea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici de a delega autorităților sau instituțiilor publice, în condițiile legii, prin ordin al președintelui, competența de a organiza concursuri de recrutare și promovare pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție, a funcțiilor publice de conducere de șef serviciu și șef birou, precum și a funcțiilor publice specifice asimilate acestora.
„Or, în condițiile în care ANFP nu are competența proprie în organizarea unor astfel de concursuri, ea nu poate delega o competență pe care nu o deține. Mai mult, întrucât autoritatea sau instituția publică are competența organizării acestor concursuri în temeiul legii, această competență nu îi poate fi delegată printr-un act administrativ al președintelui ANFP. Prin urmare, prezența în același act normativ (același articol) a două soluții legislative contradictorii determină caracterul ambiguu al textului, împrejurare de natură a contraveni principiului legalității consacrat de art.1 alin.(5) din Constituție, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea normei”, subliniază CCR.
