Declanșat de asasinarea, în iunie 1914, a moștenitorului la tronul Austro-Ungariei, principele Franz Ferdinand, Primul Război Mondial a fost cel mai devastator conflict din istoria de până atunci a omenirii, întrecut, ca pagube și număr de victime doar de Al Doilea Război Mondial. Peste 9 milioane de oameni au pierit pe câmpul de luptă și mulți civili au murit din cauza bolilor și a foametei.
Conflictul a marcat dispariția totală a absolutismului monarhic în Europa, patru imperii: german, țarist, austro-ungar și otoman. De asemenea, el a însemnat apariția regimului comunist în Rusia în urma revoluției din octombrie 1917, precum și formarea a numeroase state naționale, din ruinele vechilor imperii – Cehoslovacia și Iugoslavia – ori alipirea unor teritorii la patria mamă – cazul României și Poloniei. Evenimentele din anul 1917 au fost decisive pentru soarta războiului, deși efectele lor vor fi resimțite abia în 1918. În februarie 1917, Germania a declanșat războiul submarin total, cu scopul de a stopa aprovizionarea trupelor britanice care luptau pe continent.
În același an, Statele Unite vor intra în război de partea Antantei, dar Puterile Centrale – Germania, Austro-Ungaria, Turcia și Bulgaria vor recupera acest dezavantaj odată cu retragerea Rusiei – devenita stat comunist – din război, în decembrie. În primăvara anului 1918, germanii au declanșat o puternica ofensivă pe Frontul de Vest, respinsă însă cu mari pierderi. Puterile Centrale, epuizate și speriate de posibilitatea unor revoluții comuniste, au acceptat armistițiul ce punea capăt războiului, armistițiu semnat pe 11 noiembrie 1918.
Principalii pioni
Primul Război Mondial, declanșat la 28 iulie 1914, s-a încheiat la 11 noiembrie 1918, după aproape 53 de luni de lupte. Germania era deja slăbită, iar victoria aliaților devenise o certitudine, astfel că își arată disponibilitatea de a semna un armistițiu. În 23 octombrie, președintele Wilson le transmite aliaților oferta de armistițiu, pentru ca aceștia să poată statua condițiile lor.
La Versailles are loc examinarea detaliată a condițiilor armistițiului ce va fi impus Germaniei. iar textul definitiv al armistițiului este transmis prin cablu președintelui Wilson. Se decide ca mareșalul Foch, asistat de un amiral britanic, să le comunice acest text parlamentarilor germani mandatași de către guvernul german să semneze armistițiul. În noaptea de 6 spre 7 noiembrie, înaltul comandament german face cunoscută lista cu plenipotențiarii săi. Aceștia sunt ministrul de stat Erzberger, generalul von Winterfeldt, ministrul plenipotențiar, contele Oberndorff, căpitanul de marină Vanselow, precum și căpitanii Geyer și von Helldorff, interpreți.
”Cei șase parlamentari germani pleacă în 7 noiembrie la prânz, din Spa, unde se afla Marele Cartier General German. Ziarul Le Petit Parisien din 7 noiembrie anunță cu litere de-o șchioapă: „Parlamentarii germani se află deja pe drum”. Spre seară, delegația se află în fața liniilor franceze, în locul indicat de mareșalul Foch, adică la Haudroy, situat la 2 kilometri nord de La Capelle. Este aproape ora 20, plouă mărunt, e frig și ceața este deasă. Santinelele aflate în post reușesc să vadă un halo de lumină și se aude semnalul de „încetați focul””, relatează un articol din revista Historia.
”Cereți armistițiul?”
”În 8 noiembrie, la ora 7 dimineața, delegația ajunge la Rethondes, în apropiere de Compiegne. Trenul mareșalului Foch se află deja pe linia paralelă și el îi primește pe delegați în vagonul său personal la ora 9.
Primul contact este destul de violent, deoarece Foch așteaptă mai întâi ca plenipotențiarii germani să ceară armistițiul: „Cereți armistițiul? Atunci spuneți asta! În cazul în care îl cereți, vă vom face cunoscute condițiile în care va putea fi obținut”, spune el sec.
După discuțiile privind condițiile armistițiului, germanilor li se dă un răgaz de 72 de ore, pentru a da un răspuns definitiv. Erzberger ar dori mai întâi încetarea focului, pentru a combate mișcarea bolșevică din Germania din acel moment, dar Foch refuză: „Focul nu va înceta decât după semnarea armistițiului”.
La ora 13, căpitanul von Helldorf, care servește ca interpret, pleacă la Spa, către cartierul său general. Duminica, 10 noiembrie, guvernul german ia la cunoștință condițiile armistițiului și în aceeași după-amiază sunt trimise două mesaje delegației germane: unul semnat de mareșalul Hindenburg, în care se precizează anumite atenuări privind convenția de armistițiu, celalalt, semnat de cancelar, care îi acorda lui Mathias Erzberger mandatul de a semna armistițiul.
Ultimele victime
În fine, în 11 noiembrie armistițiul este semnat la ora 5.10 dimineața de către mareșalul Foch, amiralul sir Roselyn Wemyss, generalul Maxime Weygand, contele Alfred von Oberdoff, Mathias Erzberger, generalul von Winterfeldt și căpitanul Vanselow. Ultimii doi au lacrimi în ochi”, continuă relatarea.
Ultimul soldat francez ucis de un glonț rătăcit, exact la ora 11, în ziua de 11 noiembrie, este agentul de legătură Auguste Trébuchon, care anunța ordinul de adunare a regimentului său, în vederea aprovizionării. Investigațiile ulterioare au determinat faptul că în ultima zi a războiului, de la semnarea armistițiului la ora 05.00 până la punerea acestuia în practică, la ora 11.00, aproximativ 11.000 de oameni au fost răniți sau uciși. În cele din urmă, Primul Război Mondial s-a soldat cu peste 37 de milioane de victime: peste 16 milioane de decese și peste 20 de milioane de răniți îl plasează printre cele mai sângeroase conflicte din istorie.
Diana Gabor
