Cea mai lungă detenţie din România la ora actuală! Mureşan, Hasnăş şi Cloşcă, a 6-a lună în arest preventiv

Foştii şefi din IPJ Bistriţa-Năsăud – Ioan Ovidiu Mureşan, Roberto Hasnăş şi Leon Cloşcă – au fost la un pas de a scăpa de arestul preventiv. Dacă judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Maramureş a fost de acord cu ultima solicitare a celor trei de a li se înlocui măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, judecătorul de la Curtea de Apel Cluj nu a ajuns la aceeaşi concluzie şi a decis că Mureşan, Hasnăş şi Cloşcă vor mai sta încă 30 de zile după gratii.

Apărătorul lui Ioan Ovidiu Mureşan a învederat instanţei maramureşene că durata de arest preventiv în cazul celor trei foşti poliţişti bistriţeni este cea mai lungă din România din acest moment, în timp ce în alte dosare penale în care inculpaţilor li se aduc acuzaţii mult mai grave, durata de arest preventiv nu a depăşit două-trei luni.

Acuzaţiile care sunt aduse celor trei foşti şefi din IPJ Bistriţa-Năsăud de procurorii DNA, precum şi mare parte a desfăşurării evenimentelor până la arestarea preventivă a acestora sunt deja destul de cunoscute publicului larg. La finele lunii aprilie, Ioan Ovidiu Mureşan – fost inspector şef al IPJ BN, Roberto Hasnăş – fost şef al Poliţiei Rutiere şi Leon Cloşcă – fost comandant al Poliţiei oraşului Năsăud au solicitat judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Maramureş înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Practic cei trei se află după gratii de mai bine de cinci luni.

Instanţa maramureşeană a admis solicitarea celor trei, însă procurorii DNA au contestat decizia la Curtea de Apel Cluj, unde judecătorul a decis că Mureşan, Hasnăş şi Cloşcă vor mai sta după gratii încă 30 de zile.

Gazeta de Bistriţa a intrat în posesia motivării deciziei dată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Maramureş şi vă prezintă în acest număr argumentele pe care apărătorii celor trei le-au adus în faţa judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Maramureş pentru a-l îndupleca să le aplice o măsură preventivă mai uşoară până la judecarea procesului pe fond, în condiţiile în care la dosar nu a apărut nici un element de noutate de la un termen la celălalt, dar şi ce spune DNA ca şi contra-argument.

Avocatul lui Mureşan: Este cea mai lungă detenţie din România la ora actuală

În sprijinul solicitării lui Ioan Ovidiu Mureşan, avocatul acestuia a depus la dosar hotărâri judecătoreşti şi jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care vizează o analiză a 5 hotărâri judecătoreşti în materia măsurilor preventive în sensul dispunerii înlocuirii măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar în faza de cameră preliminară. În virtutea unor prevederi ale Codului de procedură penale, acesta a arătat că la acest moment durata arestului preventiv ar putea avea un caracter de nelegalitate prin raportarea la unele dispoziţii care arată că „durata camerei preliminare este de cel mult 60 de zile de la momentul sesizării instanţei”.

„Instanţa a fost sesizată la data de 17.02.2015, la acest moment suntem peste termenul prevăzut de art. 343 Cod procedură penală. Până se va soluţiona în primă instanţă şi până se va soluţiona în contestaţie această cauză, termenul va fi depăşit cu cel puţin 30 de zile”, a atras atenţia avocatul lui Mureşan.

Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Maramureş a mai reţinut că în studiul de jurisprudenţă depus la dosar de avocat„se arată acelaşi lucru, că este o procedură statică, că aceasta nu poate să aducă elemente surprinzătoare şi noi”.

„Raportat la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, este cea mai lungă detenţie din România la ora actuală. A depus 6 hotărâri judecătoreşti, în ceea ce-i priveşte pe Bica, pe preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, în acel studiu de jurisprudenţă se face analiza a 5 hotărâri judecătoreşti şi care au termene mai scurte de măsură preventivă, de arest preventiv, de aproximativ 2-3 luni de zile, în cauza de faţă fiind peste 5 luni de arest preventiv şi până se va soluţiona camera preliminară se împlinesc cele 6 luni”, mai reţine judecătorul din argumentele aduse de avocatul lui Mureşan.

„Se poate observa în acel studiu de jurisprudenţă efectuat de către un magistrat asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că în 3 din cele 5 speţe nu s-a depăşit acel termen de cameră preliminară”, se mai arată în documentul citat.

Avocatul lui Hasnăş: Această măsură preventivă tinde să aducă foarte mult cu o pedeapsă anticipată

Avocatul lui Roberto Hasnăş a solicitat instanţei respingerea cererii parchetului de prelungire a arestului preventiv şi de înlocuire a măsurii, „pentru că la acest termen se discută în primul rând verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii şi, din această perspectivă trebuia ca parchetul să susţină în principal de ce s-ar impune privarea de libertate în continuare şi nu de ce cererile inculpaţilor ar trebui respinse”. Avocatul susţine că parchetul nu a adus la dosar nici un element de noutate, condiţii în care acuzaţiile aduse clientului său dar şi celorlalţi inculpaţi nu se schimbă, ci vor rămâne la fel până la finalizarea dosarului.

Sunt invocate două argumente principale pentru care s-ar impune privarea de libertate în continuare, primul fiind că nu a apărut nici un element de noutate.

„În momentul în care se va pronunţa o soluţie pe fond, judecătorul investit va analiza în ce măsură sunt sau nu acuzaţiile DNA-ului, doar în acel moment se va stabili vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane”, mai reţine instanţa din argumentaţia apărătorului lui Hasnăş.

Totodată avocatul a accentuat faptul că parchetul „a făcut referire la cele 40 de acte materiale, însă doar din perspectiva de a sublinia modul în care se încearcă să se impresioneze cu acest număr mare de acte materiale. Crede că trebuie lecturat şi rechizitoriul chiar dacă nu se pronunţă pe fond şi să se constate că cel puţin în 12 situaţii a constatat că inculpatului i se reproşează că ar fi dat telefon unui subaltern pentru a face ceva anume şi că în dosar, parchetul spune că s-au întocmit procese verbale de constatare a contravenţiilor. În condiţiile în care s-a dat telefon după momentul  la care o persoană a fost sancţionată, are dubii vizavi de acea urmare prevăzută de norma de incriminare. Mai apoi, este situaţia în care nu s-a raportat un anumit accident rutier şi acesta ar fi un abuz în serviciu.

Se invocă de către parchet un interes general al societăţii care ar prima şi care ar solicita o reacţie fermă din partea organelor judiciare. La 5 luni de zile de la momentul la care s-a luat măsura preventivă acea reacţie din partea organelor de urmărire penală a venit, s-a materializat în începerea urmăririi penale, arestarea preventivă a inculpaţilor, finalizarea urmării penale şi trimiterea acestora în judecată. Apreciază că raportat la stadiul în care ne aflăm, în condiţiile în care toate mijloacele de probă sunt la dosar iar acuzaţia se bazează în principal pe interceptări telefonice, nu mai este suficient acest interes general al societăţii invocat în mod abstract vizavi de interesul personal al inculpatului de a fi cercetat într-o stare de normalitate, o stare de libertate, aşa cum stabileşte legiuitorul pentru că măsura arestului preventiv este o măsură excepţională. Sunt acele cazuri intens mediatizate (B., H., M.) în care se vorbeşte de mult mai multe acte materiale, de sume de milI. e de euro şi în toate acele situaţii cea mai lungă detenţie a fost de 4-5 luni, moment în care şi Î.C.C.J. a apreciat că nu se mai impune măsura preventivă”.

Apărătorul lui Hasnăş a mai opinat că „această măsură preventivă tinde să aducă foarte mult cu o pedeapsă anticipată”.

„În situaţia în care o persoană este cercetată o lungă perioadă de timp în stare de arest preventiv, în subconştientul unui magistrat, în momentul în care va pronunţa soluţia va ţine cont şi de această chestiune şi de durata arestului preventiv şi nu este de dorit ca în momentul în care se va ajunge la o soluţie să se ţină cont de perioada îndelungată de arest preventiv în care au fost ţinuţi inculpaţii. (…)

Măsura arestului preventiv este excesivă la momentul actual şi nu este justificată doar de rezonanţa socială a faptelor, care va rămâne aceeaşi doar prin prisma faptului că la momentul precizat în rechizitoriu inculpatul avea o anumită funcţie”, a mai susţinut avocatul.

Avocatul lui Cloşcă: DNA a trecut în rechizitoriu nişte presupuse foloase ca fapt divers şi care nu au legătură cu faptele

Apărătorul lui Leon Cloşcăa învederat instanţei „cererea de înlocuire a arestării preventive care este vastă”, punând şi el accent pe faptul că la dosar nu a apărut nici un element de noutate.

„Raportat la practica judiciară la care au făcut trimitere şi colegii săi, este un caz cel puţin singular, vizavi de gravitatea faptelor care li se impută. Chiar dacă de principiu nu se poate susţine că sunt aceste elemente noi, are cel puţin două argumente suplimentare faţă de cele de până acum, care din punctul său de vedere creează o gravitate mai redusă faptelor care li se impută şi pe de altă parte trecerea timpului care ar trebui să lucreze în favoarea inculpaţilor în sensul că acel termen rezonabil a fost depăşit şi pentru argumentele la care a făcut trimitere în cererea de înlocuire, această depăşire nu este deloc imputabilă inculpaţilor.

Elementul de noutate rezultă din răspunsul formulat de D.N.A. la excepţiile depuse de către inculpaţi, şi anume strict acele excepţii care vizează descrierea faptelor. Dacă în descrierea faptelor s-au indicat nişte foloase materiale şi a presupus că sunt rezultatul infracţiunilor imputate, parchetul a răspuns că nu au nici o legătură cu săvârşirea faptei, că au fost trecute acolo „ca fapt divers” ca să caracterizeze persoana inculpatului şi nicidecum că ar fi rezultat din săvârşirea faptelor şi atunci, concluzia este că ceea ce li se reproşează inculpaţilor este un telefon.

Pe de altă parte, cel mai important argument este trecerea timpului. În cuprinsul cererii a indicat o serie de decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului şi se poate observa că şi această cauză se pliază perfect pe acele situaţii, în sensul în care s-a constatat o încălcare a termenului rezonabil cu atât mai mult cât de regulă, încauzele CEDO pe care apărarea le invocă în faţa instanţei se discută despre infracţiuni de violenţă, nu despre infracţiuni de corupţie care de principiu nu pot să prezinte un pericol atât de mare pentru ordinea publică”, a reţinut judecătorul din argumentele aduse de avocatul lui Leon Cloşcă.

Acuzarea, aceeaşi melodie: Infracţiuni pentru care pedeapsa e mai mare de 5 ani

De cealaltă parte a baricadei, Ministerul Public (n . r. – DNA) a solicitat instanţei să constate că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri cu privire la fiecare inculpat se menţin.

„Apreciază că există suficiente elemente care să conducă la concluzia că această măsură preventivă este o măsură legală şi temeinică şi se impune a fi menţinută. Convingătoare sunt concluziile reţinute în fiecare încheierea prin care s-a menţinut măsura arestării preventive. Judecătorul de cameră preliminară are libertatea de a aprecia dacă la acest termen inculpaţii pot fi puşi în libertate şi dacă se poate dispune înlocuirea cu arestul la domiciliu, însă va fi greu de motivat de ca s-a optat timp de 3-4 luni pentru o măsură şi de ce ar opta în acest moment pentru o altă măsură preventivă. Pe de altă parte nu apreciază că pentru a se face o declaraţie în faţa instanţei aceasta trebuie pregătită anterior de către inculpat alături de apărător. Rolul instanţei, cât şi al procurorului şi al apărătorilor este de a se stabili adevărul, iar adevărul nu se poate stabili decât în faţa instanţei. Apreciază că inculpaţii au săvârşit fapte pentru care pedeapsa este mai mare de 5 ani închisoare iar punerea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică”, a reţinut judecătorul conform motivării.

Instanţa dixit: Nu există probe care să justifice menţinerea arestului preventiv

În final, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Maramureş a ajuns la concluzia că „la acest moment procesual, menţinerea în regim de detenţie a inculpaţilor nu mai este proporţională şi nici necesară în realizarea scopului urmărit, raportat la perioada detenţiei, la stadiul în care se află cauza în camera preliminară şi la faptul că nu au fost evidenţiate indicii care să poată justifica existenţa pericolului de comitere de noi infracţiuni”.

„Pornind de la împrejurarea că inculpaţii sunt arestaţi preventiv din data de 25.11.2014, o perioadă de aproximativ 6 luni, judecătorul de cameră preliminară este obligat să aprecieze dacă durata  celei mai restrictive măsuri a depăşit sau nu, indiferente de etapa procesuală la care se află cauza,  limitele rezonabile, aşa cum sunt ele definite de jurisprudenţa naţională dar şi cea europeană, cu alte cuvinte, detenţia provizorie  neputând fi menţinută dincolo de limitele ei rezonabile. (…)

Menţinerea stării de detenţie poate fi justificată în cazul de faţă şi în acest moment numai dacă ar exista indicii şi probe certe  în sensul unei necesităţi reale şi de interes public, care în pofida prezumţiei de nevinovăţie, prevalează asupra libertăţii individuale.

Neexistând aceste probe de natură să demonstreze că înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu ar tulbura şi pune în pericol ordinea publică şi nici indicii concrete în acest sens, judecătorul de cameră preliminară apreciază că privarea în continuare de libertate a inculpaţilor în forma detenţiei preventive nu se mai impune iar menţinerea acestei măsuri nu mai poate fi justificată doar raportat la complexitatea, particularităţile cauzei şi periculozitatea faptelor comise”, mai arată judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Maramureş în motivare.