Ministrul Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, vrea să îi transforme pe ofițerii judiciari în big-brother-ii instanțelor. Ministerul lui Oprea a publicat un ordin, care a fost adoptat pe șest, conform căruia avocații nu au voie să fotocopieze pagini din dosarele la care lucrează. De asemenea, în cazul în care solicită acte din dosar, apărătorii vor primi documentele anonimizate. Ordinul a fost publicat luna trecută în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare, astfel că eventualele contestații se pot face într-un proces de contencios administrativ. De remarcat este că ordinul lui Oprea a fost adoptat fără consultări sau note de fundamentare!
Luna trecută, în Monitorul Oficial a fost publicat ”Ordinul nr. 64/2015 privind stabilirea unor măsuri organizatorice în scopul asigurării exercitării dreptului de a consulta dosarul penal”, care a intrat în vigoare din data de 07.07.2015. Ordinul respectiv impune o serie de restricții avocaților. Spre exemplu, la articolul 6 din acest ordin este stipulat că ”(1) Dreptul de a studia actele dosarului penal şi de a nota date sau informaţii din acesta se exercită la sediul unităţii de poliţie. ( 2) Cu această ocazie, organul poliţiei judiciare adoptă măsuri adecvate pentru a împiedica: a) sustragerea, alterarea sau distrugerea actelor din dosarul penal; b) realizarea de fotocopii sau înregistrări video ale actelor dosarului penal, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege”, arată ordinul. Cu alte cuvinte, ofițerul de poliție judiciară are la îndemână toate mijloacele pentru a împiedica realizarea fotocopiilor din dosar.
Prin intermediul acestui ordin, România va mai pierde la CEDO o altă rundă de procese pentru că această reglementare nu respectă principiul ”egalității armelor” pentru că îngrădește dreptul la informare al avocaților. Potrivit articolului 8 din acest ordin, ”în situaţia în care nu există mijloace tehnice care să permită realizarea de fotocopii sau această operaţiune nu poate fi realizată temporar din cauza unor defecţiuni tehnice ori a lipsei unor consumabile, organul poliţiei judiciare întocmeşte un proces-verbal cu privire la existenţa acestor cauze, în două exemplare. (2) Un exemplar al procesului-verbal se înmânează persoanei interesate, iar o copie a acestuia se înaintează, de îndată, spre informare, procurorului competent. (3) În situaţia prevăzută la alin. (1), organul poliţiei judiciare asigură exercitarea dreptului prevăzut la art. 3 conform dispoziţiilor procurorului competent”, arată ordinul.
De asemenea, la articolul următor se stabilește că ofițerul judiciar poate dispune după bunul plac de modul în care se realizează fotocopiile. ”(1) Fotocopiile se realizează la sediul unităţii de poliţie, cu mijloacele tehnice avute la dispoziţia acesteia. (2) Organul poliţiei judiciare se asigură că datele cu caracter personal cuprinse în actele din dosarul penal nu sunt vizibile pe fotocopiile realizate. (3) Fotocopiile se certifică, pe fiecare pagină, cu semnătura organului poliţiei judiciare şi ştampila unităţii de poliţie. (4) La stabilirea termenului de eliberare a fotocopiilor se are în vedere timpul necesar anonimizării datelor cu caracter personal din conţinutul actelor, fotocopierii şi certificării acestora”.
Instanțele care își bat joc de justițiabili
Mai mult, există precedentul impus de procesul „Asociația 21 Decembrie 1989, Maries, Vlase și alții contra României”, când, în anul 2009, ca urmare a unei dispoziții intermediare a Curții CEDO, Ministerul Public a fost obligat să pună la dispoziția părților vătămate, o copie integrala a dosarului „Revoluției”, ținut la secret până atunci.
Decizia intermediară a CEDO a fost pusă în aplicare chiar de Gabriel Oprea care ocupa atunci funcția de ministru al Apărării. Ei sunt sau reprezintă participanţi, victime rănite sau rude ale victimelor decedate în timpul represiunii manifestaţiilor antiguvernamentale, care au avut loc în decembrie 1989, în momentul răsturnării şefului statului de atunci, Nicolae Ceauşescu. După indicaţiile date de către autorităţile române în 2008, peste 1.200 de persoane au decedat, mai mult de 5.000 au fost rănite şi mai multe mii au fost private de libertate şi supuse la rele tratamente în timpul acestor evenimente. În cursul anilor `90, diferite anchete au fost deschise de către Parchetele Militare, referitor la aceste evenimente. Principala dintre ele – dosarul nr.97/P/1990 – a început în iulie 1990. Pe 20 septembrie 1995, s-a pronunțat un nup în acest dosar, pe motivul special că responsabilitatea penală pentru morţii şi rănile provocate la Bucureşti, înainte de 22 decembrie 1989, de către militarii Ministerului Apărării, ai Ministerului de Interne şi ai Direcţiei Securităţii (de Stat), se referea exclusiv la persoanele care ordonaseră deschiderea focului, adică la şeful statului din acea epocă şi la miniştrii lui de apărare şi de interne şi la şeful securităţii, deja condamnaţi sau decedaţi.
Pe 7 decembrie 2004, secţia parchetelor militare de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie, infirmă această decizie pentru ilegalitate şi lipsă de fundamentare. În aceiaşi zi Secţia Parchetelor Militare a ordonat punerea sub acuzare a 102 persoane, în esenţă ofiţeri din armată, din poliţie şi din securitate, pentru omor, genocid, complicitate, instigare la comiterea acestor infracţiuni şi participarea la acestea, între 21 şi 22 decembrie 1989. 16 civili, din care un fost preşedinte român şi un fost şef al serviciului român de informaţii, au fost de asemenea puşi sub acuzare. Ca urmare, mai multe alte anchete penale au fost conexate Dosarului 97/P/1990.
Dintr-o scrisoare, adresată în iunie 2008, de către parchetul militar, asociaţiei petente, reiese că în perioada 2005 – 2007, 6370 persoane au fost audiate în acest dosar, s-au făcut 1100 expertize balistice, peste 10.000 de măsuri de investigare şi 1000 de anchete la faţa locului au fost realizate. Această scrisoare, face de asemeni cunoscute întârzierile în anchete şi citează în aceste întârzieri, anumite cauze, printre care faptul că actele de instrucţie necesare nu au fost făcute imediat după omuciderile şi relele tratamente denunţate, măsurile repetitive având în vedere plimbarea/transferul dosarului de la un procuror la altul, absenţa comunicării prompte a deciziilor de nup părţilor vătămate, ca şi « absenţa cooperării » instituţiilor implicate în represiunea din decembrie 1989. Scrisoarea adaugă că întârzierile provin şi din Decizia Curţii Constituţionale din 16 iulie 2007, care a transferat de la procurorii militari competenţa de a ancheta dosarul 97/P/1990; pe 15 ianuarie 2008, dosarul a fost în fapt, transferat Parchetului (Civil) de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Consultarea dosarului cu ajutorul CEDO
În octombrie 2009, o copie a tuturor documentelor anchetei, ca şi a înregistrărilor audio şi video clasate, în dosarul 97/P/1990, în afara celor care erau secrete, au fost trimise Asociaţiei petente. Conform deciziei Guvernului din februarie şi martie 2010, anumite informaţii « secret de stat » deţinute de către Ministerul Apărării, au fost declasificate şi deci alte documente au fost puse la dispoziţia petenţilor. Aceste ultime documente precizează că începând de acum aproape toate documentele dosarului au fost puse la dispoziţia lor, cu excepţia deciziilor Consiliilor de miniştrii.
