PRINCIPIUL DOCTRINAR AL SEPARAŢIEI PUTERILOR COMPROMIS ŞI ÎNCĂLCAT ÎN SISTEMUL DE STAT ŞI DE DREPT AL ROMÂNIEI

81

Abordez problema din titlul articolului absolut nevoit pentru informarea generală a cititorilor privind politica partidelor. România reală este cea din parcurgerea noastră de zi cu zi înaintea Loviturii de Stat din decembrie ’89 şi până în prezent. Dar Constituţia în vigoare stabileşte, în art. 1, al. (4), că: „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”. Se înţelege că se referă şi sunt nominalizate cele trei puteri ale statului român. În alt context se impune discutarea şi interpretarea formulării constituţionale de mai sus. Astfel e şi înţelesul popular şi nu-i greşit, că se vorbeşte largo şi de a patra putere ca fapt pe numele clasic – presa. Este şi nu este a patra putere. Atât să stabilim aici că din punct de vedere al construcţiei statului (puterilor) România este republică semi-prezidenţială.

 

În România problema încălcării separaţiei riguroase o fac cele trei în comunicarea şi raporturile dintre ele. Îşi asumă competenţe din domeniile care nu le aparţin, iar pe cele proprii şi le încalcă reciproc. Cu alte cuvinte spus, se strică „echilibrul puterilor”, lovind cutremurător democraţia proclamată şi instaurată după căderea dictaturii din Lovitura de Stat decembristă. Diversioniştii, în fruntea maselor, revoltate şi în ţară, aduse la marele miting din Bucureşti, prezenţa uriaşă a înlăturat la suprafaţă regimul dictatorial format din securiştii şi 2-3 milioane de colaboratori-turnători, informatorii săi şi demnitari comunişti care pe loc au „furat puterea”. Iată că s-a ajuns să i se spună pe nume loviturii şi parţial o recunoaşte actuala putere de stat, fiind obligată să redeschidă procesul din Dosarul revoluţiei. Securitatea şi plus contraspionajul generalului Vlad în frunte, Armata cu comandantul împuternicit şi Frontul Salvării Naţionale ieşit din ascunsuri etc., au retras puterea absolută a lui N. Ceauşescu în ziua de 24 decembrie 1989, pe loc, ora 16-17 şi comanda Armatei, predându-le fostului membru CC, Ion Iliescu,  director al Editurii Ştiinţifice. Ei cei „vechi” şi aceeaşi „noi” au predat şi preluat puterea politică şi de stat supremă, condamnând pe fostul dictator la moarte printr-un proces formal: fără două instanţe şi recurs, fără cerere de graţiere, şi ultim cuvânt, şi executat după 24 de ore, în Ziua de Crăciun. Au anulat Constituţia şi altele, numind demnitarii înalţi şi formând pe loc organele puterii: legislatura, executivă şi judecătorească. Nu a fost vid de putere. Lovitura a reuşit şi poporul amăgit cu democraţia şi mai nou cu schimbarea sistemului. Ce e sistemul? Care sistem l-a „învins şi pe preşedintele Emil Constantinescu, încât n-a mai candidat pentru al doilea mandat? Oamenii în primul rând sunt de vină, care lucrează în sistemul separaţiei puterilor. A răspuns până acum numai Istoria scrisă, nu-i opinia mea de gazetar restrâns la o rubrică de ziar. Spun că se poate face acum după 27 de ani de istorie tot în tranziţie, fiind multe informaţii, un summum privind natura sistemelor puterii sub cele două regimuri, că la baza lor a fost şi încă evident este kagebismul. Menţinerea şi continuarea structurilor umplute cu oameni fost securişti, activişti de partid şi comunişti cu carnet, cu colaboratori-turnători, acoperiţi, oferiţi conspiraţi, diversionişti, cucerind aparatul de stat şi mai ales justiţia care prin urmaşii lor sunt controlate până azi. Deocamdată sunt condiţii politice să ajungă stăpânii sistemului şi nepoţii. Nu scriu din afara realităţilor dramatice; urmărit am fost în stradă unde am văzut morţii în ziua, şi noaptea iar, ziua de 22 decembrie 1942, la Cluj-Napoca. (La cererea mea să declar ce ştiu, nici o autoritate nu m-a ascultat; că eram cel care a respins în scris refuzul de a fi colaborator securist.) Structurile sistemului din Executiv şi Justiţie cu componenţa şi provenienţa cadrelor din afară, iniţial şi pe parcurs, le cunosc din probe nemijlocite. Câţiva membri din familie sunt slujbaşi în domeniile amintite, de la grefier şi până la magistrat. D-na judecătoare superioară Dana Gârbovan neagă depăşirea salariilor de peste 10.000 lei şi salariilor le zice „îndemnizaţii lunare”. (Aş vrea salariul sau îndemnizaţia pensie pe şase luni cât are dânsa pe o lună, inclusiv cele care m-au judecat şi perdant la Năsăud, Bistriţa şi Cluj, în procese grănicereşti.) Bine face că o ceartă pe colegă pentru greşeală, într-adevăr sunt mult mai mulţi decât 60, cât a zis ministrul Justiţiei, dar şi inegale; între magistraţi mai mici ale judecătorilor.

Este spaţiu şi pentru un exemplu de securist toată viaţa devotat, care răspundea de informatorii-colaboratori din Ministerul Agriculturii, ofiţer activ neacoperit. În una din zilele 1-15 iunie 1990 a apărut şi el în Piaţa Libertăţii din Bucureşti, unde se striga, între altele, şi acuza „Ne-aţi furat revoluţia”. Ofiţerul, acum îmbrăcat în civil, s-a găsit faţă-n faţă cu un student „golan” pe care l-a întrebat: „Ce vreţi, mă?” şi a primit răspunsul: „Jos comunismul!” I-a tras o palmă de profesionist, de l-a întors. „Golanii” au sărit şi l-au fugărit până ce „eroul” a dispărut în Ministerul Agriculturii (s-a văzut scena la TV), de acolo a sărit la Spitalul Colţea şi dispărut a fost. Sursa e copământeanul meu, George Costan, tehnician mic în minister. Acesta, într-o dimineaţă, ducând poşta nopţii din minister, pe care zilnic o ducea la CC, acum la d-l preşedinte Ion Iliescu, a văzut aşteptând la uşă pe ofiţerul cu pricina. În vară l-a arătat la Antena 3, cu numele scris sub imagine: Colonel Daniel Savu, Senator PSD, analizând politica zilei.

Teodor Tanco

LĂSAȚI UN MESAJ