Saporo, pe numele lui adevărat Valentin Chira, o adevărată legendă a Bistriţei, a decedat, duminică 10 iulie, la vârsta de 57 de ani, din cauza unei boli necruţătoare. Bolnav de cancer, internat în repetate rânduri la secţia de oncologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, Saporo a pierdut bătălia cu viaţa şi s-a stins. El va fi înmormântat miercuri 13 iulie, potirvit celor de la Timpul Online.
Bistrițeanul Adrian Linca a ales să relateze pe pagina lui de socializare experiența pe care a avut-o cu Saporo, legenda județului.
Vă invităm să citiți povestea emoționată spusă de Linca:
„- Băi, șpurule…Dă-mi și mie un pic bicicleta ta. Ți-o aduc înapoi într-o oră, pe cuvântul meu…
A fost prima dată în viață când am simțit că-mi îngheață sângele în mine. Aveam vreo 10 ani și mă plimbam cu bicicleta prin parc. Un Pegas roșu, cu care mergea și tata la serviciu, cam al doilea lucru valoros din casă, după Dacie. Îl cumpărase cu pile, printr-un vecin care lucra la Direcția Comercială. Îl căram la etajul 3, de câteva ori pe zi, și-l țineam după ușa de la intrare, care se mai deschidea doar pe jumătate din cauza lui. Făcea parte din familie, sau cel puțin așa simțeam eu, în vremuri în care o astfel de bicicletă, plus o minge de 35 de lei, însemnau cât 10 laptopuri, telefoane și tablete la un loc.
Pegasul ăsta mi-l ceruse Saporo, lângă foișorul din parc…
Saporo, golanul. Era o legendă vie și fiecare avea câte-o poveste despre el. N-am înțeles niciodată de ce inspira teamă, fiindcă cea mai mare golăneală a lui era că mânca sâmburi în loja 6 de la 23 August și milițienii îi puneau poza la intrare, cu ”Așa NU” deasupra. Altă ”fărădelege” nu știu să fi făcut. Însă fața, hainele și atitudinea lui nu erau din epoca aia și cred că asta ne speria îngrozitor pe toți, mai ales pe comuniștii înrăiți. N-avea nimic din epoca de aur, de la înfățișare și până la vorbe. Se dădea cu role pe vremea în care habar n-aveam ce-s alea, avea blugi și adidași de care vedeam doar în Neckermann, și asculta hard rock și heavy metal, sunete de contrabandă pe-atunci. Concertele cu Iris nu-ncepeau până nu urca Saporo între rockerii lui și, de sus, îi făcea un semn lui Minculescu, parcă acum îl văd. Ce mai, era un mare personaj Saporo. Și nu-ndrăznesc să vă povestesc despre gagici, că nici azi nu-nțeleg cum dracu avea așa icoane lângă el.
I-am dat bicicleta, ce puteam să fac. M-am așezat în fund pe scările casei de cultură și-am început să plâng. Eram sută las sută convins că n-o să se mai întoarcă. Dar a venit după o vreme. Mi-a mulțumit și mi-a dat o gumă spearmint. M-a lăsat cu ghidonul în mână și cu gura căscată. Ani de zile m-am lăudat cu povestea asta la bloc, de parcă Saporo îmi devenise prieten.
Astăzi s-a dus. Avea 57 de ani. Și cu el o parte bună din poveștile Bistriței. Dumnezeu să-l odihnească în pace”, relatează pe pagina lui de facebook, bistrițeanul Adrian Linca.
[…] Poveste emoționantă despre SAPORO»„- Băi, șpurule…Dă-mi și mie un pic bicicleta ta. Ți-o… apare prima dată în Stiri Bistrita – Ziare Bistrita – Gazeta de Bistrita -Stiri […]