Definiţia Solidarităţii conform DEX: Unitate strânsă, bazată pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înţelegere.
Unul din cuvintele cele mai rostite în aceste vremuri de recesiune, este „solidaritate”. În urma anunţului făcut de preşedintele Băsescu, prin care aducea la cunoştinţă măsurile ce vor fi luate pentru a depăşi situaţia de criză, unde spunea că îşi va vira salariul până la sfârşitul anului într-un cont de solidaritate, ne punem întrebarea, unii dintre noi, cum să fim solidari, cu cine, pentru ce? Putem fi solidari doar prin compasiune faţă de majoritatea familiilor care vor simţii adânc în stomacuri măsurile propriului Guvern, solidari până la milă cu pensionarii care oricum se confruntau cu destule greutăţi şi mizerii sau cu zecile de mii de şomeri care culeg sălăţică de la marginea vreunui şanţ pentru a avea o „zamă” de oferit copiilor cărora nu le pot explica prin nici o formă didactică şi pedagogică starea de criză a naţiunii?!
Putem fi oare solidari cu o elită bugetară care ţine cu dinţii de privilegii, scrâşnind şi mârâind ca un câine turbat căruia i se ia osul?!
Cine cu cine ar trebui sa fie solidar şi mai ales cum? Ne vine în minte doar o fabulă din manualul de Limba şi literatura română a clasei a VI-a – „Cânele şi căţelul” de Grigore Alexandrescu.
Remember APIA sau justificarea sacului fără fund
În numărul trecut al săptămânalului nostru, prezentam o situaţie a veniturilor unor şefi ai APIA din Bistriţa-Năsăud. Vrem să „ne cerem scuze” faţă de angajaţii APIA, cărora le-am lezat imaginea de bugetari conştiincioşi. Pentru faptul că sumele încasate de o parte a staff-ului de conducere ca şi retribuţii au fost şi sunt mari, pentru faptul că declaraţiile de avere postate pe site-ul instituţiei reflectau veniturile din anul financiar 2008 şi nu au fost actualizate (termenul fiind de 15 iunie 2010 pentru anul financiar 2009), pentru faptul că aceste informaţii sunt publice şi pot fi aduse la cunoştinţa cititorilor, dar mai ales pentru faptul că ne-am permis să reflectăm o situaţie general valabilă a veniturilor unor bugetari, şi după cum specificam şi în materialul trecut, e vorba de un „nivel de funcţii de execuţie şi conducere” al APIA Bistriţa – Năsăud.
Faptul că principala sursă a documentării materialului a fost declaraţia de avere a fiecăruia dintre angajaţi, fie ea şi din 2008, nu înseamnă că cifrele scrise chiar cu mânuţele lor nu reflectă o realitate. În declaraţia de avere se poate vedea venitul total pe un an al unui angajat, noi făcând doar o simplă medie aritmetică.
Că în momentul de faţă, pe o anumită lună, să zicem aprilie, sumele sunt altele, nu înseamnă că per total an, media nu se poate schimba.
Ne „mai cerem” scuze şi pentru faptul că în 2008 s-au plătit ore suplimentare care au contribuit la creşterea veniturilor, iar acum nu se mai plătesc, fiind compensate cu zile libere.
Aceste venituri, cu ore suplimentare sau nu, cu sporuri şi stimulente sau fără ele, premii, prime de vacanţe, sunt drepturi băneşti care se obţin prin semnarea unui contract de muncă unde sunt stipulate astfel de drepturi, nu există acuzaţii de fraudă sau ilegalităţi în modul de dobândire al veniturilor. Nu am văzut încă pe nimeni să refuze un salariu pe motiv că ar fi prea mare în comparaţie cu starea generală a ţării, fiecare acceptând de bună voie şi nesilit de nimeni, prin semnătura dată contract, atât salariul cât şi modul de lucru, condiţiile sau tot ceea ce se leagă de acestea. Cât de deplasat ar fi să nu accepţi un salariu mare sau să nu te zbaţi pentru unul!
Aici vorbim de un sistem întreg intrat într-un colaps, poate şi din această cauză, a măririlor succesive ale unor salarii care nu îşi aveau rostul, ale unor exagerări în jocul cu banul public, nu numai de acum, nici din 2008 (an care s-a atins apogeul cheltuielilor exagerate la bugetul de stat), ci de 20 de ani încoace!
Venituri salariale la nivelul celor prezentate de noi până acum – Primăria Bistriţa, APIA şi lista poate continua – au dus la un dezechilibru în balanţa salarizării, pe care îl resimţim cu toţii acum, bugetari sau nu.
Au existat voci ascunse sub pseudonime sau nick-name-uri pe internet care contestă veniturile şefilor APIA Bistriţa prezentate în numărul trecut, motivând anul fiscal (2008) şi faptul că „pe atunci” se plăteau ore suplimentare şi alte sporuri. Oricât de şef ai fi, fie şi la APIA, mai mult de opt ore săptămânal tot nu puteai presta fiindcă legea nu te lasă! Înţelegem reacţia unora, mai ales că trecând la noul sistem de salarizare conform Legii salarizării unice (nr. 330/2009), s-au pierdut peste 200 de milioane lei vechi (!!!). Cu toate acestea, în cazul unui şef serviciu, de exemplu, de la 86.647 lei venit total în 2008, unde erau prinse şi orele suplimentare şi multe alte sporuri, în luna aprilie 2010 încasează de la bugetul de stat „doar” 4.272 lei. Un calcul simplu ne arată că pe an încasează 51.264 lei şi dacă am adăuga şi eventualele ore suplimentare ar fi ajuns la peste 60.000 lei. Rezultă o diferenţă „pierdută” de peste 200 milioane lei vechi pe an. Pierdere grea în bugetul propriu, de la 70 la doar nici 43 milioane de lei lunar, pe când un referent principal cu vechime de peste 20 de ani, din cadrul aceluiaşi serviciu, aceeaşi APIA Bistriţa-Năsăud, încasa în luna aprilie a.c. 1.229 lei. Responsabilităţile unui şef serviciu sunt în mod categoric mult mai mari, cu peste 30 de milioane lei vechi.
Discrepanţele continuă şi la Serviciul Măsuri de sprijin IT, unde şeful de serviciu va primi, după aplicarea reducerilor cu 25%, un salariu net de peste 28 de milioane lei vechi, pe când un tânăr referent din acelaşi serviciu, va încasa doar 7 milioane de lei vechi.
Siguranţă şi încredere la nivel înalt
Sloganul Poliţiei Române – „Siguranţă şi încredere” se potriveşte de minune conducerii acesteia, întrucât la nivel de salarizare sigur nu va lipsi nici siguranţa şi nici încrederea – încrederea în sine, la nivel înalt, că în altceva încrederea a dispărut. Cum ar putea un agent sau un simplu ofiţer să fie stimulat în ceea ce face pentru noi, cetăţenii României, când la final de lună primeşte în mână un salariu demn de milă?!
În cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa – Năsăud, ca de altfel în toată ţara, un agent – simplu şi normal, pe care îl vedem zi şi noapte pe stradă fiind de veghe la siguranţa noastră, a încasat în luna aprilie 2010 suma de 879 lei din care va rămâne cu nici 660 lei după aplicarea reducerilor din această lună. Nici unii ofiţeri nu stau pe roze, existând salarii în rândul lor de nici 1.300 de lei. Câtă siguranţă ne pot oferi, când chiar ei nu mai au încredere în faptul că ceea ce fac este şi recompensat pe măsura riscului şi pericolului la care sunt expuşi?! Mai mult ca sigur, un consilier APIA are o încărcătură psihică şi fizică triplă faţă de un ofiţer de poliţie dacă este răsplătit în fiecare lună cu peste 30 milioane lei vechi! Are grijă ca subvenţiile pentru agricultura judeţului nostru să ajungă în siguranţă şi cu încredere maximă, acolo unde trebuie. Cu riscul de a ne repeta, nu blamăm pe acel consilier că are un salariu triplu faţă de un poliţist, ci scoatem doar în evidenţă nişte anomalii ale sistemului bugetar. Nu pentru că este la modă în această perioadă, ci doar pentru simplu fapt că ele există şi se perpetuează în dauna întregului sistem economic românesc, nu numai a celui bugetar.
Există totuşi şi ofiţeri demni de funcţia şi gradul lor, unii ajungând la peste 34 de milioane lei vechi lunar, iar la acelaşi nivel se situează şi o parte din şefii de post.
La celălalt pol al poliţiei situaţia este cu totul alta, existând salarii în cadrul IJP BN care depăşesc pe cel al ministrului administraţiei şi internelor. De exemplu, adjunctul şefului inspectoratului judeţean a primit în luna aprilie 2010 suma de 6.234 lei, mai mult cu 873 lei decât şeful său (5.361 lei). Deh… gradul bate funcţia!
În acelaşi Inspectorat judeţean de poliţie, şefii de servicii nu au primit în luna aprilie sub suma de 3.782 lei, dar nici mai sus de 5.841. Upss!, domnule ministru! Iar te-am întrecut! Există trei şefi de serviciu care încasează mai mult decât propriul ministru, ca să nu vorbim şi despre întâiul poliţist al judeţului care îşi depăşeşte şi el şeful de la Bucureşti, cu un scor pe aprilie de 5.788 lei. Doar cinci persoane într-un inspectorat judeţean de poliţie care îşi detronează ministrul, la nivel de ţară şi apoi în aparatul propriului cabinet ministerial se strâng sute, poate chiar mii dacă ne raportăm şi la administraţie, nu numai la „Interne”. Sunt exemple destul de clare ale discrepanţei aplicării legii unice a salarizării, în care ierarhizarea şi catalogarea meseriilor şi funcţiilor în stat sunt date peste cap, implementarea legii în sine fiind de domeniul SF.
La Prefectură, deocamdată linişte deplină
Angajaţii Instituţiei Prefectului Bistriţa – Năsăud stau în linişte, nu participă nici la greve şi nici la alte manifestaţii anti-guvernamentale sau de alt gen. Ori că poziţia nu le permite, ori sunt încă mulţumiţi şi nu au motive de răzvrătire.
Prea-înaltul reprezentant al Guvernului în teritoriu, tânărul şi fercheşul prefect ţine pasul, după cum era de aşteptat, cu lumea bună, fiind şi el în faţa ministrului său, dar doar cu salariul, acesta primind de la casieria Prefecturii în luna aprilie suma de 5.647 lei. Sub aceeaşi umbrelă se află şi subprefectul, dar cu vreo 16 milioane de lei vechi mai puţin decât prefectul. Cu salarii de peste 30 milioane de lei vechi sunt 10 angajaţi ai Prefecturii – şefi de servicii, şefi de birouri, directori, dar şi doi consilieri pentru afaceri europene. La celălalt capăt al topului sunt referenţii asistenţi, consilierii juridici, curieri, şoferi şi alţi asistenţi, care vor ajunge după reduceri, la nici 560 de lei. Din totalul de 82 de angajaţi, Prefectura are, conform fabulei, o jumătate dulăi Samsoni, iar cealaltă jumătate căţei Samurache.
Cultura, sportul şi zootehnia, verigile slabe din lanţul slăbiciunilor bugetare
„Că nu e om să nu fi scris o poezie”… se ştie… Ce se mai ştie este faptul că avem cultură şi tradiţii excepţionale, moştenirile din aceste domenii sunt inegalabile şi indiscutabile. Doar că nu avem acum chef, timp şi resurse pentru a investi şi remunera pe măsură. La Direcţia Judeţeana pentru Cultură şi Patrimoniu Bistriţa-Năsăud, salariul unui consilier superior se învârte în jurul sumei de 1.500 de lei lunar, cu o mic” excepţie, în cazul unei prime de vacanţă de peste 20 de milioane de lei vechi încasată în aprilie de unul din cei trei consilieri. În aceeaşi instituţie, după aplicarea măsurilor de austeritate, vom găsi salarii de 640 de lei pentru un şofer, 540 lei pentru secretară şi puţin peste 400 de lei îngrijitorului.
Nici în Direcţia pentru Sport Bistriţa – Năsăud nu e situaţia mai fericită, sportul fiind plasat, poate, pe ultimul loc în priorităţile actualei guvernări. Un inspector de specialitate din DSJ BN nu încasează mai mult de 1.500 de lei, consilierii superiori pendulând în jurul sumei de 2.000 lei. Personalul auxiliar şi de întreţinere se va afla în situaţia colegului de la „Cultură” şi vor încasa sume între 400 şi 700 de lei.
Nu foarte strălucită, dar puţin mai bună, găsim situaţia salariilor la Agenţia Judeţeană pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, unde la nivel de conducere, salariile din aprilie s-au apropiat de 23 de milioane de lei vechi, consilierii superiori sau principali oscilează între 1.000 şi 2.000 de lei, iar referenţii şi consilierii asistenţi coboară până la aproape 600 de lei.
În topul codaşilor salariaţilor de la bugetul de stat, se află Agenţia Judeţeană pentru Prestări Sociale, unde sumele sunt mai măricele, unde cel mai mare salar îl găsim la un consilier principal, în sumă de 2.628 lei, urmând la mică distantă încă şase colegi consilieri, cu salarii cuprinse între 2.242 şi 2.579 lei, retribuţii aferente lunii aprilie 2010. Alţi aproape 20 de angajaţi, primesc între 1.000 şi 2.000 lei, şi doar doi sub plafonul de 10 milioane lei vechi, unul dintre ei, referent asistent, nu ajunge la 5,5 milioane.
Direcţii mari, remunerări… pe măsură
Proaspăt mutaţi în casă nouă, salariaţii de top ai Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa – Năsăud (ITM BN), se află şi ei în zodia banului public, fără a insinua vreo vină individuală că s-au „născut şi crescut” în această zodie.
Primele două capete încoronate ale inspectoratului cu pricina, şi-au „muncit” în aprilie salarii de 3.638, respectiv 3.028 lei, fiind urmate de 15 alte capete, mai mult sau mai puţin încoronate, inspectori şi inspectoare, referenţi sau consilieri cu retribuţii de peste 20 de milioane lei vechi. Aproape 30 de angajaţi ai aceleiaşi instituţii, primesc lunar sume până în 2.000 lei, iar sub 1.000 sunt şase defavorizaţi, tineri şi făr’ de speranţe.
Despre Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se pot spune multe, dar ne vom rezuma aici şi acum la cele peste 45 de salarii ce depăşesc frumoasa sumă de 20 de milioane de lei vechi, din care 15 sunt peste pragul de atenţie de 30 de milioane şi doar unul singur, sau singură, după caz, cu peste 40 de milioane, şi anume şeful sau şefa Serviciului Laborator, cu frumoasa realizare de 4.076 de lei! Să ne trăiască şi la mai mare! Din aceeaşi horă am putea să mai exemplificăm salariul directorului coordonator care se ridică la 3.904 lei, şefii diferitelor servicii D.S.V.S.A BN cu sume cuprinse între 3.533 şi 3.626 lei lunar. Tot în cadrul acestei Direcţii găsim, ce-i drept, un număr mai mic de „căţei” (vorba lui Alexandrescu din fabula lui), doar patru cu salarii sub 10 milioane lei vechi: doi referenţi şi doi muncitori necalificaţi, care vor ajunge după ajustări la un salariu de 650 de lei pe lună.
Povestea ar mai continua, dar nu vrem să vă mai plictisim, deocamdată, cu cifre, mari sau mici, cu diferenţele mari dintre categoriile sociale, cu fabule şi fabulaţii, reduceri care afectează serios pe unii, iar pe alţii poate să-i afecteze (serios?!).
Închei aici periplul bugetar cu un mic citat din Grigore Alexandrescu, „Câinele şi căţelul”:
“Adevărat vorbeam,/Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,/Că voi egalitate, dar nu pentru căţei./Aceasta între noi adesea o vedem,/Şi numai cu cei mari egalitate vrem.”
Eugen Farcaşiu
