Za hepi Velantains Dei!

Eheee, am ajuns să mai trăim încă un 14 februarie, zi ştampilată şi la români drept Valentine’s Day. Ne-am obişnuit de câţiva ani buni cu această sărbătoare împrumutată de la aţii, spovedită de alţii şi înghiţită şi de noi. E bine să ai o zi în care să sărbătoreşti dragostea, iubirea, afecţiunea şi alte sentimente stimabile, care există între două persoane, nu că acesta lucru nu s-ar putea face într-o zi oarecare. Dar aşa ne place nouă românilor să ne şmecherim, să ne englezim, să dăm copy – paste la tot ce prindem din zbor de la alţii, chiar dacă avem şi noi sărbătoarea noastră, Dragobetele, tot în februarie, dar mai pe la sfârşit. Dacă te uiţi în stânga şi-n dreapta nu prea vezi românaş să sărbătorească de Dragobete, în schimb de Valentine’s Day e îmbulzeală mare de tot. Pentru 14 februarie, rezervările se fac din timp, cadourile sunt împopoţonate şi piperate, în funcţie de buzunar. Până şi magazinele 38+ s-au aprovizionat cu o lună înainte cu tone de inimioare, ba mai mici, ba mai mari, roşii sau roz, sau alte culori ale pasiunii. Momentul este prielnic de făcut bani pe timp de criză, mai ales că la astfel de magazine preţurile sunt pentru toate buzunarele (goale). Apoi, s-au mai obişnuit românii cu ceva tot legat de acest Valentine’s Day. Dacă ai pereche şi asta se ştie în cercul tău de prieteni, rude sau vecini, e imposibil ca timp de câteva săptămâni înainte să scapi de întrebările gen: „Ce faci de Valentine’s Day?”, „Unde mergi de Valentine’s Day? Stai acasă? Vai, foarte naşpa!”, da, chiar tragic am putea spune, mai ales că în ajun de 14 februarie auzi întrebările astea de la o sută de nedumeriţi, cu o sută de curiozităţi. Şi pentru că e foarte la modă a sărbători Valentine’s Day, zicala „dragostea bate criza!”, se potriveşte la perfecţie. Şi cum să nu o bată când e frumos a dărui celui de lângă tine o floare, o inimioară, o ciocolată sau o bijuterie scumpă, într-o zi care nu are nici o treabă cu realităţile din România. Să nu uităm şi de mesajele care circulă peste tot pe internet sau sunt postate pe felicitările frumos împopoţonate. Găseşti mesaje de la „Tu eşti soarele meu”, până la „Scânteia vieţii mele” sau „Raza mea de lumină”, atât de siropoase că nu ştii sigur dacă să râzi sau să plângi.
Eiii, cu bune, cu rele, trăim această sărbătoare, unii mai mult, alţii mai puţin iar alţii deloc. Şi mai aşa pe româneşte, vă urez şi eu un „Ză hepi Velăntains Dei!”, de la român la român, şi vă las să savuraţi o urare mai „ză speşăl”: „Pentru că nu putem fi împreună de Valentine’s Day, deoarece povestea noastră de dragoste a murit, îţi urez de pe acum un Valentine’s Day mai vesel şi mai frumos decât al meu. Sper să nu îl petreci singur şi trist, aşa ca mine, şi sper să îţi găseşti jumătatea, o femeie care să te accepte şi să te aprecieze aşa cum eşti, şi în final, îţi aduc aminte de melodia noastră: „Above all, I wish you love…”.   
Iulia STUPINEAN