După ce Vitalia Servicii pentru Mediu, administratorul depozitului de deșeuri ecologic de la Tărpiu, a pierdut procesul deschis în 2019 la Tribunalul Bistrița-Năsăud împotriva Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, ADI Deșeuri și toate primăriile din județ, prin care cere recuperarea unei pagube de 2,3 milioane lei, dosarul a ajuns în recurs la Curtea de Apel Cluj. Judecătorii clujeni au admis acțiunea Vitalia și, casând sentința tribunalului bistrițean, au decis să rejudece cauza.
În urmă cu câțiva ani buni, Vitalia Servicii pentru Mediu, a câștigat prin licitație atât gestionarea gropii de gunoi de la Tărpiu, cât și colectarea deșeurilor din județ. Din cauza cheltuielilor mai mari decât cele prevăzute în contractul încheiat cu Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, firma tot cerut mărirea taxelor plătite de populație. Fiindcă a înregistrat pierderi, în cele din urmă s-a retras de pe partea de colectare și a rămas doar pe gestionarea centrului de la Tărpiu.
Contractul de concesionare a serviciilor de colectare și transport a deșeurilor din județul Bistrița-Năsăud a fost denunțat în 8 august 2016. În data de 11 august 2016 a fost emis ordinul președintelui ANRSC prin care a fost respinsă solicitarea Vitalia de eliberare a licenței pentru serviciul de salubritate, tocmai din cauza înregistrării de pierderi în activitatea de exploatare pentru serviciul pentru care solicita licența.
Se pare că, Vitalia nu a înregistrat pierderi doar pe parte de colectare, ci și pe parte de depozitare, astfel că, în 2019, a dat în judecată Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, chemând totodată în garanție ADI Deșeuri și primăriile din județ.
A reclamat nerespectarea obligațiilor asumate de CJ BN prin contractul de concesiune
Dosarul a fost judecat în primă instanță la Tribunalul Bistrița-Năsăud, Vitalia cerând în instanță recuperarea unei pagube de peste 2,3 milioane lei, pe care ar fi suferit-o ca urmare a încălcării de către CJ BN a obligaţiilor asumate prin contractul de concesiune nr. 34/04.01.2013. Concret, Vitalia a susținut că administrația județeană, în calitate de delegatar al contractului, a încălcat obligația de prezervare a echilibrului contractual ca urmare a nemajorării tarifului (şi respectiv a nesoluționării multiplelor cereri ale operatorului de ajustare a tarifului), în urma creșterii costurilor de depozitare a deșeurilor municipale inerte, prin introducerea unei taxe suplimentare de către legiuitor, pe tona de deșeuri depozitată, CJ BN neaprobând modificarea tarifului, prin includerea în acesta a impactului taxei de depozitare.
“Pe parcursul derulării contractului, până la acest moment, au existat o serie de situații repetate ori cu caracter de continuitate în care Delegatarul nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau, încălcările continuând şi în prezent, cu consecinţe deosebit de grave în ceea ce priveşte posibilitatea asigurării de către reclamantă a executării în condiţii optime a serviciului public care face obiectul concesiunii şi respectiv asupra veniturilor preconizate a fi încasate prin raportare la informaţiile furnizate de Delegatar.
Astfel, din prevederile art. 16 alin. 3 şi art. 48 alin. 3 din Contract rezultă că necesitatea prezervării echilibrului contractual reprezintă un drept expres al Operatorului, iar restabilirea echilibrului contractual reprezintă o obligaţie continuă a Delegatarului.
În speţă, încălcarea obligaţiei Delegatarului de prezervare a echilibrului contractual s-a produs ca urmare nemajorării tarifului (şi respectiv a nesoluţionării multiplelor cereri ale Operatorului de ajustare a tarifului), în urma creşterii costurilor de depozitare a deşeurilor municipale inerte, prin introducerea unei taxe suplimentare de către legiuitor, pe tona de deşeuri depozitată.
Astfel, nici până la acest moment, Delegatarul nu a aprobat modificarea tarifului, prin includerea în acesta a impactului Taxei de Depozitare prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 196/2005, în forma în vigoare în perioada ianuarie – iunie 2017, provocând Operatorului o pierdere financiară estimată la cel puțin 2.381.482 lei.
La data de 1 ianuarie 2017 a intrat în vigoare obligația de plată a taxei încasate de la proprietarii sau, după caz, administratorii de depozite pentru deşeurile inerte şi nepericuloase încredinţate de către terţi în vederea eliminării finale prin depozitare („Taxa de Depozitare”), prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, în cuantum de 80 lei/tonă deşeuri. La data de 1 iulie 2017, aşadar după numai 6 luni de la intrarea în vigoare, obligaţia de plată a Taxei de Depozitare a fost suspendată până la data de 1 ianuarie 2019, prin art. II din OUG nr. 48/2017 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 196/2005, potrivit căruia «Taxele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la 1 ianuarie 2019». (…) a fost instituită această taxă, pe care operatorii de depozite de deşeuri trebuie să o declare şi să o plătească la Fondul pentru mediu, principiul la nivel european, transpus şi în legislaţia naţională este acela conform căruia poluatorul plăteşte.
Prin urmare, Taxa de Depozitare trebuie suportată de către producătorul de deşeuri, nu de operatorul însărcinat cu eliminarea acestora prin depozitare, având în vedere:
– că art. 14 alin. (1) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive consacră principiul «poluatorul plăteşte»: «în conformitate cu principiul «poluatorul plăteşte», costurile gestionării deşeurilor, inclusiv cele aferente infrastructurii necesare şi exploatării acesteia, urmează să fie suportate de producătorul iniţial de deşeuri, sau de deţinătorii actuali oh deţinătorii anteriori ai deşeurilor.»;
– că în legislaţia naţională, principiul a fost preluat prin art. 21 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, «în conformitate cu principiul «poluatorul plăteşte», costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor»;
– că principiul «poluatorul plăteşte» este consemnat şi în HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, unde la art.10 se prevede că: «(1) Costurile aferente activităţii de depozitare se suportă de către generatorii şi deţinătorii de deşeuri. (2) Autorităţile administraţiei publice locale iau măsuri ca atât costurile prevăzute pentru organizarea şi exploatarea unui depozit de deşeuri municipale, cât şi costurile estimate pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului să fie acoperite de preţul practicat de operator pentru depozitarea fiecărui tip de deşeu în acel depozit…. (4) Tarifele pentru activitatea de depozitare a deşeurilor trebuie să includă cheltuielile aferente tuturor operaţiilor precizate de autoritatea centrală pentru protecţia mediului».
Toate aceste dispoziţii legale erau în vigoare inclusiv în perioada ianuarie – iunie 2017, când Taxa de Depozitare a fost în vigoare, având un cuantum de 80 lei/tona de deşeuri depozitată.
În data de 28.12.2017 a intrat în vigoare Ordinul nr. 1503/2017 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu. Forma intrată în vigoare a art. 18 alin. (1) prevedea că, potrivit principiului «poluatorul plăteşte», «(1) … şi pentru implementarea instrumentului economic ‘plăteşte cât arunci’, contravaloarea taxei prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se suportă de către persoana a cărei activitate a generat deşeurile, care le încredinţează în vederea eliminării finale prin depozitare». De asemenea, art. 18 alin. (2) din acest ordin, prevede că unităţile administrativ-teritoriale includ în tariful/taxa de salubrizare contravaloarea acestei taxe sau asigură fondurile necesare achitării acesteia, pentru stimularea colectării selective şi sortarea deşeurilor municipale.
Începând cu data de 27.02.2019, art. 18 a fost modificat, prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 149/2019, în sensul că această contribuţie «se suportă de către persoana fizică sau persoana juridică ce încredinţează pentru eliminare finală deşeurile municipale si deşeurile din construcţii si desfiinţări».
Potrivit alin. 2, «(2) Unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociaţiile de dezvoltare intercomunitară au obligaţia să includă contribuţia pentru economia circulară în tarifele pentru gestionarea deşeurilor, în limita cantităţilor de deşeuri municipale destinate a fi eliminate prin depozitare corespunzătoare indicatorilor de performanţă prevăzuţi în Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi să stabilească în sarcina operatorilor de salubrizare suportarea contribuţiei pentru economia circulară pentru cantităţile de deşeuri municipale depozitate care depăşesc cantităţile corespunzătoare indicatorilor de performanţă prevăzuţi în contracte».
OUG nr. 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi a O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu prevede clarificări importante asupra plăţii acestei taxe, începând cu data de 17.01.2019.
Astfel, prin modificarea art. 17 din Legea nr. 211/2011, s-a prevăzut că această contribuţie va fi suportată nu de administratorul depozitului de deşeuri, ci de producătorul deşeurilor, cel care suportă şi tarifele de salubrizare. Astfel, potrivit art. 17 modificat, «(1) Autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociaţiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora, au următoarele obligaţii:… h) să includă, începând cu data de 1 ianuarie 2019, în tarifele prevăzute la lit. f) pentru gestionarea deşeurilor, altele decât cele prevăzute la lit. a), contribuţia pentru economia circulară prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru deşeurile destinate a fi eliminate prin depozitare».
Iar potrivit art. VIII din OUG nr. 74/2018, „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu,… se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 9 alineatul (1) litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins: «c) contribuţia pentru economia circulară încasată de la proprietarii sau, după caz, administratorii de depozite pentru deşeurile municipale, deşeuri din construcţii şi desfiinţări, destinate a fi eliminate prin depozitare, în cuantumul prevăzut în anexa nr. 2;»”.
Astfel, începând cu data de 01.01.2019, această contribuţie are cuantumul de 30 lei/tona de deşeuri inerte.”, a arătat Vitalia în motivarea cererii în judecată.
Astfel, firma concluzionează că, legislaţia naţională prevedea încă de dinainte de instituirea acestei Taxe de Depozitare, cost al operaţiunii de gestionare a deşeurilor destinate eliminării prin depozitare, că această taxă trebuie suportată de producătorul de deşeuri, în niciun caz de operatorul de depozit, dar și că autorităţile publice locale aveau obligaţia de a se asigura că tariful pentru depozitarea acestor tipuri de deşeuri acoperă costurile pentru exploatarea si gestionarea unui astfel de depozit.
În acest context, Vitalia spună că, deși a solicitat în repetate rânduri Consiliului Județean ajustarea tarifului de depozitare a deşeurilor inerte în vedere restabilirii echilibrului contractual, administrația județeană a refuzat să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale. Astfel, pe data de 13 mai 2019, firma a transmis CJ BN o notificare prin care i-a cerut achitarea în termen de 3 zile a contravalorii prejudiciului estimat la acea dată la 2.381.482 lei, suferit ca urmare a încălcării obligaţiilor ce reveneau administrației județene, potrivit Contractului de concesiune nr. 34/04.01.2013 şi dispoziţiilor legale aplicabile.
De cealaltă parte, CJ BN a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi respingerea acţiunii ca prescrisă şi inadmisibilă; admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, respectiv a CJ BN, şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, dar și admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a persoanei desemnate să reprezinte operatorul reclamant la termenul din 19.05.2020.
„Prin cererea nr. 61B/22.10.2018 înregistrată la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud-Năsăud, cu nr. V/21740 din 23.10.2018 reclamantul operator a solicitat modificarea tarifului de depozitare a deşeurilor menajere şi asimilabile acestora si a tarifului de sortare, din aria delegării, începând cu data de 01.01.2019.
Ca atare în data de 17.12. 2018 pârâtul, potrivit prevederilor art. 48 din contractul de concesiune nr. 34/2013 şi ca răspuns la cererea nr. 61B/22.10.2018 înregistrată la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, cu nr. V/21740 din 23.10.2018 a adoptat Hotărârea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud nr. 180 din data de 17.12.2018 prin care a modificat tariful de depozitare fără a include şi taxa de 80 lei în tarif. (…) de comunicarea nr.26461/17.12.2018, prin care s-a comunicat, cu reclamantul operator, Hotărârea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud nr. 180 din data de 17.12.2018, nici până astăzi reclamantul operator nu a urmat demersul judiciar prevăzut la art. 8 alin.(l) din Legea nr. 554/2004, fiind decăzut evident din termenul prevăzut la art. 11 alin.(l) lit.d ) din acelaşi act normativ, motiv pentru care invocăm excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi respingerea acţiunii ca prescrisă şi inadmisibilă.
Referitor (a excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Judeţul Bistrița-Năsăud. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul operator cere să fie obligat pârâtul Judeţul Bistrița-Năsăud prin Consiliul Județean Bistrița-Năsăud la contravaloarea prejudiciului, estimat provizoriu la suma de 2.381.482 lei, ca urmare a faptului că nu a aprobat modificarea tarifului, prin includerea în acesta, a contravalorii contribuţiei prevăzute la art. 9 alin. (1) lit, c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 cu modificările şi completările ulterioare, forma în vigoare în perioada ianuarie-iunie 2017”, a mai arătat CJ BN în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Totodată, CJ BN a mai precizat că, potrivit unei sentințe civile din 2017 a Curții de Apel Cluj, nu avea obligaţia să includă, contravaloarea taxei de 80 lei/tonă în tariful de depozitare, ci unităţile administrativ-teritoriale respectiv ADI Deșeuri.
La Bistrița s-a pierdut procesul! Clujul a dispus rejudecarea
La final, instanța a respins acțiunea Vitaliei, ca neîntemeiată.
“Tribunalul constată că, prin prezentul demers judiciar, reclamanta solicită, indirect, să se analizeze, în cadrul unui litigiu care decurge din executarea contractelor administrative, litigiu scos din competenţa completelor specializate în contencios-administrativ şi dat în competenţa completelor specializate în litigiile cu profesioniştii, cine este titularul obligaţiei de a include în tariful de depozitare, contravaloarea taxei de 80 lei/tonă, prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, forma în vigoare în perioada 01.01.2017-30.06.2017.
Or, această analiză excede cadrului contractual ce derivă din contractul de concesiune încheiat între părţi, motiv pentru care nu se poate reţine încălcarea prevederii contractuale invocate de reclamantă, singura modalitate prin care se pot modifica tarifele şi include taxa de 80 de lei în ele, este adoptarea unei hotărâri de către Consiliul Județean Bistrița-Năsăud care poate fi atacată doar în modalitatea prevăzută de prevederile art. 8 alin.(l), art.ll alin.(l) lit.d) din Legea nr. 554/2004, invocate mai sus. Având în vedere considerentele mai sus relevate, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă”, a arătat Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Vitalia nu s-a lăsat însă și a atacat sentința la Curtea de Apel Cluj, unde judecătorii au admis recursul acesteia și au dispus rejudecarea cauzei. Până acum, judecătorii clujeni au dispus efectuarea unei expertize contabile, și s-au trimis o serie de adrese către Administrarea Fondului pentru Mediu prin care se solicită lămuriri cu privire la taxa plătită de Vitalia.
Cum se va soluționa această cauză, Gazeta de Bistrița vă va ține la curent.
