Curtea de Apel Cluj a pronunțat sentința definitivă în dosarul în care Ferenczi Arnold, fost manager de vânzări în cadrul Terasteel SA, a fost trimis în judecată, în 2021, pentru constituire de grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, instigare la fals informatic în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată: 2 ani și 11 luni de închisoare cu executare, plus despăgubiri enorme de aproape 1,6 milioane lei (circa 315.400 euro), plus penalități, în favoarea firmei prejudiciate, reprezentând TVA achitat în 2020 de companie, servicii de consultanță și cheltuieli de judecată, pe lângă cei peste 670.000 de euro, contravaloarea mărfii vândută “la negru”.
În prima etapă a dosarului, Ferenczi Arnold Ioan a fost condamnat de Tribunalul Sălaj, acolo unde a fost strămutat dosarul, la 6 ani de închisoare, instanța considerând la bistrițeanul și-a recunoscut faptele. Numai că, a fost doar o recunoaștere parțială și nu totală, astfel că nu putea fi judecat potrivit procedurii simplificate. Acesta este motivul pentru care, în apel, judecătorii de la Curtea de Apel Cluj au trimis dosarul spre rejudecare, la Tribunalul Sălaj, conform cererii procurorilor DIICOT. Tot atunci, în cazul în care nu s-ar fi admis rejudecarea, procurorii au cerut majorarea pedepsei finale la circa 9 ani de închisoare. Sentința Curții de Apel Cluj a fost pronunțată în martie anul acesta, iar o lună mai târziu a avut loc primul termen în rejudecare la Tribunalul Sălaj, care în luna iulie a pronunțat sentința, când bistrițeanul a primit o pedeapsă și mai mare, de 6 ani și 9 luni de închisoare, deși și-a recunoscut în totalitate vinovăția.
Pedeapsă redusă de aproape trei ori
Sentința nu a fost definitivă, astfel că a fost atacată atât de procurori, cât și de inculpat, precum și de partea civilă – Terasteel SA, cu apel, la Curtea de Apel Cluj, unde judecătorii i-au redus considerabil pedeapsa aplicată lui Ferenczi de instanța sălăjeană. Și asta pentru că instanța de rejudecare nu a ținut cont, atunci când a aplicat pedepsele, de faptul că Ferenczi, pe lângă faptul că și-a recunoscut faptele, așa cum au fost descrise în rechizitoriu, nu a ținut seamă de calitatea sa de martor activ în alte cauze penale, aspect care a condus la tragerea răspunderii penale a altor persoane. Drept urmare, judecătorii de la Curtea de Apel Cluj au aplicat reducerea pedepselor pentru fiecare infracțiune reținută de procurori cu o treime. Asta cu toate că procurorii au vrut pedepse mai mari decât cele aplicate de Tribunalul Sălaj. Singura solicitare a procurorilor admisă de judecătorii clujeni este aplicarea pedepsei complementare de interzicerea de a ocupa funcţii de conducere sau de a administra unităţi economice, având în vedere calitatea pe care Ferenczi a avut-o la momentul comiterii faptelor, şi în virtutea cărei a comis infracţiunile.
“Categoria cerinţelor ce ţin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea, de către martorul participant la o infracţiune, a unui denunţ împotriva altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave şi, pe de altă parte, facilitarea, de către acelaşi martor denunţător, a identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate. Ambele cerinţe au caracter cumulativ, simplul denunţ formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunţate şi tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea privind protecţia martorilor, republicată.
În fine, recunoaşterea efectelor cauzei de atenuare analizate reclamă intervenirea unei atitudini active a martorului, concretizată atât în denunţarea, cât şi în facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane, cel mai târziu până la data judecării definitive a cauzei având ca obiect infracţiunea comisă de martorul însuşi. Legea stabileşte, astfel, un reper temporal maximal, denunţul şi colaborarea celui interesat putând interveni în orice alt moment anterior, fără a avea relevanţă dacă el este plasat «înaintea urmăririi penale», «în timpul urmăririi penale» sau «în timpul judecăţii».
În speţa de faţă, apreciem că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de text, inculpatul Ferenczi având calitatea de martor în acel dosar, el neparticipând la comiterea acelor fapte, şi nu de denunţător, astfel că în prezentul dosar i se poate aplica, prin urmare admiţând apelul din această perspectivă, se vor reduce pedepsele aplicate acestuia, după cum urmează:
– pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, de la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare,
– pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (103 acte materiale), de la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare,
– pentru infracțiunea de instigare la fals informatic în formă continuată (106 acte materiale), de la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, la pedeapsa de 1 an şi 6 (şase) luni închisoare, şi
– pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (431 acte materiale), de la pedeapsa de 1 (un) an şi 9 (nouă) luni închisoare, la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, va contopi pedepsele aplicate, iar la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, va aplica sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 11 luni, rezultând pentru inculpat o pedeapsă de 2 ani şi 11 luni închisoare”, au decis judecători clujeni, care însă nu au fost de acord ca modul de executare a pedepsei să fie sub supraveghere, ci cu executare, “raportat la gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise, relevat de perioada lungă de comitere a acestora, numărul actelor de executare, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părţii civile”.
Din pedeapsa de 2 ani și 11 luni de închisoare cu executare, instanța i-a dedus lui Ferenczi durata reținerii şi cea a arestului la domiciliu, respectiv de la data de 11.03.2021 la data de 18.03.2022 inclusiv, adică un an și 7 zile, astfel că pedeapsa pe care bistrițeanul trebuie să o mai execute este de aproximativ un an și 11 luni. Dacă după împlinirea fracției de două treimi Ferenczi va solicita liberarea condiționată, practic acesta ar sta în închisoare doar aproximativ 3 luni.
Are de plătit mai bine de un milion de euro
În ceea ce privește acoperirea prejudiciilor, pe lângă suma pe care Ferenczi Arnold mai trebuie să o plătească pentru marfa vândută “la negru”, de 671.835,632 euro (alți 295.381 euro fiind deja achitați deja), Curtea de Apel Cluj a decis că el trebuie să achite și contravaloarea TVA, plus penalități de întârziere, cererea Terasteel fiind respinsă la Tribunalul Sălaj.
“Astfel, prima instanță a admis în parte acţiunea civilă formulată de Terasteel S.A. şi a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 671.835,632 EUR (reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute «la negru» de acesta în perioada aprilie 2013 – mai 2020 şi nerecuperată până la acest moment), precum şi penalităţi de întârziere (daune moratorii) calculate la nivelul dobânzii legale, de la data producerii prejudiciului (epuizarea infracţiunii – 12.05,2020 data ultimului act material) şi până la data plăţii, respingând celelalte solicitări ca nefondate, apreciind că în ceea ce privește contravaloarea TVA-ului calculat şi achitat de către Terasteel S.A. în luna august 2020 – şi penalităţile întârziere (daunele moratorii) s-a reţinut că din totalul de 103 operaţiuni frauduloase de livrare, 52 au avut loc în afara teritoriului României şi prin vânzarea «la negru» a bunurilor nu s-a generat în sarcina părţii civile o obligaţie fiscală suplimentară de plată a TVA, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 268 C.fiscal (art. 126 C.fiscal anterior) privind calificarea unei operaţiuni ca fiind impozabile din punct de vedere a TVA. Din această perspectivă, a reținut instanţa că livrările nu au fost efectuate de către partea civilă, ci de inculpat, care a acţionat în nume propriu, aşa încât livrările nu s-au realizat de o persoană impozabilă care a acţionat ca atare şi ele nu rezultă din activităţi economice ale producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii aşa cum prevede legea, ci din comiterea unei infracţiuni.
Curtea apreciază că această argumentație este nefondată, dat fiind faptul că se porneşte de la premise greşite:
În cuprinsul sentinţei, instanţa face distincţie între acele operaţiuni în care livrarea s-a făcut intracomunitar, dar altor destinatari decât clienţii înscrişi pe facturi şi documentele de transport (52 de operaţiuni) şi acele operaţiuni în care livrarea mărfii s-a făcut în România (51 de operaţiuni). Este raportat la dispoziţiile legale naţionale şi unionale în materie fiscală, TVA-ul trebuia calculat şi achitat pentru toate cele 103 operaţiuni, urmând a le prezenta distinct.
Cu privire la cele 51 de operaţiuni în care marfa a fost transportată în România şi nu intracomunitar:
În cuprinsul sentinţei atacate, instanţa porneşte de la o premisa greşită, analizând incidenţa dispoziţiilor art. 268 C.fiscal (referitoare la condiţiile pe care o operaţiune trebuie să le îndeplinească pentru a fi impozabilă din perspectiva TVA) din perspectiva inculpatului şi nu a părţii civile. Cu alte cuvinte, se reţine că Terasteel S.A. nu datora TVA la bugetul de stat pentru cele 103 de operaţiuni, întrucât acestea ar fi fost întreprinse independent de inculpat – care nu are calitate de persoană impozabilă în sensul Codului fiscal – aşa încât operaţiunile nu simt purtătoare de TVA.
În primul rând, este greşită susţinerea conform căreia inculpatul a acţionat independent, în nume şi interes propriu, întrucât, profitând de funcţia de conducere pe care o deţinea în cadrul părţii civile, prin mecanismul pe care 1-a creat şi pus la punct în conivenţă cu alţi angajaţi/colaboratori/parteneri ai Terasteel S.A. (angajatele din back-office, AA, BB, societăţile de transport), acesta a creat aparenţa unor operaţiuni licite, efectuate de către partea civilă, în sensul în care în aparenţă, clienţi ai Terasteel S.A. au plasat comenzile, pe numele acestora au fost întocmite facturile de către angajaţii Terasteel S.A. şi înregistrate în contabilitatea societăţii, în aparenţă clienţii au confirmat comenzile, Terasteel S.A. a fabricat produsele, ca urmare a lansării lor în producţie, s-au întocmit documente de transport pe numele clienţilor Terasteel S.A, iar transporturile s-au efectuat de firmele de transport cu care Terasteel S.A. colabora, în baza contractelor de transport.
Din perspectivă fiscală, există un raport juridic pe verticală între Statul Român prin ANAF şi contribuabil (în speţă partea civilă). În cadrul acestui raport, din perspectiva statului, operaţiunile au fost efectuate de către Terasteel S.A., fiind înregistrate ca atare în contabilitatea părţii civile şi asumate de către aceasta. Este irelevant că inculpatul a acţionat în mod ilicit în interiorul societăţii, întrucât în baza funcţiei sale de conducere pe care o deţinea şi prin mecanismul pe care 1-a consolidat în perioada de referinţă, acesta a creat aparenţa unor operaţiuni licite efectuate Terasteel S.A. şi a angajat societatea în relaţia cu statul. Prin urmare, cât timp cele 103 operaţiuni frauduloase erau în aparenţă efectuate de către Terasteel S.A., din perspectiva dreptului fiscal, partea civilă este cea care răspunde de corectitudinea operaţiunilor. În consecinţă, în momentul în care a fost descoperit caracterul fraudulos al acestora, partea civilă este cea care era responsabilă din punct de vedere contabil şi fiscal să procedeze la corectarea contabilităţii, la actualizarea acesteia cu situaţia de fapt reală şi, consecutiv, la achitarea debitelor către Statul Român (adică TVA-ul). Cu alte cuvinte, strict sub aspect fiscal, faptele inculpatului au angajat societatea – care răspunde faţă de stat – urmând ca mai apoi Terasteel S.A. să se îndrepte împotriva celui care a prejudiciat-o (inculpatul).
Aşadar, sunt nefondate susţinerile instanţei de fond conform cărora achitarea TVA-ului de către partea civilă, nu reprezintă consecinţa directă a infracţiunii de înşelăciune. Conduita ilicită a inculpatului Ferenczi Arnold reprezintă factorul generator al unor obligaţii fiscale în plus în sarcina Terasteel S.A. în lipsa activităţii sale infracţionale, partea civilă nu ar fi fost nevoită să procedeze Ia corectarea evidenţelor contabile, la recunoaşterea unor operaţiuni suplimentare purtătoare de TVA şi Ia plata TVA-ului către stat. (…)
În ceea ce privește cele 52 de operaţiuni prin care marfa a fost transportată în U.E. (Ungaria şi Slovacia), dar altor destinatari decât cei înscrişi pe facturile emise de Terasteel S.A. şi documentele de transport, este adevărat că, în general, operaţiunile intracomunitare simt scutite de plata TVA-ului de către furnizor, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii [art. 294 alin. (2) C.fiscal, art. 143 alin. (2) vechiul C.fiscal:
- dreptul de a dispune de bun în calitate de proprietar a fost transmis persoanei care îl achiziţionează;
- (ii) furnizorul dovedeşte că acest bun a fost expediat sau transportat în alt stat membra;
- (iii) în urma acestei expediţii sau acestui transport, bunul a părăsit în mod fizic teritoriul statului membru de livrare. (…)
Așadar, chiar dacă Terasteel S.A. nu a avut în sine un comportament care să intre în sfera ilicitului penal, aşa cum am arătat mai sus, prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, inculpatul a creat aparenţa de legalitate a operaţiunilor frauduloase şi aparenţa că ele sunt efectuate de partea civilă. Acesta a acţionat profitând de funcţia de conducere pe care o deţinea în cadrul Terasteel S.A., angrenând în circuitul ilicit şi alţi angajaţi/parteneri contractuali ai societăţii. Prin urmare, cât timp operaţiunile (chiar şi cele 52 intracomunitare) au un caracter fraudulos din punct de vedere obiectiv (chiar şi neimputabil părţii civile), potrivit jurisprudenţei CJUE se poate refuza dreptul de scutire de TVA”, se arată în motivarea Curții de Apel Cluj.
Ferenczi este obligat de Curtea de Apel Cluj să achite și contravaloarea serviciilor de consultanță, în valoare de 101.592,41 lei, precum şi penalităţi întârziere (daune moratorii) calculate la nivelul dobânzii legale, de la data producerii prejudiciului (plata serviciilor de consultanţă fiscală – 24.03.2021) şi până la data plăţii, servicii de care Terasteel SA a avut nevoie cu privire la legislaţia şi jurisprudenţa relevantă în materie de TVA, capăt de cerere care a fost respins de instanța de fond.
Terasteel SA a solicitat, de asemenea, obligarea lui Ferenczi la acoperirea cheltuielilor judiciare, în suma totală de 367.468,94 RON – constând în onorarii avocaţiale şi cheltuieli de transport. Tribunalul Sălaj a admis doar în parte această solicitare, Ferenczi fiind la plata sumei globale de 100.000 RON. În schimb, judecătorii clujeni au admis societății bistrițene și acest capăt de cerere.
“În ceea ce priveşte cauza în sine, ea are o complexitate ridicată care rezultă din următoarele împrejurări: perioada infracţională întinsă (2013-2020, adică 7 ani), modul extrem de complicat de operare a inculpatului (sistemul pe care 1-a creat de inducere în eroare a părţii civile), numărul ridicat de părţi implicate (angajaţi ai terasteel S.A./societăţi de transport/parteneri contractuali/terţe persoane care au achiziţionat la negru bunurile), prejudiciul cauzat. Tot din această perspectivă, cauza a avut o durată relativ îndelungată, în special faza de urmărire penală unde apărătorii aleşi ai părţii civile au participat la fiecare activitate întreprinsă.
Totodată, trebuie avut în vedere faptul că Terasteel S.A. nu a fost reprezentată de un singur avocat, ci de o întreagă echipă, formată din aproximativ 8 persoane. Mai mult decât atât şi deosebit de relevant este faptul că această echipă este una interdepartamentală, compusă fiind din avocaţi specializaţi în drept penal (4 avocaţi), drept fiscal (2 avocaţi) şi drept civil/societar (2 avocaţi). Chiar dacă activitatea propriu-zisă de reprezentare în fazele de urmărire penală/cameră preliminară/fond/apel/rejudecare s-a realizat exclusiv de cei 4 avocaţi specializaţi în drept penal (aşa cum reiese din împuternicirile depuse la dosarul cauzei), pe parcursul tuturor fazelor procesuale, în activitatea de redactare s-au implicat şi avocaţii specializaţi în drept fiscal şi civil. Acest lucru a fost necesar tocmai din cauza complexităţii ridicate a cauzei, în sensul în care faptele ilicite ale inculpatului au produs consecinţe atât pe latură penală, cât şi pe latură fiscală. Or, pentru lămurirea prezentului dosar, au fost necesare explicaţii şi din partea apărătorilor specializaţi în celelalte ramuri de drept. Aşadar, timpul şi volumul de muncă prestate de către cei 8 avocaţi a fost unul extrem de ridicat. Cu precădere în debutul cercetărilor, activitatea avocaţilor implicaţi a fost «blocată», aceştia implicându-se aproape exclusiv în soluţionarea acestui dosar.
Pe lângă activitatea de reprezentare şi redactare care poate fi percepută oarecum direct, prestaţia apărătorilor aleşi a fost una mult mai complexă presupunând deopotrivă documentare (legislaţie, doctrină, jurisprudenţă), participarea la numeroase şi îndelungate întâlniri cu clienţii, deplasări în Jud. Bistrița-Năsăud la sediul clientului, analiză şi verificare a documentelor. (…)
Curtea apreciază ca justificată solicitarea de admitere în integralitate a acestor cheltuieli, acestea nefiind disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocați, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.
În ceea ce priveşte cheltuielile de deplasare, şi în această situaţie instanţa (n. r. – Tribunalul Sălaj) a respins în mod nefondat solicitările părţii civile, întrucât conform art. 30 din Legea nr. 51/1995, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. Pe de altă parte, art. 452 C.proc.civ. prevede că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor. Or, partea civilă a făcut dovada atât a existenţei cheltuielilor de deplasare cât şi a întinderii lor, prin facturile şi ordinele de plată depuse la dosarul cauzei”, arată CA Cluj în motivare.
