Una caldă, alta rece! Cei doi bărbați acuzați că au braconat un mistreț de pe un fond de vânătoare, au scăpat prin prescripție! Unul din ei a fost prins în plasă pentru altă faptă

Curtea de Apel Cluj a pronunțat sentința definitivă în dosarul în care Marius Hoza și Daniel Sechei au fost acuzați de braconaj de către procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean. Deși instanța clujeană i-a găsit vinovați de fapta pentru care au fost condamnați de Tribunalul Bistrița-Năsăud la câte un an și 3 luni cu suspendare, cei doi au fost achitați, întrucât faptele s-au prescris. O singură infracțiune a rămas în picioare, care era în dreptul lui Hoza.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud nu a fost definitivă și a fost atacată la Curtea de Apel Cluj, atât de cei doi inculpați, cât și de procurori.

Scurt remember

Polițiștii era cu ochii pe Hoza încă din 2018, când “s-au sesizat din oficiu” cu privire la săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, iar dosarul a ajuns pe masa procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Tot “din oficiu” s-au sesizat și un an mai târziu, după ce au primit un pont că Hoza împreună cu Sechei ar fi vânat, fără autorizaţie, un mistreț, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de la Beclean.

Doi ani mai târziu, procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud au cerut dosarul cercetat de procurorii de la Beclean, și au reunit cele două dosare existente într-unul singur.

Posesor de permis pentru două arme de vânătoare, Hoza a intrat în atenția polițiștilor de la Arme și muniții, după un control la locuința bărbatului pentru verificarea modului de păstrare a armelor şi muniţiilor. Atunci i-au găsit un cartuș care conținea o pulbere formată dintr-un amestec de nitroceluloză şi nitroglicerină, substanţe pe care bărbatul nu ar fi avut voie să le dețină.

În mai 2019, Hoza împreună cu Sechei, și el având permis pentru arme letale de vânătoare, au fost depistați braconând un mistreț, în locaţia „Pombis” de pe raza fondului cinegetic nr.1 Chiuieşti. De fapt, în timp ce se aflau pe fondul de vânătoare, cei doi au fost văzuți de o persoană, care i-a anunțat pe polițiști.

Oamenii legii i-au găsit pe cei doi bărbați, nu pe fondul de vânătoare, ci la locuința lui Hoza, unde tocmai pârjoleau mistrețul vânat.

Potrivit procurorilor, polițiștii au ridicat cadavrul animalului și l-au predat specialiștilor de la DSVSA pentru analize, aceștia constatând că animalul fusese împușcat, nu înjunghiat, așa cum au susținut Hoza și Sechei.

Totodată, anchetatorii au aflat și faptul că, cei doi nu aveau permis de vânătoare pentru ziua respectivă.

La final, Hoza și Sechei au fost condamnați de Tribunalul Bistrița-Năsăud la câte un an și 3 luni de închisoare sub supraveghere pe o perioadă de 2 ani și 90 de zile muncă în folosul comunității.

“Altă pedeapsă decât închisoarea, sau o altă modalitate de individualizare a acesteia, nu sunt însă posibile, raportat la gravitatea faptei comise și circumstanțele în care a fost săvârșită, faptul că ambii inculpați erau vânători care cunoșteau foarte bine regulile stricte care trebuie respectate atunci când vine vorba despre vânătoare, și mai mult decât atât, raportat la poziția procesuală adoptată în cursul procesului penale, de negare a faptei, care subliniază încă odată faptul că inculpații trebuie să fie ajutați să conștientizeze gravitatea faptei și nevoia de îndreptare a comportamentului antisocial”, a conchis Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Totodată, pe perioada de supraveghere, celor doi bărbați li s-a interzis dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dar și calitatea de vânători.

În ceea ce privește acuzația adusă lui Hoza, de nerespectarea regimului materiilor explozive, după ce polițiștii au găsit la percheziții o pulbere care ajută la mărirea vitezei alicelor folosite la vânătoare, instanța a arătat că fapta nu este prevăzută de legea penală, astfel că bărbatul a fost achitat. Concret, instanța bistrițeană a considerat că simplul fapt că inculpatul deținea câteva grame (circa 5,3 gr) de praf de pușcă – “pulbere (materie explozivă)” – nu intră sub incidenţa legii 1995 privind regimul materiilor explozive și legii privind regimul armelor şi al muniţiilor.

Procurorii au spus că tribunalul nu a interpretat bine lea pentru una din acuzații

Ei, pentru această acuzație adusă lui Hoza și despre care instanța bistrițeană a spus că fapta, în modul în care a fost comisă, nu este prevăzută de legea penală, procurorii din Beclean a formulat apel la instanța superioară.

“Prin muniţie se înţelege muniţia completă, respectiv cartuşele asamblate, respectiv ansamblul format din: tubul cartuş, capsa de iniţiere, pulberea detonantă, gloanţele sau proiectilele;

Prin muniţie se înţelege şi componentele cartuşului luate separat, respectiv tubul cartuş, capsa de iniţiere, pulberea detonantă, gloanţele sau proiectilele, însă doar cu condiţia ca aceste componente să facă ele însele obiectul unei autorizări.

În consecinţă, pentru ca o cantitate de pulbere detonantă (materie explozibilă) să fie considerată muniţie în sensul Legii nr.295/2004 trebuie ca persoana care o deţine să fie autorizată să deţină şi să folosească acea pulbere.

Inculpatul Hoza Marius a fost autorizat să deţină arma letală calibrul 30-06, tip: lungă (puşcă), fără marcă, (…) şi arma letală calibrul 12, tip: lungă (puşcă), marca: IJ, (…) precum şi muniţia aferentă acestor două arme.

Inculpatul nu a fost autorizat să deţină muniţie de alt calibru decât cea corespunzătoare celor două arme şi nici pulbere ca şi componentă de muniţie pentru care este necesară o autorizare distinctă.

Pentru ca inculpatul să deţină în mod legal pulberea în cauză, era necesară autorizarea acestuia pentru a deţine şi folosi materii explozibile conform Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive.

Astfel, procurorul a apreciat că deţinerea pulberii (materiei explozibile) de către inculpat fără ca să fie autorizat conform Legii nr. 126/1995, constituie o încălcare a regimului materiilor explozibile, faptă incriminată ca infracţiune de art.346 alin. 1 C.pen.

Inculpatul a desertizat unul sau mai multe cartuşe pentru a utiliza pulberea din acestea pentru a suplimenta cantitatea de pulbere la alte cartuşe cu scopul de a mări puterea de azvârlire a proiectilului la acele cartuşe. Pulberea neutilizată a păstrat-o într-un tub cartuş pe care l-a închis cu un dop din pâslă. Inculpatul a folosit acel tub de cartuş ca şi recipient pentru păstrarea pulberii astfel că în mod greşit s-a apreciat de către prima instanţă că fapta ar constitui contravenţia prevăzută de art.129 pct.20 rap. la art.42 alin.4 din Legea nr.295 din 2004, deoarece nu suntem în prezenţa unei fapte de a deţine muniţie deteriorată sau expirată.

Este adevărat că potrivit art.44 din Legea nr. 126/1995, această lege nu se aplică muniţiilor, însă, aşa cum s-a arătat mai sus, cantitatea de materie explozibilă deţinută de către inculpat nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerată muniţie, neexistând o autorizare distinctă pentru deţinerea pulberii cu destinaţia de muniţie. În aceste condiţii devin aplicabile disp. art. 1din Legea nr.126/1995, iar conform art.33 din aceeaşi lege „se interzic confecţionarea, deţinerea, comercializarea, importul, folosirea sau orice altă operaţiune cu materii explozive de către persoanele fizice sau juridice neautorizate

Inculpatul a fost autorizat să deţină două arme cu destinaţia vânătoare precum şi muniţia necesară pentru aceste arme, în permisul de vânătoare fiind consemnat calibrul cartuşelor şi cantitatea cartuşelor pe care inculpatul le poate achiziţiona, acesta fiind autorizat să deţină şi să folosească cele două arme cu destinaţia vânătoare şi a cartuşelor (ca ansamblu de tub cartuş, pulbere, capsă de iniţiere, proiectil) şi nu a fost autorizat să deţină separat pulbere, chiar dacă aceasta provine din desertizarea cartuşelor obţinute în mod legal. A interpreta altfel ar însemna că inculpatul a fost autorizat şi putea în mod legal să achiziţioneze în baza permisului de port armă un număr însemnat de cartuşe (câteva sute) să procedeze la desertizarea acestora şi cu pulberea rezultată să construiască dispozitive explozive (bombe artizanale). În opinia procurorului, această interpretare este evident greşită şi intenţia legiuitorului a fost de a sancţiona mai aspru prin dispoziţiile art.346 alin.l C.pen. aceste activităţi de deţinere sau folosire în orice mod de către persoanele neautorizate a materiilor explozibile indiferent de provenienţa materiilor explozibile, respectiv dacă acele materii explozive provin din dezasamblarea unor obiecte deţinute legal (cartuşe, airbaguri auto, etc.) sau provenienţa materiilor explozibile este ilicită.

Potrivit aprecierii procurorului, chiar şi în situaţia în care s-ar considera că pulberea deţinută de către inculpat constituie muniţie şi este aplicabil regimul prevăzut de Legea nr.295/2004, prima instanţă ar fi trebuit să dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de nerespectare a regimului materiilor explozibile prevăzută de art.346 alin.l C.pen. în infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi al muniţiilor prevăzută de art.342 alin.l C.pen. Conform art.342 alin.l C.pen. constituie infracţiune „deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiuni privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau a dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept”. În acest sens, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a reiterat că inculpatul a fost autorizat să deţină şi să folosească două arme letale cu destinaţia vânătoare şi cartuşele corespunzătoare acestor arme, în permis fiind consemnate cele două arme de vânătoare şi muniţia calibrul 12 şi calibrul 30.06 precum şi cantitatea de cartuşe pe care inculpatul le poate achiziţiona, în permis nefiind consemnată posibilitatea inculpatului de a deţine şi folosi pulbere neagră.

În consecinţă, procurorul a arătat că, în măsura în care pulberea neagră deţinută de către inculpat se consideră că este o componentă de muniţie, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art.342 alin.l C.pen. deoarece inculpatul nu a fost autorizat să deţină astfel de pulbere ci doar cartuşe ca ansamblu de tub cartuş, pulbere neagră, capsă de iniţiere şi proiectil, prin arătarea în permis a calibrului acestora precum şi a cantităţii. De asemenea, inculpatul nu a fost autorizat să confecţioneze muniţie.

Totodată, procurorul a apreciat că este nelegală restituirea către inculpatul Hoza Marius a tubului cartuş cu un dop de pâslă, având inscripţia (…), cal. 12, în care se află cantitatea de 5,339 grame de pulbere explozivă, aflat în custodia IPJ Bistrița-Năsăud – BAESP, deoarece trebuia să se dispună confiscarea în temeiul art.112 alin. l lit. f C.pen. (bunuri a căror deţinere este interzisă de legea penală)”, a reținut Curtea de Apel Cluj din apelul depus de procurori.

Bineînțeles că și cei doi inculpați au atacat sentința tribunalului ca fiind netemeinică și nelegală, dar doar din perspectiva infracțiunii pentru care au fost condamnați, aceea de braconaj. În septembrie s-a împlinit termenul de prescripţie a acestei infracțiuni, astfel că au arătat în fața instanței că nu doresc continuarea procesului penal, aspect confirmat de judecătorii clujeni, astfel că procesul penal a încetat pentru această infracțiune.

Curtea a dat dreptate procurorilor

Curtea de Apel Cluj a continuat însă, să judece apelul formulat de procurori cu privire la infracțiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive.

La final, judecătorii au decis că Hoza se face vinovat, astfel că au aplicat o pedeapsă de 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, precum și 60 de zile de muncă în folosul comunității.

“În ceea ce priveşte infracţiunea de nerespectare a regimului materiilor explozive, prevăzută de art. 346 alin. (1) din Codul penal, imputată inculpatului Hoza Marius, Curtea constată că sunt întemeiate criticile aduse de procuror hotărârii atacate sub aspectul soluţiei de achitare dispuse cu privire la această infracţiune. (…)

Prin urmare, Curtea constată că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare este susţinută de probele administrate în cursul urmăririi penale, iar probele administrate în faţa primei instanţe şi în apel nu sunt de natură să infirme această stare de fapt, iar, de altfel, inculpatul nu a contestat că ar fi deţinut pulberea mai sus menţionată, apreciind, însă, că avea dreptul să deţină această pulbere. (…)

În acest context, Curtea constată că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare în sarcina inculpatului a fost dovedită dincolo de orice bănuială rezonabilă de mijloacele de probă administrate în cauză. (…)

Contrar aprecierii primei instanţe, Curtea constată că dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 126/1995 nu sunt de natură să conducă nicidecum la concluzia inaplicabilităţii prevederilor acestei legi în prezenta cauză în condiţiile în care nu este vorba despre o deţinere a muniţiei în întregul său. Astfel, după cum s-a arătat şi în adresa emisă de Inspectoratul de Poliţie ######## ########-Năsăud – Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase sub nr. 189593/15.04.2024, conform celor de mai sus, persoana care are înscris în permisul de armă un anumit tip de muniţie are dreptul să dețină, să poarte şi să folosească acel tip de muniție (cartuș) confozm destinației sale, în întregul său, titularul permisului de armă nefiind îndrituit nicidecum să dezmembreze cartușul și să efectueze operațiuni de deținere, manipulare, etc. cu pulberea care este o componentă a muniției şi care este constituită din substanţe ce fac parte din categoria materiilor explozive.

O interpretare contrară este de natură să conducă la eludarea flagrantă a dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, mai sus citate, potrivit cărora se interzice autorizarea deţinerii sau depozitării materiilor explozive în clădiri cu locuinţe. Astfel, bunurile cu regim special (cum sunt materiile explozive, în cazul de faţă), chiar dacă se regăsesc în componenţa unor bunuri fără regim special ori în componenţa unor bunuri cu regim special, pe care, însă, persoana în cauză are dreptul de a le deţine (cum este muniţia, în cazul de faţă), nu conferă posesorului dreptul de a demonta bunul pentru a extrage vreo componentă care are un regim juridic special (relevant în acest sens fiind şi exemplul la care s-a făcut referire tot în adresa menţionată, privind airbagul din volanul autoturismului, care conține materii explozive).

Prin urmare, în mod greşit s-a apreciat prin hotărârea atacată că deţinerea, în mod legal, a muniţiei l-ar fi autorizat pe inculpat să deţină şi pulberea care provine din cartuşul desertizat. Totodată, contrar aprecierii primei instanţe, Curtea constată că deținerea pulberii provenite de la un cartuş care a fost desertizat accidental sau intenționat nu reprezintă o simplă contravenţie, prevăzută de art. 129 pct. 20, raportat la art. 42 alin. (4) din Legea nr. 295/2004. (…)

Totodată, Curtea constată că în cauză nu este incidentă nicio cauză justificativă ori de neimputabilitate, dar nicio cauză de nepedepsire ori care înlătură răspunderea penală, fapta imputată inculpatului Hoza Marius fiind prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Codul penal. În cauză au fost administrate probe suficiente din care rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta imputată inculpatului există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de acesta, fiind întrunite exigenţele ce decurg din prevederile art. 396 alin. (2) C.pr.pen. pentru dispunerea soluţiei de condamnare”, se arată în motivarea sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj.