Un pacient în minus, motiv de bucurie pentru unii medici

Este foarte cunoscut faptul ca sistemul sanitar din România scârtâie din toti rarunchii, dar din pacate acest fapt se datoreaza si unor cadre medicale care numai medici nu se pot numi. Astfel de personaje se întâlnesc si în judetul nostru, iar prin atitudinea pe care o abordeaza nu fac altceva decât sa ridice serioase semne de întrebare vizavi de profesionalismul lor si daca nu cumva si-au ales doar din greseala aceasta meserie.
Unul dintre aceste personaje este si medicul diabetolog al Spitalului Judetean Bistrita-Nasaud, Eva Candrea.
O femeie, în vârsta de 56 de ani, din orasul Nasaud, risca sa i se agraveze boala de care sufera si sa ajunga chiar sa-si piarda viata.

Ca pentru oricare alta boala mai grava, pentru diabet diagnosticul se stabileste de medicul specialist. Acesta are datoria de a stabili medicatia, dieta, intervalele de verificare a glicemiei, autocontrolul glicemiemiei, monitorizarea si stabilirea urmatoarei vizite.
Pe acest principiu de tratament complet s-a bazat si doamna L.M, din orasul Nasaud. În urma unor analize efectuate de aceasta la Spitalul Judetean Cluj-Napoca i s-a stabilit diagnosticul de diabet. Consultul amanuntit si stabilirea medicatiei urma a fi facuta la Centrul Judetean de Diabet Bistrita-Nasaud. Alegerea a fost facuta din dorinta de a fi tratata “mai aproape de casa”. Când a ajuns însa la acest centru femeia a avut o surpriza foarrte neplacuta.
„Ghinionul” de a fi singurul medic de specialitate al unui spital judetean confera însa drepturi noi. Eva Candrea, medic diabetolog al Spitalului Judetean Bistrita-Nasaud este unul dintre medicii cu “drepturi depline”.

Fara programare nu esti tratat

Consultatiile si tratamentul în Centrul Judetean de Diabet Bistrita-Nasaud are loc doar în baza unei de programari prealabile, pe care, de altfel, a facut-o si doamna L.M. Din motive obiective, aceasta a întârziat la consultatie cu o zi.
Dar spre surprinderea nasaudencei, în momentul în care s-a prezentat la cabinetul din incinta Spitalului Judetean, dr. Eva Candrea a refuzat sa o primeasca pe motiv ca nu a venit la data programata. Este o chestiune cunoscuta criza locurilor din spitale, e revoltator însa ca si pentru o consultatie o persoana sa fie amânat  “pâna se iveste un loc“, dupa cum ne-a precizat femeia.
Se stie ca sanatatea nu are pret, dar are scurt timp. Din pacate sistemul ne obliga sa asteptam zile, saptamâni, pâna sa avem parte de un tratament corespunzator.

Viata pacientului nu e problema medicului

Atunci când facem o investitie, indiferent de domeniu, mai devreme sau mai târziu vom analiza cât de rentabila a fost aceasta. O persoana care cotizeaza la asigurarile de sanatate, din care o parte se reflecta si în salariile cadrelor medicale, asteapta de la acestea servicii de calitate sau macar “un comportament decent”.
Bolnava si purtata pe drumuri, doamna L.M, nu întelege ”de ce acest medic, în care multi bolnavi îsi pun speranta de însanatosire, se considera un zeu cu drept de viata sau moarte”. Nasaudeanca sustine sustine ca pentru dr. Eva Candrea “viata unui pacient nu este problema dânsei”. Ceea ce a revoltat-o si mai mult pe femeie a fost o alta afirmatie a celei care ar trebui sa îi redea sanatatea – ”eu ma bucur când cineva nu vine la spital, face loc la altul”.
Ceea ce ne-a povestit nasaudeanca a fost întarit chiar de dr. Eva Candrea. Doctorita a fost foarte revoltata ca cineva a avut îndrazneala sa ne aduca la cunostinta comportamentul sau si considera ca „este o nesimtita”. Ne-a confirmat însa ca ea „nu mai primeste pacientii care nu s-au prezentat la timpul potrivit, adica atunci când au fost programati”. „Reprogramarea unei persoane se face atunci când este loc sau când renunta cineva. Daca sunt probleme, pacientul nu are decât ss se prezinte la urgente sau la medicul specialist din cadrul Policlinicii Judetene, dr. Dan Popitan.”, a mai spus Eva Candrea.
Nu contestam competenta cadrelor medicale, dar parca printr-un asemenea comportament, sistemul de sanatate românesc devine mai subred pe zi ce trece. Mai dureros este ca unii medici uita juramântul depus la intrarea în breasla celor care vegheaza la sanatatea noastra. Bolnavii ajung sa fie purtati de la un medic la altul si trebuie sa îndure orele de asteptare pe holurile spitalului sau alu policlinicilor.

Boala secolului XXI

Diabetul este o boala cronica caracterizata prin nivelul ridicat al glucozei în sânge. Acesta se declanseaza când organismul nu are suficienta insulina sau nu poate folosi insulina pe care o are pentru transformarea glucozei în energie. Diabetul de tip II, cunoscut ca si diabetul vârstei adulte, este cea mai obisnuita forma de diabet. Persoanele cu diabet Tip 2 nu pot utiliza eficient insulina. În multe cazuri medicatia este necesara, fiind nevoie  uneori si de insulina.
Atât pe plan mondial cât si la noi în tara se constata existenta unei epidemii de diabet. În lume sunt în momentul de fata peste 177 milioane bolnavi de diabet. Diabetul este o boala cronica care face ca 3,2 milioane de oameni sa moara în fiecare an datorita complicatiilor.

Diabetul de tip II
În România, aceasta forma de boala poate aparea la fel de frecvent, statistic vorbind, la orice vârsta. În cazul diabetului de tip II, debutul se produce, de regula, dupa vârsta de 40 de ani, la persoane care prezinta exces ponderal. La mai putin de o treime din cazuri se întâlnesc simptomele tipice de diabet, acestea fiind de fapt manifestarea unor tulburari preexistente. 80% dintre bolnavii de diabet tip II asociaza obezitatea, raspunzând bine la tratamentul dietetic si la medicatia orala cu fitodiab si biguanide, în timp ce 20% nu asociaza obezitate si se pot trata foarte bine printr-o dieta adecvata si prin administrarea de sulfonilureice.

Diabetul tip I

În diabetul de tip I sau diabetul insulino-dependent, pancreasul secreta prea putina insulina sau nu secreta deloc. Celulele nu pot absorbi glucoza din sange si nivelul glicemiei creste. Cauzele distrugerii celulelor pancreatice producatoare de insulina nu sunt pe deplin elucidate; factorul ereditar pare sa joace un rol important. Afecteaza de obicei persoanele tinere, debutul fiind brusc.

Daca prevalenta diabetului în majoritatea tarilor se situeaza, în medie, între 5 si 10%, în România, aceasta atinge doar 4,2% din totalul populatiei, ceea ce ne plaseaza, cel putin deocamdata, printre tarile cu prevalenta mica.
Presedintele Asociatiei Bolnavilor de Diabet Bistrita-Nasaud, Dorin Filip, a precizat ca în 2008 numarul bolnavilor de diabet a crescut comparativ cu anii precedenti. În prezent sunt înregistrati aproximativ 6.000 bolnavi de diabet, în 2007 fiind înregistrati 3.400 în judet.

Noi îi amintim doctoritei Eva Candrea cum suna Juramântul lui Hipocrate:
“Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea si Panaceea, pe totii zeii si zeitele, luându-i ca martori ca voi îndeplini, pe cât ma vor ajuta puterile si priceperea, juramântul si legamântul care urmeaza.
Pe învatatorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotriva cu cei care m-au adus pe lume, voi împarti cu el averea mea si, la nevoie, îi voi îndestula trebuintele, pe copiii sai îi voi privi ca pe fratii mei si, daca vor dori sa devina medici, îi voi învata fara plata si fara sa le cer vreun legamânt.
Preceptele, lectiile orale si tot restul învataturii le voi împartasi fiilor mei, fiilor învatatorului meu si ucenicilor uniti printr-o fagaduiala si printr-un juramânt, potrivit legii medicale, dar nimanui altcuiva.
Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât ma vor ajuta puterile si mintea, si ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate.
Nu voi încredinta nimanui otravuri, daca îmi va cere, si nu voi îndemna la asa ceva, tot astfel nu voi încredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede.
Îmi voi petrece viata si voi îndeplini mestesugul în nevinovatie si curatie.
Nu voi practica operatia scoaterii pietrelor din basica udului, lasând-o în seama celor ce se ocupa cu aceasta.
În orice casa as intra, voi intra spre folosul bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta rea si stricatoare comisa cu bunastiinta, mai ales de ademenirea femeilor si a tinerilor liberi sau sclavi.
Orice as vedea si as auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie sa fie destainuit, socotind ca, în asemenea împrejurari, pastrarea tainei este o datorie.
Daca voi respecta acest legamânt fara sa-l calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalti, iar daca îl voi nesocoti si voi fi un sperjur, merit sa am o soarta dimpotriva.”

Elisabeta Ciuta