Tu-Bi-Shvat sau Anul Nou al arborilor – venirea primăverii la evrei

În conformitate cu calendarul evreiesc, anul curent este 5760. Acest an ne duce înapoi, conform tradiţiei evreieşti, până la creaţia omului şi deci, până la începutul civilizaţiei.

Anul Evreiesc

Acest număr este calculat adunând vârstele oamenilor din Tora de la creaţie încoace. Totuşi, asta nu înseamnă că Universul a început acum mai puţin de 6000 de ani, în viziunea noastră asupra anilor. Mulţi evrei spun că primele şase "zile" ale creaţiei nu implică neapărat zile de 24 de ore, ci o perioadă mult mai lungă de timp.

Deşi majoritatea evreilor folosesc calendarul gregorian în viaţa zilnică, în general ei nu folosesc abrevierile "A.D." şi "Î.C." când se referă la date calendaristice (n. r. – "A.D." înseamnă "anul Domnului nostru," iar evreii nu cred că Isus este Domnul). Astfel, în loc să folosească "A.D." şi "Î.C.", evreii folosesc abrevierile î.e.n. (n. r. – înaintea erei noastre) şi e.n. (n. r. – era noastră).

Tu B'Shevat

Se sărbătoreşte în data de 8 februarie, la această dată începând anul nou al pomilor. Se obişnuieşte să se mănânce din cele şapte specii care cresc în Israel: grâu, secară, struguri, smochine, curmale, rodii şi măsline. De asemenea, un obicei care se practică în această zi, este acela de a se planta pomi.

Istoricul sărbătorii

Tu-Bi-Shvat sau Anul Nou al Arborilor este o sărbătoare minoră în calendarul evreiesc. Nu este menţionată în Biblie, iar referirile la această sărbătoare datează din perioada celui de al Doilea Templu. Interesant de reţinut, este faptul că odată cu distrugerea celui de al Doilea Templu – care face legile zeciuielii ineficiente şi inaplicabile Ierusalimului şi Ţării Sfinte în general -, sărbătoarea Anului Nou al Arborilor nu se pierde. Ea se păstrează şi în exil în condiţii climaterice total diferite.

Această sărbătoare este cunoscută sub mai multe denumiri, printre care: "Ros Hasana la Ilanot" (Anul Nou al Copacilor), "Hamisa Asar bi-Shvat" – denumire care provine de la data calendaristică a acestei sărbători, adică în data de 15 a lunii Svat ("Hamisusar" – în idiş) şi "Tu Bi-Shvat" – unde cuvântul “Tu” este echivalentul valorii numerice a numărului 15.

Fixarea unei date semnificând Anul Nou al Arborilor este legată de zeciuiala asupra recoltei de fructe. Ziua de Tu-Bi-Shvat uşura delimitarea recoltei vechi de cea nouă, ea devenind astfel data limită de fixare a zeciuelii: fructele coapte înainte de Anul Nou al Arborilor erau incluse în calculul anului precedent, iar tot ceea ce se cocea după această dată trebuia taxat în anul următor.

Sărbătoarea este destul de importantă pentru evrei, ea reprezentând legătura cu Eret Israel şi cu ritmurile naturale din această ţară.

Obiceiuri şi ceremonii legate de Tu-Bi-Shvat

"Tu-Bi-Shvat" este o sărbătoare a naturii şi nu este legată de niciun serviciu religios special în Sinagogă. Calendarul o marchează ca o zi în care nu se posteşte şi nu se spune rugăciunea de penitenţă Tahnun adăugată de obicei recitării Amidei la slujbele de dimineaţă şi de după amiază din zilele lucrătoare.

Sunt însă foarte multe obiceiuri legate de această sărbătoare a naturii, în general, şi a copacilor, în special.

În Eret Israel, în timpul celui de-al Doilea Templu era obiceiul de a planta un copac la naşterea unui copil: un cedru – copac falnic şi rezistent – dacă era băiat, şi un chiparos – copac mai mic şi fragil – dacă era o fată. Din lemnul copacului respectiv era clădit la nuntă baldachinul – hupa (acoperământ decorativ împodobit cu mătăsuri scumpe).

În secolul al XV – lea, misticii din Safed au introdus ceremonii legate de Anul Nou al Arborilor. Această sărbătoare se celebra printr-o adunare la care se mâncau fructe anumite, specifice ţării, se cântau cântece special compuse pentru această ocazie şi se beau patru pahare de vin, asemănător sederului de Pesah. Această tradiţie s-a răspândit apoi în comunităţile sefarde din Europa şi din ţările islamice.

Sărbătoarea în mai multe regiuni ale Terei

Evreii din Grecia, din comunitatea Saloniki, obişnuiau să se costumeze în costume simbolizând diferitele feluri de copaci, să cânte şi să recite texte care aminteau de importanţa copacilor în viaţa oamenilor. Aceste reprezentaţii erau ţinute în sinagogi sau în alte locuri publice.
În Kurdistan evreii obişnuiau să aşeze fructe în jurul unui copac simbolizând abundenţa şi fertilitatea pământului. Această procesiune era legată şi de intonarea unor cântece şi rugăciuni pentru o recoltă bogată în anul care urmează şi pentru copii.

Indiferent de felul în care evreii sărbătoreau Anul Nou al Copacilor, de obiceiurile diferite, tradiţia consumării fructelor specifice Eret Israelului este comună tuturor. Locul de onoare printre aceste fructe îl ocupă roşcova care creşte din abundenţă în Israel, de asemenea smochinele, curmalele şi stafidele.

Printre copacii care au semnificaţie deosebită în Israel este migdalul – ghiocelul de pe aceste meleaguri. El este primul copac care înfloreşte şi anunţă începutul primăverii.

Astăzi în Israel se obişnuieşte – la grădiniţe şi în şcoli – ca fiecare copil să planteze câte un pom în această zi – locurile fiind stabilite în funcţie de necesităţile ţării.
 
Evrei din zona Bistriţei

Important de reţinut este faptul că existau mari diferenţe între evreii din judeţ. Aceştia trăiau în special în oraşele şi satele, aparţinând din punct de vedere cultural evreimii Est Europene şi care dădea dovada de un puternic ataşament faţa de modul de viaţa tradiţional evreiesc.

Pe de altă parte, populaţia evreiască urbană favoriza în general folosirea limbii maghiare sau germane, fiind mai apropiată din punct de vedere cultural evreimii central-europene. Majoritatea populaţiei evreieşti, însă, trăia în afara oraşelor (centre culturale şi economice), locuind în sate împrăştiate pe întreg teritoriul judeţului.

Sărbătoarea primăverii la Bistriţa

În ciuda faptului că încă din timpuri străvechi şi până astăzi, reprezentanţii cultului mozaic sărbătoresc Anul Nou al Pomilor, după spusele preşedintelui Comunităţii Evreilor din Bistriţa-Năsăud, Fredi Deac, la Bistriţa nu au prea avut loc manifestări organizate cu prilejul Tu-Bi-Shvat-ului. Acest fapt se datorează faptului că, numeric, comunitatea evreiască din această zonă este foarte mică.

Mihaela Mocanu