În urmă cu 4 luni anunțam că soții Chiș, foștii patroni ai Decis Com SRL, au semnat cu procurorii DIICOT acorduri de recunoaștere a vinovăției, în speranța să scape ieftin cu pedepse cu suspendare. Numai că, planul de acasă, nu se potrivește cu cel din târg, cum spune o vorbă românească… Cel puțin asta dovedește hotărârea pronunțată de instanță, pe data de 11 august, când a respins acordul de recunoaștere a vinovăției al lui Marcel Chiș, în baza căruia ar fi primit doar 3 ani cu suspendare, judecătorii considerând că fostul patron al Decis Com SRL trebuie judecat în procedură normală fiindcă infracțiunile comise de acesta sunt grave.
Așa cum am mai arătat în ediții precedente ale Gazeta de Bistrița, când am mai scris despre acest subiect, soții Chiș au fost acuzați de DIICOT de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune în formă continuată, după ce au țepuit 22 firme din întreaga țară, cu peste două milioane de lei. Adică au luat marfă de la acestea, uitând apoi să mai plătească. De fapt dădeau CEC-uri fără acoperire, astfel că păgubiții rămâneau cu buza umflată.
Pentru prima infracțiune, de constituire de grup infracțional organizat, pedeapsa este de la unu la 5 ani de închisoare și interzicerea unor drepturi, iar pentru cea de a doua acuzație, de înșelăciune în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave, pedeapsa închisorii este cuprinsă între un an și 6 luni la 7 ani și 6 luni. Concret, dacă am merge pe maximul de pedeapsă prevăzut de lege, soții Chiș sunt pasibili să primească unde la peste 9 ani de închisoare, deși este puțin probabil să fie pronunțată o astfel de sentință. Însă, ideea principală aici nu este neapărat cuantumul, ci modalitatea de executare. Fiindcă dacă vor ajunge după gratii, poate, poate vor avea timp să mediteze la ceea ce au făcut când s-au crezut mari și tari și au considerat că e ok să își bage bani nemunciți în buzunare, doar din pură și enormă lăcomie.
Soluție prea blândă
Și, se pare că, la asta s-a gândit și instanța când a judecat și a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, care deși a fost legal, soluția propusă a fost nejustificat de blândă.
“Astfel, văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de art. 74 C.pen., reține instanța că gravitatea infracțiunii/lor săvârșite și periculozitatea infractorului se evaluează ținând cont de următoarele: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Apreciem că nu în mod aleatoriu a stabilit legiuitorul ordinea criteriilor de individualizare de mai sus, statuând mai întâi, în enumerarea art. 74 C.pen. redată, criteriile cu privire la faptă.
Ori în prezenta cauză, în ceea ce privește criteriile cu raportare la faptă (împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit), după cum se poate constata atât din cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat la 01.04.2021, cât și din parcurgerea în mod unitar a tuturor declarațiilor date în cauză, ansamblul circumstanțelor cauzei și îndeosebi activitatea infracțională a inculpatului Chiș Marcel Mircea a fost una complexă, bine organizată și săvârșită în mod repetat, în vederea obținerii rapide de sume mari de bani, activitatea infracțională a grupului derulându-se pe o perioadă relativ lungă de timp, de peste 5 luni de zile (aprilie – septembrie 2014), cu consecința prejudicierii unui număr de nu mai puțin de 22 de societăți comerciale cu o sumă mai mare de 2.000.000 lei, ceea ce a și atras aplicabilitatea în cauză a prev. art.2561 C.pen. (…)”, se precizează în motivare.
Instanța: Pedeapsa este nu doar un mijloc de reeducare, ci și de prevenție pentru viitor
Judecătorii mai arată că, pedeapsa este nu doar un mijloc de reeducare, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, prin stabilirea și executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, instanța apreciind că în cauză stabilirea unor pedepse cu închisoarea situate în apropierea jumătății intervalului rezultat urmare a reducerii cu 1/3 conform legii, urmată de suspendarea executării pedepsei rezultante principale, de 3 ani închisoare, nu este în măsură a asigura realizarea scopului pedepsei penale.
“Dimensiunea pedepsei și modalitatea acesteia de executare trebuie să reprezinte echivalentul gravității reale a faptelor săvârșite, chiar după 7 ani de la data săvârșirii acestora. Ori apreciem că pedeapsa rezultantă cu privire la care s-a ajuns la un acord între reprezentantul Ministerului Public și inculpatul Chiș Marcel Mircea, în cuantumul și prin modalitatea de individualizare stabilită, este în cauză nejustificat de blândă, nefiind în măsură a asigura scopul preventiv educativ al sancțiunii. (….)
Așadar, apreciază instanța că se impune aplicarea unor pedepse majorate pentru reeducarea inculpatului Chiș Mircea Marcel, iar pe de altă parte, că modalitatea de executare- suspendarea sub supraveghere, nu este în măsură să asigure îndreptarea atitudinii acestuia față de comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, că nu este în măsură să asigure resocializarea sa viitoare pozitivă, și nici o reacție adecvată în diminuarea săvârșirii de fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului, întărind percepția opiniei publice că organele judiciare nu sunt în măsură să realizeze un act de justiție cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale conferite atât de dispozițiile legale procesual penale, cât și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, a cărui finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei.
Aplicarea unor pedepse ferme se impune în cauză și prin prisma faptului că o reacție nejustificat de blândă din partea autorităților statului ar fi de natură să creeze impresia că organele judiciare manifestă toleranță față de infracțiunile îndreptate în mod organizat împotriva patrimoniului, precum și ideea nerespectării legii cu complicitatea magistraților, cu consecințe grave asupra existenței efective a statului de drept.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl reprezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepselor, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și a inculpatului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei, care, totodată, prin mărirea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al inculpatului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția generală și specială înscrise în Codul penal român.
Așa fiind, în baza art. 485 alin. 1 lit. b Cod procedură penală instanța va respinge acordul de recunoaștere a vinovăției cu care a fost sesizată în prezenta cauză și va trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, apreciindu-se că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă”, a motivat instanța respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției.
Pe 9 septembrie va fi judecat și acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de soția lui Marcel Chiș – Chiș Jutka Eniko – care însă probabil va avea aceeași soartă.
