De câtiva ani, cu mare discretie, centrul de greutate al „puterii judecatoresti” s-a deplasat din zonele unde se credea ca ar fi fost foarte bine ancorat. Lectia de pragmatism predata în epoca postdecembrista de bolsevicul Iliescu a fost însusita la perfectiune de Consiliul Superior al Magistraturii. „Reprezentantul puterii judecatoresti si garant al independentei justitiei”, cum este definit CSM în Legea sa de organizare, a ajuns la o asemenea saturatie încât îsi permite sa mimeze indiferenta totala fata de propria putere. Membrii sai vor sa credem ca au renuntat la orgoliile marunte. Ca s-au retras la cele principiale si îi lasa pe altii sa se uzeze în hartuieli marunte, cu care sa (pre)ocupe avanscena publica.
În spatele acestei aparente detasari se ascunde o forta tacuta si înspaimântatoare. CSM a „recuperat” de la Ministerul Justitiei si de la Sectia de „cadre” a parchetului toate atributiile privind cariera profesionala a magistratilor. A ajuns unicul „stapân” al dosarelor si al informatiilor legate de magistrati. Tine în mâna biciul disciplinei, dar si zaharelul functiilor, pe care le arata si le foloseste fara sa dea nimanui socoteala, decât foarte vag, în preajma „alegerilor” organizate din 6 în 6 ani, „corpului” magistratilor, judecatori si procurori. Ori, tot de la bolsevici citire, se stie ca important este cine numara voturile. În conditiile în care profesia de magistrat se caracterizeaza prin discretie si retinere de la manifestarile publice, e greu de crezut ca actualii membri ai CSM s-au remarcat prin fapte si atitudini exemplare, de o asemenea rezonanta si notorietate încât sa-i recomande pentru un fotoliu în CSM. Aceste „merite” au fost însa cunoscute de cei care au numarat voturile.
Poate fi spart, sau macar controlat, acest monopol al CSM? Ar fi salutar un asemenea demers, cel putin ca imbold la transparenta? Este sau nu o ancheta ca oricare alta cea care îi vizeaza, în aceste zile, pe procurorii acuzati de fraudarea examenului de promovare în functii de conducere pentru magistrati? DNA cerceteaza mai multi actuali si fosti magistrati si s-a ajuns pâna în faza dispunerii unor masuri preventive. Procurorii anticoruptie sustin ca Gheorghe Dumitru, candidat la postul de procuror general al Parchetului pe lânga Curtea de Apel Pitesti, pentru a-si asigura reusita la examen, i-a remis foloase materiale, prin intermediul unui judecator, notarului Gheorghe Bucur, fost judecator la Curtea Suprema. La rândul sau, Bucur s-ar fi angajat ca va interveni pe lânga unii membri ai sectiei de procurori de la CSM. Mai mult, conform comunicatului DNA, candidatul Gheorghe Dumitru i-ar fi dat deja procurorului Eugen Cojocaru, membru supleant în Comisia de examinare, 15.000 de euro, din suma pretinsa initial, de 50.000 de euro. Initial, Înalta Curte de Casatie si Justitie a respins propunerea Directiei Nationale Anticoruptie de arestare preventiva a procurorilor Gheorghe Dumitru si Eugen Cojocaru, precum si a notarului Gheorghe Bucur dar, pâna la închiderea editiei, recursul parchetului nu fusese judecat.
Important este sa fie înteles „jocul” CSM în aceasta cauza penala, dintr-o alta perspectiva decât cea curenta. Potrivit articolului 42, alineatul 2 din Legea 317/2004, „Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii încuviinteaza perchezitia, retinerea sau arestarea preventiva a procurorilor“. Ori, aceasta si-a dat acordul doar pentru retinerea lui Dumitru si Bucur, iar în ceea ce-l priveste pe Cojocaru, aceasta cerere a fost respinsa. Doi dintre membrii Sectiei pentru procurori s-au abtinut de la vot. Unul dintre acestia a fost deja audiat la DNA. Altii au primit deja citatii pentru zilele urmatoare. Este evident ca tinta finala este CSM, iar acesta se apara cu mijloacele pe care legea i le pune la dispozitie.
Asistam, de fapt, la o rafuiala nedeclarata a operativului cu centrul puterii oculte, între DNA si CSM. Discreditarea CSM ar fi cea mai puternica lovitura pentru credibilitatea întregii justitii din România. Dupa principiul dominoului, actualii sefi vor fi pusi in corpore sub semnul întrebarii. Putina autoritate de care se mai bucurau ar fi diluata total. Poate fi criza – provocata, asteptata sau ajutata sa se produca – din care sa se regenereze sistemul. Oricum, ochii trebuie tinuti în continuare pe cei care numara voturile
Alexandru Lele
