Sincer, mă aşteptam în campania electorală pentru primul tur ca lupta să fie ceva mai acerbă pentru fotoliul de la Cotroceni. Clar, a fost doar încălzirea, fiindcă abia de acum încolo este scos armamentul greu din dotare.
Zilele trecute PSD a dovedit din plin asta. Au fost aduse acuzaţii de fraudare a alegerilor, fără a aduce, însă, dovezi palpabile. Doar poveşti. Au declarat doar că le vor arăta după 6 decembrie. De ce, domnilor? Dacă le aveţi, de ce atunci şi nu acum? Aşa e ca în zicala că după război, mulţi viteji de arată. S-a spus că la Şanţ localnicii ar fi primit în miez de noapte câte o scrisoare cum că primarul ar fi trecut în PD-L şi de aceea ar fi votat Băsescu, plus câte un bonus de 50 de lei. Că scrisoarea nu a fost arătată presei, e una, dar să consideri că nişte oameni acţionează în spirit de turmă, aşa la un zvon, la o scrisorică, mi se pare de-a dreptul jignitor. Cum se poate schimba, aşa peste noapte, ideea unor oameni, doar printr-o scrisoare, mai ales că timp de o lună de zile şi-au văzut primarul făcând campanie partidului din care face parte, adică pentru PSD?
Mergând mai departe, la nivel naţional, mi s-a dovedit o dată în plus că unii nu mai au mamă şi nici tată când e vorba de ciolan. Săptămâna trecută, media a fost invadată de o înregistrare video în care Traian Băsescu lovea un copil. Înregistrare care, spun specialiştii nu eu, e trucată. Cei mai mulţi au început automat să se întrebe, de ce acum şi nu atunci, în 2004. Este foarte adevărat că prima impresie contează. Adică să vezi pe preşedintele ţării, care mai solicită de la electorat încă un mandat, lovind un biet copil, într-adevăr şochează pe oricine. E mai greu pentru cel arătat cu degetul să demonteze înscenarea. În plus vorbim de un COPIL. Ce ar putea fi mai grav? Normal că în ochii celor mulţi Băsescu e un monstru. Însă, dacă e să ne luăm după firul evenimentelor, vedem altceva. Vedem că totul a fost pregătit cu minuţiozitate. Cu o seară înainte de lansarea filmuleţului incriminator, iese Patriciu şi afirmă că în 2004 l-a văzut pe Băsescu lovind cu PUMNUL un copil. Când faci o astfel de afirmaţie şi nu ai vreo dovadă, rişti să fi dat în judecată pentru calomnie. Concluzia în acest punct este că Patriciu avea deja filmuleţul cu pricina, deşi după apariţia acestuia spunea că a declarat ce a declarat cu o seară înainte doar în speranţa că va apărea dovada. Măi să fie! Eu mă întreb doar, cum un om de talia lui Patriciu, cu o inteligenţă ieşită din comun, ar putea face nişte afirmaţii fără să se acopere. E clar că avea ceva pregătit. Şi mai apoi e vorba şi de intervalul extrem de scurt în care a apărut aşa zisa dovadă, culmea contrazisă apoi chiar de cel „lovit”.
Că nu e Băsescu perfecţiunea întruchipată, de asta sunt ferm convinsă, dar mi-e silă când văd astfel de jocuri murdare.
Zilele trecute PSD a dovedit din plin asta. Au fost aduse acuzaţii de fraudare a alegerilor, fără a aduce, însă, dovezi palpabile. Doar poveşti. Au declarat doar că le vor arăta după 6 decembrie. De ce, domnilor? Dacă le aveţi, de ce atunci şi nu acum? Aşa e ca în zicala că după război, mulţi viteji de arată. S-a spus că la Şanţ localnicii ar fi primit în miez de noapte câte o scrisoare cum că primarul ar fi trecut în PD-L şi de aceea ar fi votat Băsescu, plus câte un bonus de 50 de lei. Că scrisoarea nu a fost arătată presei, e una, dar să consideri că nişte oameni acţionează în spirit de turmă, aşa la un zvon, la o scrisorică, mi se pare de-a dreptul jignitor. Cum se poate schimba, aşa peste noapte, ideea unor oameni, doar printr-o scrisoare, mai ales că timp de o lună de zile şi-au văzut primarul făcând campanie partidului din care face parte, adică pentru PSD?
Mergând mai departe, la nivel naţional, mi s-a dovedit o dată în plus că unii nu mai au mamă şi nici tată când e vorba de ciolan. Săptămâna trecută, media a fost invadată de o înregistrare video în care Traian Băsescu lovea un copil. Înregistrare care, spun specialiştii nu eu, e trucată. Cei mai mulţi au început automat să se întrebe, de ce acum şi nu atunci, în 2004. Este foarte adevărat că prima impresie contează. Adică să vezi pe preşedintele ţării, care mai solicită de la electorat încă un mandat, lovind un biet copil, într-adevăr şochează pe oricine. E mai greu pentru cel arătat cu degetul să demonteze înscenarea. În plus vorbim de un COPIL. Ce ar putea fi mai grav? Normal că în ochii celor mulţi Băsescu e un monstru. Însă, dacă e să ne luăm după firul evenimentelor, vedem altceva. Vedem că totul a fost pregătit cu minuţiozitate. Cu o seară înainte de lansarea filmuleţului incriminator, iese Patriciu şi afirmă că în 2004 l-a văzut pe Băsescu lovind cu PUMNUL un copil. Când faci o astfel de afirmaţie şi nu ai vreo dovadă, rişti să fi dat în judecată pentru calomnie. Concluzia în acest punct este că Patriciu avea deja filmuleţul cu pricina, deşi după apariţia acestuia spunea că a declarat ce a declarat cu o seară înainte doar în speranţa că va apărea dovada. Măi să fie! Eu mă întreb doar, cum un om de talia lui Patriciu, cu o inteligenţă ieşită din comun, ar putea face nişte afirmaţii fără să se acopere. E clar că avea ceva pregătit. Şi mai apoi e vorba şi de intervalul extrem de scurt în care a apărut aşa zisa dovadă, culmea contrazisă apoi chiar de cel „lovit”.
Că nu e Băsescu perfecţiunea întruchipată, de asta sunt ferm convinsă, dar mi-e silă când văd astfel de jocuri murdare.
Liana Mureşan
Liana asa este,fb articolul tau