Judecatorii Curţii de Apel Cluj au avut curajul sa arate ca cei de la DIICOT greşesc in anchetele lor şi ca cer fara motiv arestarea preventiva a inculpaţilor. Unul dintre procurorii care vroiau sa ii ia şefului DIICOT Cluj funcţia,KREISZER RADIAN TUDOR, a greşit in faţa instanţei clujene. Pentru traficul de persoane inculpaţii DENEŞ ŞANDOR IANOŞ, JELER FLAVIU, COLOPANŢ MARCELA PETRUŢA ar fi incasat cate 6.000 de euro per capita.
Nu exista probe
„Nu exista date sau probe din care sa rezulte ca odata lasaţi in libertate, supravegheaţi fiind ca urmare a luarii faţa de ei a masurii obligarii de a nu parasi ţara, inculpaţii ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influenţarea martorilor sau a persoanelor vatamate sau ca ar comite noi fapte ilicite deoarece, daca nu au facut acest lucru in perioada 2009-2012 desfaşurand activitaţi cu caracter licit prin care şi-au asigurat mijloacele de existenţa, este puţin probabil ca vor comite in 2012 astfel de fapte.
Prin propunerea de arestare preventiva a inculpaţilor s-a aratat ca in cauza sunt indeplinite condiţiile prevazute de art.148 lit. f C.pr.pen., respectiv infracţiunile comise sunt pedepsite cu inchisoare mai mare de patru ani, iar lasarea inculpaţilor in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Intr-adevar, condiţia referitoare la cuantumul pedepselor prevazute de lege pentru infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii este indeplinita ramanand, prin urmare, a se stabili in ce masura este realizata şi cea de a doua condiţie cumulativa prev. de art. 148 lit f Cod procedura penala”, se arata in motivarea instanţei.
“In motivarea propunerii s-a aratat ca pericolul concret pentru ordinea publica pe care-l prezinta inculpaţii daca ar fi cercetaţi in stare de libertate consta in aceea ca, oricand, aceştia ar avea posibilitatea sa recruteze şi sa transporte alte fete in vederea exploatarii prin practicarea prostituţiei, respectiv sa inlesneasca practicarea prostituţiei de catre alte fete sau sa traga foloase de pe urma practicarii prostituţiei, iar, pe de allta parte, la aprecierea pericolului concret al faptelor trebuie sa se ţina seama de gravitatea faptelor comise, rezultand mai ales din durata indelungata de timp in care inculpaţii le exploatau pe victime şi din aceea ca inculpaţii işi asigurau o parte din mijloacele de existenţa din veniturile obţinute de catre fetele exploatate.
Ori, din actele şi lucrarile dosarului rezulta ca faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii au fost comise in lunile septembrie şi noiembrie 2009, neexistand probe sau macar indicii ca in perioada de peste 2 ani scursa de la savarşirea acestora inculpaţii au mai comis asemenea fapte sau au pregatit alte activitaţi infracţionale de acelaşi gen.
Pe de alta parte, pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar putea prezenta inculpaţii daca ar fi lasaţi in libertate nu poate fi dedus nici din modalitatea de comiterea a faptelor, in nici una dintre situaţii neexercitandu-se vreo constrangere asupra persoanelor racolate in vederea practicarii prostituţiei, acestea cunoscand de la inceput activitaţile pe care urmeaza sa le desfaşoare, fiind de acord cu acestea.
Din aceasta perspectiva apare ca discutabila chiar şi incadrarea juridica a faptelor inculpaţilor J.F. şi D.Ş.I. comise faţa de partea vatamata C. D.C. ( in varsta de 17 ani şi 11 luni) in infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin 1 şi 3 din Legea 678/2001 cata vreme prin decizia XVI din 19 martie 2007 Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit ca disctincţia dintre aceasta infracţiune şi cea de proxenetism prev. de art. 329 Cod penal este data de obliectul juridic generic diferit al celor 2 incriminari, respectiv de valoarea sociala diferita protejata de lege, in primul caz aceasta fiind libertatea de voinţa şi acţiune a persoanei, iar, in cel de al doilea caz, apararea bunelor moravuri in relaţiile de convieţuire sociala şi de asugurare licita a mijloacelor de existenţa.
Fara antecedente penale
Totodata, este de observat ca activitatea infracţionala a inculpaţilor s-a desfaşurat pe parcursul a 2 luni calendaristice şi asupra unui numar restrans de persoane, inculpaţii J.F. şi D.Ş.I. neavand antecedente penale.
In ceea ce o priveşte pe inculpata C.M.P. faptele pentru care este cercetata aceasta in prezentul dosar au fost comise in aceeaşi perioada şi context infracţional cu cele pentru care a fost deja condamnata prin sentinţa penala 67/F/2011 a Tribunalului Bistriţa-Nasaud la o pedeapsa de 1 an şi 10 luni inchisoare din executarea careia s-a liberat condiţionat la 1 noiembrie 2011, fiind incidente disp. art.33 lit a Cod penal.
In propunerea formulata de procuror s-a mai aratat ca la luarea masurii arestarii preventive faţa de inculpaţi trebuie avut in vedere şi faptul ca in cazul lipsei unei reacţii ferme din partea autoritaţilor judiciare faţa de persoane care au comis infracţiuni legate de trafic de minori sau proxenetism, in randul comunitaţii locale s-ar crea un sentiment de insecuritate sociala.
Fara indoiala, reacţia autoritaţilor, ori de cate ori se comite o fapta prevazuta de legea penala, trebuie sa fie una ferma şi prompta, creand un climat de linişte sociala insa in prezenta cauza, din analiza actelor şi lucrarilor dosarului de urmarire penala, rezulta ca reacţia organelor de cercetare penala a fost una energica dar, din pacate, nu prompta.
Astfel, prezenta cauza a ajuns la DIICOT- Biroul teritorial Bistriţa-Nasaud ca urmare a declinarii competenţei de catre SCCO Bistriţa-Nasaud prin referatul din 17 noiembrie 2009 (f.1 vol.I) pana la sfarşitul anului 2009 solicitandu-se, in 2 randuri, autorizarea interceptarii convorbirilor şi comunicarilor inculpaţilor, acordata prin incheierile 11/CCIJ/ 18 noiembrie 2009 şi 15/CCIJ din 18 decembrie 2009 ambele ale Judecatoriei Bistriţa (vol.II f.8, 14).
Mai mult, din procesul-verbal intocmit la data de 10 ianuarie 2010 (f.141) rezulta ca organele de cercetare au surprins momentul in care partea vatamata C. D.C. a fost transportata de inculpatul J.F. la Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca, unde, insoţita de invinuitul T. T. D., s-a imbarcat cu destinaţia Dortmund.
In continuare, in cadrul fazei actelor premergatoare, s-a solicitat, din nou autorizarea interceptarii convorbirilor şi comunicarilor inculpaţilor, acordata prin incheierea nr.10/CCIJ din 12 martie 2010 ( vol.I f.22), la 29 aprilie 2010 au fost audiate martorele A.O.C.şi A.A. (vol.I f.107, 110), iar la 21 decembrie 2010 a fost audiata partea civila C. D.C. (f.29).
Urmatorul act de cercetare consta in reaudierea, la 7 februarie 2011 a parţii vatamate C. D.C. şi a mamei sale H.D.F., la 17 februarie 2011 ( f.113), dupa care de abia la 17 august 2011 mai are loc audierea martorei A.R.A. (f. 5) şi la 16 septembrie 2011 a martorei L.I.A.(f.16), cauza ramanand in nelucrare pana la inceputul anului 2012, urmarirea penala fiind inceputa de abia la 1 februarie 2012.
Inculpaţii nu au parasit ţara
De menţionat este faptul ca, pentru toata perioada anilor 2009-2011, la dosar nu exista procese-verbale de cautare a inculpaţilor din care sa rezulte ca aceştia ar fi parasit ţara, aspecte care nu sunt relevate nici de conţinutul transcrierilor convorbirilor telefonice ale acestora, care, de altfel, s-au facut de abia in cursul lunii ianuarie 2012.
Astfel de procese-verbale sunt intocmite de abia la 25 şi 26 ianuarie 2012 (f.123, 125, 127) insa şi din acestea rezulta ca inculpaţii J.F., D.Ş.I. şi T. T. D., chiar daca au fost plecaţi din ţara au revenit pentru anumite perioade, ultimul dintre ei aflandu-se şi in prezent in strainatate.
In ceea ce o priveşte pe inculpata C.M.P. este de menţionat ca aceasta a fost arestata preventiv la 29 iulie 2010 intr-un alt dosar instrumentat de DIICOT-Serviciul teritorial Bistriţa-Nasaud- fiind liberata condiţionat la 1 noiembrie 2011.
Faţa de cele de mai sus, este evident ca cercetarile penale s-au desfaşurat in salturi, astfel ca arestarea preventiva a inculpaţilor la peste 2 ani de la comiterea faptelor şi sesizarea organelor de cercetare, nu este in masura sa reprezinte o reacţie ferma şi prompta a autoritaţilor statului.
In fine, s-a mai aratat prin propunerea formulata de procuror ca arestarea preventiva a celor trei inculpaţi se impune in interesul urmaririi penale pentru a se evita posibilitatea ca aceştia sa intre in contact direct cu persoanele traficate, precum şi cu celelalte persoane implicate in comiterea infracţiunilor de trafic de minori, trafic de persoane şi proxenetism, persoane care inca nu au fost audiate ori, buna desfaşurare a procesului penal, sub aspectele menţionate, poate fi asigurata şi prin luarea faţa de inculpaţi a altei masuri preventive decat arestarea acestora.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca nu sunt intrunite ambele cerinţe cumulative ale art.148 lit. f Cod procedura penala, in baza art.149/1 Cod procedura penala tribunalul a respins propunerea de arestare preventiva formulata de DIICOT- Biroul teritorial Bistriţa-Nasaud şi, in baza art. 149/1 alin 12 rap. la art.146 alin 11/1 şi art.145/1 Cod procedura penala a dispus luarea faţa de inculpaţii D.Ş.I., J.F. şi C.M.P., a masurii obligarii de a nu parasi ţara, pe o durata de 30 zile, incepand cu 7 februarie 2012 şi pana la 7 martie 2012.
Impotriva mai sus menţionatei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa Nasaud solicitand instanţei de control judiciar sa constate nelegalitatea şi netemeinicia acesteia deoarece instanţa ierarhic inferioara nu a ţinut cont la aprecierea pericolului social concret al faptelor de atingerea grava pe care acestea o aduc societaţii şi nici de percepţia negativa in plan social a faptului ca persoane implicate in infracţiuni de trafic de minori grup infracţional organizat şi proxenetism sunt cercetate in stare de libertate.
S-a mai apreciat ca nu exista nicio garanţie, in ciuda obligaţiilor impuse inculpaţilor de instanţa fondului, ca odata lasaţi in libertate aceştia nu ar continua sa comita infracţiuni similare ori sa influenţeze persoanele care nu au fost inca audiate.
Analizand recursul declarat din P. motivelor invocate, a probatoriului administrat pana la acest moment şi a disp.art.3856 alin.3 C.p.p. Curtea constata ca acesta este nefondat urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Instanţa fondului a expus pe larg cele invederate de catre Ministerul Public prin DIICOT Biroul teritorial Bistriţa-Nasaud in propunerea de arestare preventiva a inculpaţilor D. Ş. J., J.F. şi C.M.P. motiv pentru care nu vom mai reveni asupra acestor aspecte cu atat mai mult cu cat critica parchetului vizeaza doar argumentaţia instanţei cu privire la inexistenţa pericolului social concret pentru ordinea publica.
Se antepronunţa judecatorii?
Vom reţine doar ca sunt intrunite cerinţele art.143 C.p.p. cu privire la existenţa unor probe din care sa rezulte in mod rezonabil ca inculpaţii D. Ş. J. şi J.F. ar putea fi autorii infracţiunilor de constituire in grup infracţional organizat prev.de art.8 din Legea 39/2000 rap. la art.323 alin.1 C.p., trafic de minori prev.de art.13 alin.1 şi 3 din Legea 678/2001 şi proxenetism prev. de art.329 alin.1 C.p. cu aplic.art.41 ali.2 C.p. infracţiuni comise in condiţiile concursului real de infracţiuni. In ceea ce o priveşte pe inculpata C.M.P. şi cu privire la aceasta exista probe in sensul celor menţionate mai sus conturandu-se banuiala rezonabila ca aceasta ar fi putut comite infracţiunile de constituire in grup infracţional organizat prev.de art.8 din Legea 39/2000 rap. la art.323 alin.1 C.p., şi proxenetism prev. de art.329 alin.1 C.p. cu aplic.art.41 alin.2 C.p. şi art.33 lit.a C.p.
Aceste probe la care facem referire sunt: transcrierile convorbirilor telefonice purtate intre inculpaţi şi parţile vatamate, declaraţiile parţii civile C. D.C., depoziţiile martorelor Adam Octavia Crina, A.A., S.C., A.R.A., H.D.F. şi C.V. şi ale numitei L.A.A., toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, in special cu declaraţia inculpatei C..
In ceea ce priveşte incidenţa in cauza a disp.art.148 lit.f C.p.p. nu contestam ca suntem in prezenţa unor infracţiuni sancţionate de lege cu pedepse mai mari de 4 ani, fiind indeplinita prima cerinţa a acestui text legal.
In ceea ce priveşte insa pericolul concret pentru ordinea publica achiesam in totalitate la argumentaţia instanţei fondului care, in esenţa, a reţinut ca activitatea presupus infracţionala a inculpaţilor D., J. şi C. s-a desfaşurat pe o perioada de maxim 2 luni de zile in cursul anilor 2009-2010 şi ca a vizat un numar redus de victime, ca inculpaţii D. şi J. nu au antecedente penale fiind la prima confruntare cu legea penala, iar in ceea ce o priveşte pe cealalta inculpata aceasta a fost condamnata printr-o sentinţa ramasa definitiva deja pentru fapte comise in exact aceeaşi perioada infracţionala şi vizand aceleaşi infracţiuni la o pedeapsa de 1 an şi 10 luni inchisoare, fiind deja liberata condiţionat la data de 11 noiembrie 2011.
Vom constata ca pericolul concret pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social concret al faptelor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi in prezent. In noţiunea de pericol pentru ordinea publica sunt incluse şi gravitatea faptelor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi, dar şi impactul pe care aceste fapte il au asupra membrilor societaţii şi obligaţia organelor judiciare de a acţiona cu promptitudine in scopul prevenirii comiterii unor fapte similare.
Or, aşa cum a reţinut şi instanţa fondului, faptele presupus comise de inculpaţi s-au petrecut in cursul anului 2009 – 2010, pe parcursul a doua luni de zile cauza aflandu-se in cercetarea organelor judiciare inca din luna noiembrie 2009. Cu toate acestea, organele de ancheta nu au depus diligenţele necesare pentru a soluţiona cu celeritate aceasta cauza, cercetarile efectuandu-se sporadic şi la intervale mari de timp. De exemplu, in data de 29 aprilie 2010 au fost audiate martorele A.O.C.şi A.A. şi abia in 21 decembrie 2010 a fost audiata partea civila C.. Actele de cercetare au fost reluate in cursul lunii februarie 2011, urmand apoi o perioada de circa 6 luni de zile pana in 17 august 2011 cand in cauza nu reiese ca s-a efectuat vreun act de urmarire penala.
In toata aceasta perioada nu au fost intocmite procese-verbale de cautare a inculpaţilor din care sa rezulte ca aceştia, avand cunoştinţa de prezenta cauza, s-ar sustrage de la urmarirea penala. Este cu atat mai greu de inţeles atitudinea organelor penale cu privire la inculpata C. care, aşa cum am aratat anterior s-a aflat in stare de arest preventiv şi apoi de deţinere in vederea executarii unei pedepse pana la data de 1 nov.2011, interval in care aceasta nu a fost audiata deşi era la dispoziţia organelor de ancheta.
In aceste condiţii propunerea de arestare preventiva a celor trei inculpaţi formulata la data de 7 febr.2012 apare inoportuna nemaifiind apta de a crea in cardul societaţii şi a colectivitaţii in care se presupune ca s-a desfaşurat activitatea infracţionala a inculpaţilor vreo reacţie de satisfacţie in ceea ce priveşte activitatea organelor judiciare. In condiţiile in care organele de ancheta aveau indicii şi chiar unele probe cu privire la o pretinsa activitate infracţionala inca din anul 2009 apare tardiva propunerea de arestare acestora in cursul anului 2012 deoarece pericolul pentru ordinea publica s-a diminuat in mod natural prin trecerea unui interval de timp de peste 2 ani de zile. In asemenea cauze, pentru a fi eficienta reacţia autoritaţilor judiciare ea trebuie sa fie prompta, situata in timp cat mai aproape de momentul comiterii presupuselor acte ilicite.
In plus, nu exista date sau probe din care sa rezulte ca odata lasaţi in libertate, supravegheaţi fiind ca urmare a luarii faţa de ei a masurii obligarii de a nu parasi ţara, inculpaţii ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influenţarea martorilor sau a persoanelor vatamate sau ca ar comite noi fapte ilicite deoarece, daca nu au facut acest lucru in perioada 2009-2012 desfaşurand activitaţi cu caracter licit prin care şi-au asigurat mijloacele de existenţa, este puţin probabil ca vor comite in 2012 astfel de fapte.
Pentru toate aceste considerente, constatand ca nu exista motive de nelegalitate sau de netemeinicie a incheierii atacate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului.
Tiberiu Hrihorciuc
