Ştefan Todea a repurtat o nouă victorie în instanţă în războiul pornit în 2013 împotriva PP-DD, pe de o parte, şi a Consiliului Judeţean pe de altă parte, pentru a dovedi că excluderea sa din partid nu a fost una legală dar care însă a generat pierderea mandatului său de consilier judeţean câştigat în 2012. Magistraţii Curţii de Apel Cluj au menţinut sentinţa pronunţată anul trecut de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin care două acte emise în afara legii de conducerea PP-DD au fost anulate. În plus, partidul este obligat să plătească daune morale ex-consilierului judeţean în valoare de 10.000 lei. Sentinţa este definitivă şi executorie. Odată cu această decizie judecătorească, Ştefan Todea a mai făcut un pas spre recâştigarea mandatului său de consilier judeţean.
Ştefan Todea şi-a câştigat mandatul de ales judeţean în 2012, el candidând pe lista de consilieri judeţeni ai PP-DD, la acea vreme fiind preşedintele filialei judeţene din Bistriţa-Năsăud.
În 2013, din cauza ordinelor ciudate primite de la centru, când pentru a susţine opoziţia din Consiliul Judeţean, PDL la acea vreme, când spre putere, respectiv USL, Todea a decis la un moment dat de unul singur de partea cui rămâne. Rezultatul a fost decizia de excludere din PP-DD, venită pe nepusă masă de la conducerea centrală, care a generat pierderea mandatului de consilier judeţean.
Excluderea din partid nu a fost însă una statutară, astfel că Ştefan Todea a început războiul pe două fronturi: unul cu PP-DD, celălalt cu Consiliul Judeţean.
În ceea ce priveşte partidul, ex-consilierul judeţean a repurtat victorii mult mai rapide, el reuşind să demonstreze în faţa judecătorilor, atât la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, cât şa la Curtea de Apel Cluj, că a fost dat afară din partid în baza unui statut al PP-DD care nu era legal, recunoscut în instanţă şi înscris în registrul partidelor politice.
Mai mult, în faţa magistraţilor Tribunalului Bistriţa-Năsăud, el a reuşit să demonstreze şi faptul că decizia de excludere din partid, dar şi decizia luată în cadrul Comisiei de Etică şi Litigii a PP-DD care i-a respins contestaţia privind excluderea sa, nu au fost legale.
În octombrie anul trecut, instanţa bistriţeană i-a dat dreptate, însă conducerea PP-DD a formulat recurs la Curtea de Apel Cluj. Şi aici Ştefan Todea a câştigat, instanţa clujeană menţinând în totalitate sentinţa pronunţată de tribunalul bistriţean.
Conducerea de partid, surdă şi oarbă
Iată cum a motivat instanţa de contencios administrativ de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud sentinţa pronunţată în favoarea lui Ştefan Todea în procesul în care a cerut anularea celor două hotărâri ale PP-DD.
Astfel, analizând înscrisurile de la dosar, instanţa a reţinut că, în urma excluderii,Todea Ştefan a formulat contestaţie, la data de 11.07.2013 fiind înregistrată la Comisia Naţională pentru Statut Etică şi Litigii cererea formulată fiind formulată de acesta în sensul amânării judecării contestaţiei în vederea asigurării posibilităţii prezentării în faţa comisiei asistat de avocatul ales, în scopul garantării dreptului la apărare şi la un proces echitabil, apărătorul său fiind plecat la cursuri de perfecţionare în străinătate, fiind astfel în imposibilitate obiectivă de a se prezenta până la data 13 septembrie 2013.
„Cu toate acestea, la data 23.08.2013, Comisia Naţională pentru Statut Etică şi Litigii din cadrul PP-DD a respins, prin Hotărârea nr. 53, contestaţia reclamantului”, se precizează în documentul instanţei.
Tribunalul constată că în ceea ce priveşte exercitarea controlului judecătoresc cu privire la măsurile de excludere a unui membru din partidul politic din care face parte, art. 16 alin. 3 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 prevede că «Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului»”.
Deciziile CCR, un punct de sprijin pentru Todea
Numai că, instanţa bistriţeană ţine cont dedecizia din 2013 a Curţii Constituţionale care a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, dar şi de faptul că legea prevede reguli procedurale privind soluţionarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceştia şi conducerile organizaţiilor partidului, precum şi organele competente pentru soluţionarea acestor diferende.
„Din perspectiva statuărilor Curţii Constituţionale, obligatorii potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, tribunalul apreciază că procedura de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamant împotriva hotărârii de aplicare a sancţiunii excluderii din partid nu a respectat imperativul asigurării unui drept efectiv la apărare, cât timp nu s-a dat curs cererii reclamantului de amânare a soluţionării contestaţiei în vederea prezentării apărătorului ales. Mai mult, despre existenţa acestei cereri şi motivele pentru care aceasta a fost respinsă nu se face nici o referire în conţinutul actului jurisdicţional reprezentat de decizia nr. 53 din 23.08.2013 a Comisiei Naţionale pentru Statut, Etică şi Litigii.
Nu i s-au respectat drepturile
Lipsa de efectivitate a dreptului la apărare şi la opinie este reflectată şi de împrejurarea că atât Hotărârea nr. 78/25.02.2013 (de excludere din partid), cât şi Hotărârea nr. 53/2013 (de soluţionare a contestaţiei reclamantului) nu întrunesc, sub aspectul formalităţilor procedurale concomitente emiterii lor, condiţia de legalitate intrinsecă a motivării acestora, încălcare ce atrage anularea lor.
În acest sens, instanţa reţine că temeiul anulării actului în lipsa acestei condiţii indispensabile de legalitate este reprezentat de art. 31 alin. 2 din Constituţia republicată a României, care consacră dreptul la informaţie, instituind obligaţia asigurării unei informări corecte, aceasta fiind de neconceput în lipsa unei motivări adecvate a deciziilor administrative. Totodată, motivarea conferă actului administrativ transparenţă, fiind esenţială şi sub aspectul înfăptuirii controlului de legalitate.
Aşadar, obligaţia motivării actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului, motivarea trebuind să cuprindă nu doar elemente de drept, dar şi elemente de fapt care, pe de oparte, să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile şi efectele deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate, a mai reţinut instanţa, invocând totodată jurisprudenţa comunitară cât şi în cea naţională.
Simpla reproducere în conţinutul hotărârilor a unor prevederi din Statutul partidului nu poate fi apreciată ca întrunind exigenţele unei motivări a actului administrativ”, se mai arată în documentul citat.
Astfel, instanţa mai precizează că „în atare condiţii, în lipsa individualizării abaterilor reţinute în concret în sarcina reclamantului, respectiv a relevării acelor obligaţii dintre cele prevăzute de art. 15 din Statut pe care reclamantul nu şi le-a îndeplinit, dreptul la apărare şi dreptul la opinie a membrului de partid exclus este încălcat de o manieră nepermisă”.
„Simpla reproducere a textelor art. 17 şi 18 din Statut, în lipsa unor circumstanţieri raportate la cazul concret al reclamantului, nu poate fi reţinută ca fundament valid pentru concluzia reţinută în hotărârea de soluţionare a contestaţiei, respectiv aceea că hotărârea de aplicare a sancţiunii excluderii reclamantului din partid «este un act legal, emis cu respectarea dispoziţiilor statutare, de către organul competent, comunicat în termenul legal»”, conchide instanţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Drept urmare cele două acte emise de conducerea PP-DD privind excluderea din partid a lui Ştefan Todea, dar şi respingerea contestaţiei depusă de acesta la Comisia de Etică, au fost anulate de instanţa bistriţeană, decizie menţinută de Curtea de Apel Cluj. De asemenea, judecătorii au admis şi cererea cu privire la despăgubiri morale, suma admisă ridicându-se la 10.000 lei.