,,Toate-s vechi şi nouă-s toate”

Din cauza crizei economice putem ajunge şomeri, dipuşi să muncim din greu pe un salariu minim doar în carnetul de muncă sau la mica înţelegere. Putem învăţa meserii noi care să ne ajute să găsim un loc de muncă, unii fiind de ani buni scoşi din orice evidenţă a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

,,O dau ieftin”

Dacă ne confruntăm cu o problemă unde să căutăm rezolvarea? Ne îndreptăm către un prieten de încredere sau apelăm la ,, înţelepciunea bunicii”. Profitând de experienţa de viaţă a persoanelor învârstă este bine să dăm atenţie câtorva cuvinte de înţelepciune care sunt îndrumări valoroase, utile pentru rezolvarea problemei.
În unele cazuri printr-o administrare înţeleaptă a banilor se pot evita problemele financiare.

Ar trebui să ne întrebăm: avem într-adevăr nevoie de lucrurile pe care le folosim doar de câteva ori? Lucrurile strict necesare omului sunt doar câteva – dorinţele lui sunt nenumărate. În situaţii de criză se impun măsuri de criză.

Problemele vieţii pot fi o sursă nesfârşită de suferinţă. Menţinerea unei atitudini pozitive în pofida situaţiilor apăsătoare, are un efect benefic, ne poate ajuta să facem faţă situaţiilor stresante cu care ne cunfruntăm zilnic

Unii îşi dau seama la un moment dat că trebuie să schimbe priorităţile, ajung să facă lucruri pe ascuns renunţând treptat la un stil de viaţă decent şi se îndreaptă spre piaţa de vechituri din oraş în calitate de comercianţi sau de cumpărători.
Într-o lume pestriţă, de la cei tineri până la cei bătrâni, făcând parte din diferite categorii sociale şi etnie, cu speranţa că este ziua lor norocoasă se străduiesc să facă faţă dezamăgirilor vieţii.
Expuse direct pe caldarâm, înşiruite pe o folie din plastic sau pe mese improvizate, mărfurile sunt aranjate cu foarte mare grijă şi cu multă meticulozitate încât poţi să observi uşor aşteptările fiecăruia.

Hainele de sezon şi nu prea frumos împachetate, încălţămintea curată şi lustruită pentru toate amotimpurile şi de toate numerele predomină alături de pungi cu miez de nucă, telefoane mobile, părţi componente ale acestora precum şi alimentatoare.

Piese uzate pentru instalaţia de apă şi obiecte care în mod normal nu mai au nicio utilitate într-o gospodărie îşi aşteaptă posibilii cumpărători.Te şi întrebi dacă merită efortul de a le căra.

Piese dezmembrate de biciclete, de autoturisme, oglinzi retrovizoare, aparate de fotografiat, ceşti pentru cafea, pahare, farfurii, feţe de masă şi cuverturi, mileuri, mărgele şi cercei, cărţi şi jucării, ciorapi tricotaţi din lână sunt întoarse pe toate părţile, verificate şi bineînţeles negociate preţurile, astfel încât fiecare crede că a făcut afacerea vieţii lui.

Până şi ochelarii de vedere se cumpără de aici, deşi aceştia îţi agravează în mod sigur sănătatea.
Pentru majoritatea care vând poate fi singurul mijloc de a se întreţine.

Undeva mai la margine, multe schiuri în aşteptarea zăpezilor de altădată.

Partea tristă este că auzi ca un ecou ,,O dau ieftin”, ,,Pantaloni noi – numai doi lei, sunt pentru copii”, ,, Nu vreţi aparatul de fotografiat: 100 de euro. Poate ştiţi pe cineva?” sau ,,Am 300 pensie, las nuca la cinci lei punga”.

Nimeni nu se fereşte de aparatul de fotografiat, fie cumpărător sau vânzător, sărăcia a atins deopotrivă pe cei veniţi aici, nevoia şi posibilităţile limitate se ţin de mână.

Second-hand în loc de fiţe

Peste tot în oraş, în centru sau la periferie magazinele cu haine la mâna a doua sunt luate cu asalt mai ceva decât cele de firmă în aceste zile.
Anunţurile mari din vitrine de genul ,,Am primit marfă”, ,,Reducere 50%”, ,,Orice produs 1 leu“ atrag şi pe cei care nu le-au trecut pragul niciodată.

Deşi înăuntru persistă un miros înţepător care îţi întoarce stomacul pe dos, înarmaţi cu multă răbdare, oameni din toate clasele sociale şi cu pregătire profesională diferită, de toate vârstele preferă să cumpere haine la mâna a doua pentru preţul mic la care se comercializează, pentru calitatea bună a unora şi pentru că au de unde alege.

Marfa provenită prin fundaţii pentru ajutoare, chiar stocuri noi care nu s-au epuizat în magazinele din ţările Uniunii Europene şi de peste Ocean, adusă la kilogram şi vândută la bucată, dezinfectată şi călcată, aranjată pe umeraşe sau în coşuri, ajunge haină de sărbătoare sau cadou la îndemâna oricui.
Înnoirea stocului săptămânal, chiar mai des în această perioadă, aduce un profit considerabil patronilor de magazine second hand care plătesc în unele cazuri chirie destul de mare pentru spaţiul închiriat.

Desigur, există şi riscuri pentru cumpărători având în vedere că se comercializează încălţăminte purtată, jucării şi chiar lenjerie intimă. Hainele odată spălate îşi schimbă mirosul, dar e mai greu cu celelalte produse.

Totuşi sunt preferate şi căutate uneori pentru faptul că sunt unicate, sunt asortate adesea de către tineri cu o haină scumpă cumpărată din ,, magazinele de fiţe” şi pentru că au o viaţă mai lungă decât chinăzăriile şi turcismele care au invadat piaţa româmească.

Casele de amanet, ultima soluţie

Odată cu criza creditelor date de bănci, fără venituri suficiente pentru a face faţă unor situaţii neprevăzute, absorbiţi de grijile cotidiene tot mai nemulţumiţi de viaţa pe care o duc, fără obiective pe termen lung, mulţi dintre români ajung să facă împrumuturi ca să plătească dobânda pentru alt împrumut.

De sărbători mai mult ca oricând, unii părinţi care nu au trăit în confort nu ar vrea cu niciun chip să le lipsească ceva copiilor lor şi bat la uşa caselor de amanet, care răsar ca ciupercile după ploaie, pentru a face o bucurie celor mici.

Pe moment problema s-a rezolvat, dar la scadenţă comisionul fiind cam un sfert din suma împrumutată ajung în situaţia de a prelungi termenul de plată sau de a renunţa la obiectele amanetate – bijuterii, telefoane mobile, televizoare – pentru un preţ mult sub valoarea lor.
Surprinzător, cei care se îmbogăţesc pe sărăcia altora caută să facă şi mai mulţi bani, doar de dragul de a fi mai bogaţi.

Dar să ne revenim. Înţelepciunea îi ţine în viaţă pe cei ce au.

Dacă în timp de sărbătoare, chiar la strâmtoare fiind, împărţim ceea ce avem nu numai cu cei dragi, contribuim la promovarea spiritului de dărnicie care în cele din urmă ne cuprinde pe toţi.

Geta Bugnar