Tânăra din Bistrița care, beată fiind, și-a înjunghiat iubitul, a fost condamnată definitiv de Curtea de Apel Cluj, care a menținut sentința pronunțată în vara anului trecut de Tribunalul Bistrița-Năsăud, de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare. Totodată, ea trebuie să plătească Spitalului Județean de Urgență Bistrița despăgubiri civile de peste 10.000 lei. Raluca Varga a fost dusă deja după gratii, săptămâna trecută.
În urmă mai bine de doi ani, tânăra a fost la un pas să producă o tragedie, după ce și-a înjunghiat din senin iubitul. Bărbatul a scăpat cu viață, după ce a fost operat de urgență la SJU Bistrița. Ea s-a ales cu dosar penal, fiind acuzată de procurori de tentativă de omor, și a fost trimisă în judecată în iulie 2021. După mai bine de un an de procese, tânăra fiind judecată prin procedura simplificată deoarece și-a recunoscut fapta, Tribunalul Bistrița-Năsăud a condamnat-o la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare, plus plata a 10.407 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Bistrița, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor cu spitalizarea iubitului ei.
Sentința nu a fost definitivă, astfel că a fost atacată la Curtea de Apel Cluj.
Apărarea a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei
Avocatul Ralucăi Varga a încercat să obțină schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea tentativă de omor în infracțiunea de lovire sau alte violențe, și astfel pedeapsa aplicată să fie una cu suspendare.
Astfel apărarea a încercat să scoată în evidență faptul că tânăr nu a acționat cu intenția de a-i suprima viața iubitului ei, iar leziunile suferite de acesta nu au fost de natură a-i pune viața în pericol. Mai mult, relația dintre cei doi nu s-a transformat într-una de dușmănie, ei vizitându-se și în prezent.
CA Cluj a spus NU: A recunoscut faptele, astfel cum sunt redate în rechizitoriu!
Argumentele avocatului tinerei nu au fost convingătoare pentru judecătorii clujeni, astfel că la termenul din luna ianuarie cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă, instanța subliniind recunoașterea faptei de către Raluca Varga.
“În primul rând, inculpata a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum sunt redate în rechizitoriu. O atare recunoaștere presupune atât recunoașterea faptelor în materialitatea lor, cu toate circumstanțele în care s-au produs (de mod, timp, loc, participaţie penală, etc.), cât şi a formei de vinovăţie prevăzute de lege pentru existenţa infracţiunii. (…)
Cu alte cuvinte, pentru ca judecata să se desfăşoare în procedura recunoaşterii învinuirii, ca urmare a încuviinţării de către instanţă a unei asemenea cereri formulate de inculpat, dispoziţiile legale în vigoare, ca şi cele anterioare, pretind să existe o acceptare/confirmare necondiţionată de către cel din urmă a faptelor reţinute în sarcina sa, adică a existenţei acestora şi a comiterii lor cu forma de vinovăţie cerută de lege, nefiind admisă, pentru întrunirea condiţiei instituite de norma procesuală, o recunoaştere parţială, calificată, indiferent dacă aceasta priveşte participarea la faptă în altă calitate decât cea reţinută în actul de sesizare (spre exemplu, participarea în calitate de complice, nu de coautor), săvârşirea acţiunilor cu o altă formă de vinovăţie decât cea stabilită de procuror (de pildă, culpă în loc de intenţie) sau comiterea altor acte materiale ori a infracţiunii în alte împrejurări, circumstanţe şi modalităţi. (…)
În sensul unei asemenea interpretări a sintagmei «recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa» din cuprinsul art. 349 alin. (2) şi art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, pledează şi denumirea sub care legiuitorul a reglementat această instituţie în actuala codificare procesual penală, respectiv «Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii», astfel cum reiese din titlurile marginale ale art. 375 şi 377 din acelaşi cod, noţiunea de «învinuire» referindu-se, în mod evident, atât la aspectele de ordin obiectiv ale acţiunii inculpatului, cât şi la poziţia sa subiectivă în raport cu fapta de care este acuzat. (…)
Rezultă, aşadar, în mod incontestabil, că pentru aplicarea dispoziţiilor privind procedura abreviată persoana trimisă în judecată trebuie să adopte o atitudine de recunoaştere integrală şi necondiţionată a învinuirii, adică atât a faptelor în materialitatea lor, sub toate componentele ce alcătuiesc latura obiectivă, cât şi din punctul de vedere al împrejurărilor de natură subiectivă care au stat la baza săvârşirii actului de conduită imputat, instanţa având obligaţia legală de a verifica manifestarea de voinţă a inculpatului din perspectiva ambelor aspecte menţionate, ce acoperă integral elementele de ordin constitutiv ale acuzaţiei formulate (ale învinuirii), şi de a admite cererea de parcurgere a judecăţii simplificate numai în situaţia în care acestea sunt recunoscute în totalitate. În această cauză, inculpata a recunoscut în întregime acuzaţia adusă, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, însă în apel s-a schimbat strategia apărării, invocându-se aspecte care, dacă ar fi susţinute de datele cauzei în primă instanţă (de ex. recunoaşterea din declaraţia din 06.12.2021 ar fi fost condiţionată) ar fi dus la trimiterea cauzei spre rejudecare pentru greşita admitere a procedurii recunoaşterii învinuirii. Nu este cazul unui atare demers deoarece, apărată tot de un avocat din oficiu cu ocazia judecării fondului cauzei, recunoaşterea inculpatei a fost una totală şi necondiţionată.”, a precizat instanța clujeană în motivare.
Totodată, judecătorii au subliniat faptul că, deși din raportul de expertiză medico-legală reiese că leziunile suferite de victimă nu i-au pus viața acesteia în primejdie, încadrarea juridică de tentativă de omor este corectă.
“Acest lucru rezultă din faptul că obiectul vulnerant era apt să producă moartea, depinde doar de zona în care erau aplicate loviturile – vitală sau nu, a fost vizată de către inculpată o astfel de zonă vitală, de altfel persoana vătămată a conştientizat într-un final, că a fost rănită şi că, în urma agresiunii, nu primeşte suficient aer, loviturile perforând ambii plămâni, inculpata a aplicat mai multe lovituri de cuţit, mobilul infracţiunii fiind dorinţa de răzbunare.
Raportat la situaţia concretă, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, respectiv de către instanţa de fond, inculpata a acţionat cel puţin cu intenţie indirectă în ceea ce priveşte infracţiunea de omor, în sensul că deşi nu a urmărit producerea acestui rezultat (decesul) a acceptat că prin lovirea repetată cu cuţitul în zona superioară a corpului persoanei vătămate, îi poate suprima viaţa”, a precizat instanța.
Pedeapsa aplicată, una corectă
Astfel, judecătorii clujeni au ajuns la concluzia că pedeapsa aplicată tinerei de Tribunalul Bistrița-Năsăud, de 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare, este una corectă.
“Pedeapsa a fost orientată spre minimul special de către prima instanţă, care a avut în vedere lipsa de antecedente penale, sprijinul moral de care se bucură inculpata din partea familiei şi regretul manifestat de aceasta pentru cele întâmplate.
Reducerea mai accentuată a pedepsei ori reţinerea de eventuale circumstanţe atenuante, cu consecinţa posibilităţii suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu se impune însă nici raportat la concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de probaţiune Bistrița, potrivit cărora, având în vedere stilul de viaţă al inculpatei, lipsa unor resurse interne consistente şi existenţa doar a unui minim de resurse externe, materializate prin susţinerea părinţilor, lipsa preocupărilor pentru activităţi constructive atât în plan profesional, cât şi în timpul liber, existenţa consumului de alcool, a jocurilor de noroc şi substanţe interzise, imaginea nefavorabilă în comunitate şi permanenta prezenţă în atenţia organelor de poliţie, putem concluziona că în vederea reorientării dezirabile a comportamentului, persoana inculpată necesită o schimbare radicală prin ancorarea socială la valori dezirabile precum munca, onestitatea, viaţa familială, în paralel cu creşterea gradului de empatie, cultivarea respectului pentru semeni, controlul impulsivităţii, suplinirea carenţelor social-educative şi morale şi renunţarea la comportamentele nesănătoase. O schimbare a comportamentului inculpatei nu va fi posibilă dacă aceasta va fi lăsată în libertate căci va înţelege din clemenţa instanţei doar faptul că un astfel de comportament poate fi tolerat de către societate, fără niciun fel de repercusiune”, au conchis magistrații de la Curtea de Apel Cluj, care au respins astfel apelul Ralucăi Varga ca fiind nefondat.
