Dupa câte stim, între 2 si 4 aprilie 2008 se va desfasura întâlnirea la nivel înalt a celor 27 de state ce fac parte din Tratatului Organizatiei Atlanticului de Nord, în care suntem membru. Vor fi prezenti 50 de sefi de stat si de guvern, inclusiv presedintele Putin, în contextul scutului militar promovat de Statele Unite, ce deranjeaza mult Federatia rusa. Acesta se opune vehement si la extinderea Organizatiei, îndeosebi la includerea Ucrainei si Georgiei.
În problema luptei contra terorismului, cei trei actori principali (SUA, UE si Rusia) vor gasi mai usor puncte de contact, deci sunt sanse sa intervina acorduri, chiar daca numai partiale.
Daca în timpul razboiului rece, principalul obiectiv NATO a fost asigurarea unei contraponderi la forta militara a Uniunii sovietice, acum telurile acesteia sunt mult mai extinse, daca ne gândim ca a actionat în forta în fosta Iugoslavie, iar trupele din Afganistan se gasesc sub emblema acestei organizatii.
Sunt scadente cererile de aderare a mai multor tari, inclusiv a fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Aceasta are probleme cu o masiva minoritate albaneza, al carui partid s-a retras de la guvernare, deoarece Macedonia intentioneaza sa recunoasca Kosovo si are un contencios cu Grecia în ceea ce priveste denumirea statului. În schimb, aderarea Croatiei nu prezinta dificultati, dupa cum si Albania are un loc asigurat în NATO, chiar daca un pic mai târziu, având sprijinul americanilor. Macedonia, Albania si Croatia sunt state mici si, înafara de Croatia, au un grad de dezvoltare economica redus. Macedonia si Albania sunt mai putin furnizoare de securitate, cât au nevoie de NATO ca sa le aduca stabilitate interna. Statele NATO, nu trebuie sa aiba temeri cu privire la inviolabilitatea frontierelor. Este suficient sa ne gândim ca Turcia ocupa nordul Ciprului, dar Grecia nu a ripostat cu nimic. Aceasta nu numai datorita diferentei de potential militar, dar si ca urmare a faptului ca Grecia, fiind încadrata într-o organizatie internationala, indiscutabil mai eficienta ca ONU, nu poate face ce vrea.
Aspecte mai complexe mai comporta situatia din Ucraina, un stat mare, si Giorgia. Prima are o minoritate rusa considerabila, dar si multi ucrainieni care nu sunt favorabili NATO. Georgia se gaseste într-o situatie conflictuala cu Rusia, datorita sprijinului pe care aceasta îl acorda regiunii separatiste Abhazia, pe care autoritatile centrale nu o mai controleaza de mult timp. Cu aceste doua state si probabil cu Albania, banuiesc ca se vor încheia exclusiv acorduri de parteneriat. Decisive în luarea unei decizii sunt relatiile americano-ruse, pe care SUA doreste sa le amelioreze. Importanta este recenta vizita a doamnei Condoleezza Rice la Moscova. Rusia a devenit un factor esential al politicii internationale. Detine o arma esentiala, energia de care depinde Europa. Vremurile lui Eltân, când vecinul nostru era slab si confuz, au trecut de mult.
În estimarea deciziilor se mai impun câteva observatii:
-Extinderea, în continuare, a NATO nu este o chestiune deloc simpla. A încorpora state noi, cu institutii fragile, fara traditii democratice, înseamna a greva Alianta cu disfunctionalitati ce cu greu se pot înlatura.
-Apoi, aportul statelor europene, inclusiv a celor dezvoltate, este nepermis de redus. Procentul din PIB a tarilor europene este mult mai mic decât cel din SUA. Pe buna dreptate, americanii sunt nemultumiti.
-Nu exista o identitate de opinii cu privire la zona de interventie NATO. Ce legatura exista între Atlanticul de Nord si Afganistan, de exemplu? Nici Germania si nici Italia nu actioneaza acolo cu mult entuziasm, iar francezii, care doresc sa se reintegreze în structurile militare, ar dori ca NATO sa se limiteze la zona Atlanticului, cum i se spune Tratatului.
Peste o saptamâna vom avea niste raspunsuri si la aceste întrebari.
România s-a dovedit un aliat fidel, a raspuns la toate chemarile NATO si, în linii mari, clasa politica este pro-atlantista. Aprecierile minimaliste cu privire la Sumitt-ul de la Bucuresti a unor ziaristi si universitari, ca doamna Alina Mungiu, sunt pur si simplu masochiste.
Ramâne sa mai domolim demonii interni, deoarece în politica externa, chiar cu domnul Cioroianu la M.A.E., ne descurcam bine. Decât discutarea la nesfârsit a declaratiilor Presedintelui Basescu cu privire la tonomatii cu euro, ar trebui sa ne preocupe mult mai mult cele 13 miliarde de euro pe care UE îi aloca agriculturii românesti pâna în anul 2013. În consecinta, sa privim cu mai putin nesat inflamarea presei interne pâna peste poate, care are totusi suficiente pacate.
20 martie 2008 Adrian Man
P.S. 1. La 25 martie, Ziua Bunei Vestiri, este si un moment aniversar pentru I.P.S. Bartolomeu, ierarh important, legat înca din tinerete de Cluj, intelectual de exceptie si – dupa cunostintele mele – cel mai bun orator al Bisericii Ortodoxe Române. Ca si în anul precedent, îi urez zile îndelungate în pace si sanatate.
2. A trecut mult prea devreme dintre noi, dar cu discretie, actorul Ovidiu Iuliu Moldovan. Disparitia lui reprezinta o mare pierdere pentru cultura româna. Toti cei care l-au cunoscut si iubit au varsat o lacrima pentru acest talentat artist ardelean, fiu al Bisericii Blajului, ce ne-a fost un sprijin cert în perioada comunista. În 1988 sau 1989, l-am auzit la Casa Universitarilor, într-un recital de poezie, alaturi de un talentat instrumentist, moderat de alt disparut, si anume Iosif Sava. A recitat admirabil din Eminescu si nu numai. Si în trecut au existat nise în care te puteai simti liber. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace!
