SUA trece testul “Jamahiriya”

 

Pe 2 martie a.c., la implinirea varstei de 80 de ani, Mihail Gorbaciov a acordat un interviu postului TV „Rusia azi”, in care a facut unele afirmatii vizand lumea araba: “Daca ne uitam in Orientul Mijlociu, de exemplu, unde, in multe tari, oamenii au iesit in strada, pentru a cere demisia liderilor lor, acestia au fost la putere pentru 20 sau 30 de ani. Este incredibil! Mubarak a condus Egiptul timp de 29 de ani. Cat despre Gaddafi, mai toti am uitat momentul cand a inceput sa conduca tara sa. Oamenii au dreptate cand sustin ca trebuie sa fie o limita a mandatelor! Ei au obosit sa vada aceeasi lideri. In plus, dupa un deceniu de mentinere la putere apare nepotismul. Oamenii vor sa vada liderii preocupati de ceea ce intr-adevar conteaza. Iata de ce, la vremea mea, am decis ca termenul limita, pe post, pentru secretarul general al partidului, pentru seful guvernului si alti demnitari sa fie de maximum 10 ani. Dupa care ei trebuie sa se dea la o parte. Multi dintre oamenii care au ocupat asemenea functii pot fi extrem de valorosi in alte domenii. Dar este important sa existe o rotatie, in asemenea posturi. Tinerii nu trebuie sa se simta ca si cum ar fi inchisi intr-o cutie, sistemul fiind marcat de nepotism. Sunt ingrijorat, cand ma uit la lumea de azi. Lenin spunea:”Nu fi speriat de haos. Iar noi vedem acum mult haos in jurul nostru. Haosul produce noi forme de viata.” Este adevarat. Si de aceea tulburarile actuale vor trece. Nu va fi usor. Schimbarile nu sunt niciodata usoare. Dar acesta va fi un pas spre un viitor mai bun.”

Referindu-se la politica externa a Rusiei, la relatia “resetata” cu Statele Unite, Gorbaciov a afirmat ca presedintele Barack Obama “isi face foarte bine treaba. Apropo, m-am intalnit cu el, cand a fost in Moscova. I-am spus ca increderea initiala a alegatorilor in el era mare, dar cand se va confrunta cu probleme dificile va scadea popularitatea sa si sa fie pregatit pentru asta. Mi-a raspuns ca intelege acest lucru. L-am admirat cand apareau probleme tensionate, cum a fost cazul cu ratificarea noului Tratat START. S-a implicat personal, a vorbit cu oamenii si circa 12 senatori si-au schimbat opinia si au votat cu democratii. In cele din urma, tratatul a fost adoptat.”

 

Succesul in politica externa este miza lui Obama, in perspectiva alegerilor prezidentiale, din 2012. Cum relatia cu China este bazata pe dialogul constant cu omologul Hu Jintao – chiar daca este marcat de divergente majore, explicit recunoscute de cei doi presedinti -, iar raporturile cu Rusia au fost favorizate de relansarea cooperarii incurajate in tandem cu Dmitri Medvedev, alte zone „incremenite in proiecte vetuste” au intrat in colimatorul Casei Albe.

 

Contrar opiniei unor analisti politici din Occident, Statele Unite nu si-au pierdut interesul pentru Europa, concentrandu-se, chipurile, pe arealul asiatic.

 

Atat congresmenii democrati, cat si cei republicani, au observat, cu un disconfort mai mult sau mai putin vizibil, o serie de tendinte centrifuge, la nivelul celor doua state care tin, cu orice pret, sa dea „tonul la muzica”, in Uniunea Europeana – respectiv Germania si Franta.

 

Parca uitand de unitatile militare americane stationate pe taram german si de rolul decisiv al Statelor Unite in asigurarea credibilitatii NATO, cancelarul Angela Dorothea Merkel a avut o serie de initiative si declaratii ce au dat motive de reflectie serioasa la Washington.

 

Iar presedintele Frantei, Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai i-a tinut isonul. Si la Trilaterala organizata cu participarea presedintelui Dmitri Medvedev. Si in pozitia de atentionare a unor state, de la granita de rasarit a Aliantei Nord-Atlantice, cunoscute pentru atentia speciala acordata de acestea parteneriatului strategic cu S.U.A.. Si in promovarea ideii, care a pus pe ganduri toate cancelariile de pe batranul continent, conform careia un guvern european, format din tehnocrati, de talia ministrilor germani, ar putea fi mai eficient decat intregul esafodaj existent acum in structurile U.E., de la Bruxelles.

 

Cu toate tiradele lor, vizand necesitatea respectarii standardelor unei democratii occidentale, nici doamna Merkel, nici mereu agitatul Sárközy, alaturi de care poate fi pus controversatul Silvio Berlusconi, nu au avut nici cea mai mica preocupare privind regimurile autoritare din tarile arabe, care livrau constant petrol Italiei, Frantei si Germaniei.

 

Acest „calcai al lui Ahile” a fost identificat, analizat si proiectat, peste Ocean, pentru a fi utilizat la extinderea – prin vointa populara, initiata si (intelligence…) motivata de retelele de socializare, pe Internet -, a democratiei caracteristice lumii viitorului.

 

Implicarea, evident indirecta, a Americii, in declansarea „furtunii in desertul absolutismului” a fost confirmata, in maniere diferite, de Moscova si Beijing.

 

In timp ce Dmitri Medvedev a utilizat o intalnire cu sefi ai intelligence-ului rusesc, pentru a semnala public ca un scenariu similar celui aplicat in Orientul Mijlociu,  ar putea viza si Rusia, Hu Jintao a marit instantaneu numarul politistilor trimisi sa patruleze pe strazile capitalei chineze, cu ordinul expres de a dispersa orice grup de cetateni care depaseste cifra…3.

“Qaidul”, respectiv conducatorul “statului maselor populare”, adica al “Jamahiriya” Libia, colonelul Muammar Al-Gaddafi este – spre deosebire de presedintii Ben Ali si Mubarak, debarcati de demonstratiile populare din Tunisia si Egipt -, un interlocutor agreat, 42 de ani, atat de Statele Unite, cat si de Uniunea Europeana, chiar daca au mai fost momente de incordare in relatiile bilaterale.

 

Abia acum U.E. intelege ca superputerea lumii capitalizeaza revolta impotriva dictaturii lui Gaddafi, pentru a construi cel mai puternic cap de pod al Americii, in Nordul Africii, de unde se poate exercita controlul Orientului Mijlociu, Africii de vest si rezervelor energetice globale.

 

Trecerea, cu succes, de catre SUA, a testului libian, nu va fi altceva, nota bene, decat preludiul unei interventii similare in Iran.

Ziuaveche.ro