„Afaceristul” Mircea Pocse a încasat 4 ani cu suspendarea executarii pedepsei într-un nou final nefericit al „Dosarului Lucmir”. Decizia instantei nu i-a împiedicat pe ortacii condamnatului, de la (dez)„Informatia”, sa minta ca interlopul ar fi fost achitat. Ei au mizat pe secretomania care a blocat accesul presei la dosar. Pensionabilul Vasile Poenariu, presedinte pentru înca 2-3 zile al Tribunalului Bihor, nu vrea sa-i mediatizam „opera” care i-a aratat adevarata masura a incompetentei. Patetica doamna Poenariu ne-a somat – în scris si cu multe majuscule – sa nu-i „bagam sotul în aceeasi oala cu alti colegi de-ai lui”. Corect: pentru el pregatim un cazan separat. Pentru dumneaei ne cere doar sa nu-i „bagam pumnul în gura”. Scandalul vizându-l pe judecatorul Mircea Puscas revine în actualitate. Asa cum GAZETA a mai demonstrat, tânarul magistrat a „omis” sa se abtina de la judecarea procesului penal al infractorului Pocse, „sponsorul” escapadelor sale bahico-sexuale.</b>
Dezinformarea sistematica la care s-au dedat pseudojurnalistii de la „Informatia de Vest”, practicata de când exista mizerabila fituica, a continuat saptamâna trecuta cu noi neadevaruri, de aceasta data lansate în favoarea asa-zisului „om de afaceri” Mircea Pocse, un individ cercetat si condamnat si de alte instante din tara.
În ciuda oricarei evidente, mercenarii de la (dez)Informatia au tupeul sa pretinda ca interlopul cunoscut sub porecla „Vendem” (dupa cum pronunta el numele cunoscutului actor Van Damme) ar fi fost achitat de Curtea de Apel Oradea, în celebrul „Dosar Lucmir”. Complexitatea cauzei si suspecta lipsa de reactie a Biroului de relatii cu presa de pe lânga aceasta instanta, coroborate cu secretomania de care a fost înconjurat acest dosar, ar putea sa-i mentina în eroare pe putinii cititori ai fituicii mai sus cu scârba pomenite. De aceea, consideram ca trebuie reamintite coordonatele de baza ale acestei stupizenii judiciare, care, în mod normal, trebuia sa se soldeze cu zeci de ani de închisoare pentru toate persoanele implicate. Si, sa precizam ca, oricum, chiar daca executarea pedepsei a fost „suspendata sub supraveghere”, Pocse a fost, totusi, condamnat la 4(patru) ani de închisoare, astfel cum rezulta din facsimilul minutei deciziei definitive pronuntate fata de el. Având în vedere mediul în care se învârte si dupa modul în care acest infractor e folosit în continuare, pedeapsa lui Pocse are toate sansele sa se transforme curând în privare de libertate, cf. art. 83-85 din Codul penal. Plus alte surprize care mai pot sa apara ca urmare a altor dosare penale în care Pocse a fost si este implicat
Pocse a vândut „benzina”, nu „benzina de aviatie”
În aberatiile lor, nataraii de la (dez)Informatia se agata de achitarea dispusa de Curtea de Apel Oradea fata de Pocse în privinta infractiunii de „înselaciune cu privire la calitatea marfurilor”, prevazuta de articolul 297 Cod penal. Ori, chiar parchetul a cerut, dupa demascarea „gafei” facute de procurorul Aurel Mascas, actualul procuror general adjunct la PCAO, autorul bulibaselii generalizate din acest dosar, „desteptul” care a „ignorat” infractiunea de contrabanda savârsita de gruparea de criminalitate transfrontaliera protejata de el. În consecinta, este evident ca daca importatorul Lucmir SRL Oradea a importat „benzina”, si nu „benzina de aviatie”, Pocse, la rândul lui, a vândut benzina si nu a înselat pe nimeni cu privire la calitatea marfii. În schimb, cel înselat a fost statul român, care nu a încasat taxele aferente importului si comercializarii benzinei, infractiuni pentru care abia acum a fost condamnat penal, chiar daca cu o exagerata bândete.
Rezumatul unei infamii judiciare
Sa refacem pe scurt istoricul acestui contorsionat dosar. Serviciul Român de Informatii s-a sesizat din oficiu, în cursul anului 1998, ca, în partea de vest a tarii, se realizeaza, în mod organizat, activitati de mare amploare, de contrabanda, sustrageri si evaziune fiscala cu produse petroliere, care au produs pagube importante economiei nationale si care erau de natura sa submineze economia nationala. Pentru documentarea legala a acestor infractiuni, la solicitarea SRI, Parchetul de pe lânga Curtea Suprema de Justitie a autorizat interceptarea convorbirilor membrilor gruparii infractionale. Ei reprezentau segmentul, din România, al unei organizatii infractionale cu caracter international. Autorizarea interceptarilor a fost reînnoita de mai multe ori, tocmai pentru ca, prin continutul lor, acestea au confirmat indiciile initiale si au aratat si probat implicarea în acest tip de activitate infractionala a unor înalti functionari de stat din Ministerul Finantelor, a unor comisari ai Garzii Financiare, ofiteri, a unor angajati ai SNP Petrom, precum si a unor interlopi locali.
Mascas a stricat totul
Din continutul covorbirilor rezultau modalitatile de fraudare a statului român prin operatiuni concrete de contrabanda si evaziune fiscala, precum si modul în care erau sustrase importante cantitati de produse petroliere din depozitele SNP Petrom si de la sondele de extractie din judet, introduse în circuitul comercial sub paravanul unor firme fantoma. Prejudiciul estimat se ridica la câteva sute de miliarde de lei, motiv pentru care SRI a sesizat Parchetul de pe lânga Curtea Suprema de Justitie pentru efectuarea de cercetari penale sub aspectul savârsirii infractiunii de subminare a economiei nationale, anexând si procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice.
Prin adresa nr 0054/1999, Parchetul de pe lânga Curtea Suprema de Justitie a învestit Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Oradea pentru efectuarea urmaririi penale la acest parchet. Totusi, aici, procurorul Aurel Mascas nu a dat curs ordinului si nu s-au mai efectuat cercetarile cu care SRI sesizase parchetul, iar procesele verbale de interceptare au fost valorificate doar partial si nesemnificativ în dosarul nr 23/P /1999 al PCAO, cunoscut sub numele „Lucmir”, exact cel care a fost judecat saptamâna trecuta la Curtea de Apel Oradea.
Faptele lui Mascas
Procurorul Mascas Aurel a întocmit rechizitoriul nr 23/P/1999 din 23 mai 2000 si a dispus trimiterea în judecata doar a inculpatului Pocse Mircea Liviu pentru infractiuni marunte, în ciuda probelor care impuneau constatarea faptului ca s-au realizat si acte de contrabanda. Sfera activitatilor infractionale cercetate a fost foarte mult restrânsa numai la o parte din activitatile comerciale ale unei singure firme, SC LUCMIR IMPEX SRL Oradea, iar Mascas a mentionat prin fals intelectual ca „sesizarea remisa de SRI se suprapune cu activitatea de urmarire penala efectuata de PCAO cu privire la activitatea infractionala a SC LUCMIR IMPEX SRL Oradea”.
În concret, în perioada 4.01.1998 – 15.04.1998, Pocse Mircea, în calitate de administrator al SC LUCMIR IMPEX SRL Oradea, a importat din R. Slovacia 1496,5 tone benzina declarata „pentru aviatie” în valoare totala de 2.650.476.616 lei, iar din Ucraina 499,8 tone uleiuri medii K.4 – combustibil pentru încalzit în valoare de 677.789.473 lei, produse petroliere neaccizate si exceptate de la taxa pentru fondul special al drumurilor publice, cantitati de produse pe care le-a vândut însa sub forma de carburanti auto catre mai multi agenti economici din judetul Bihor si judetele limitrofe, încasând de la cumparatori si taxa pentru fondul special al drumurilor publice si accizele cuprinse în pretul de la pompa.
Falsuri pe banda rulanta
Pentru a sterge urmele infractiunii si pentru a împiedica verificarile financiar-contabile si identificarea evaziunii fiscale, Pocse a „acceptat” documente primare incomplete si nerecorespunzator întocmite, înregistrate în evidenta contabila a firmei prin care se atesta vânzarea a 1006 tone benzina aviatie catre SC AIR SERVICE SRL Jimbolia – firma inexistenta -, respectiv achizitionarea a 674.655 litri motorina în valoare de 1.917.511.188 lei de la SC UHAZ IMPEX SRL, tranzactie care, de fapt, nu a avut loc.
Prin rechizitoriul 23/P/1999, redactat de procurorul Aurel Mascas la 23.05.2000, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului fara ca sa-l inculpe si pentru infractiunile de contrabanda, desi se facusera verificari si sub aspectul infractiunilor din legea vamala si existau demersuri, prin comisie rogatorie internationala si corespondenta cu INTERPOL, pentru a se intra în posesia documentelor comerciale si de transport din strainatate, care au si fost trimise parchetului.
Indiferenti la decizia instantei supreme
Asa prost cum a fost croit de procurorul Mascas, dosarul “Pocse-Lucmir” si-a continuat drumul la instante, pâna ce nedreapta si nelegala hotarâre a ramas, pentru prima data, definitiva, tot la Curtea de Apel Oradea. Singura modalitate de îndreptare a acesteia ramasese doar o cale extraordinara de atac. În fata reactiei opiniei publice, Joita Tanase, procurorul general de cea mai trista amintire, a promovat recurs în anulare. Dupa pronuntarea Deciziei nr. 4060/27 septembrie 2002 în dosarul nr. 2266/2002 al Curtii Supreme de Justitie, recursul a fost admis, cu motivarea ca se lua act de “grava eroare de fapt” si de “ignorarea deficientelor majore ale materialului probator”.
Dosarul a ajuns din nou pe rolul instantelor din Bihor si, cu toate ca era obligatorie completarea urmaririi penale de catre parchet sub aspectul infractiunii de contrabanda, fata de toti cei prinsi în organizatia de criminalitate internationala, un complet al Tribunalului Bihor a dat o solutie aberanta, cu girul lui Nastase si al PSD, fostul partid de guvernamânt. Prin decizia penala definitiva nr. 475/R/2003 din o5 noiembrie 2003 s-a dispus respingerea cererii procurorului de restituire a cauzei la Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea si a celei de extindere a procesului penal, desi era singura solutie legala posibila în contextul indicat de instanta suprema!
Astfel, Judecatoria Oradea s-a vazut obligata sa reia al treilea ciclu procesual pentru acelasi dosar!
Pentru contrabanda nu s-a mai efectuat niciun act de urmarire penala
În 2 iunie 2004, Judecatoria Oradea l-a condamnat din nou pe Pocse la 3 ani închisoare. De data aceasta i s-a retinut vinovatia si pentru folosirea de documente false la autoritatea vamala, infractiune cu privire la care judecatorul nu a fost sesizat printr-un rechizitoriu ci singur a schimbat încadrarea juridica a celeiasi fapte „retinute” în mizeria redactata în urma cu 5 ani de procurorul Mascas.
Dosarul nr. 3303/2004 al Tribunalului Bihor, sectia penala, dupa doi ani de tergiversari, a fost preluat de un complet format din judecatorii Mircea Puscas, presedintele sectiei penale, si Vasile Poenariu, presedintele Tribunalului Bihor. Cei doi au pronuntat decizia penala nr. 227/A/2006 din 29 mai 2006, în dosarul nr. 3304/2004, prin care s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea si inculpatul Pocse si, în final îl „condamna pe inculpat la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 si urmatoarele Cod penal”, astfel cum s-a consemnat în condica penala!
Revenim
Noua decizie, pe lânga pedeapsa gresit individualizata, pacatuieste în continuare sub mai multe aspecte. Desi am fi vrut sa o analizam acum pe toate fetele, inclusiv a laturii civile, nu a mai fost posibil din cauza cerbiciei lui Poenariu, care s-a împotrivit cererii noastre de a ne elibera o copie a deciziei pritocite de el si craiul Puscas, hotarâre ce ne interesa în masura în care a fost „mentinuta” partial de decizia curtii. Cum nu are rost sa-ti pui mintea cu prostii, o vom primi pe alte cai, astfel ca, „pe curând”.
Alexandru Lele
