Gsp scrie povestea mai multor scrimeri legitimați în România care au ales să migreze în străinătate, fie cu burse sportive, fie cu burse de merit sau cu sprijinul familiilor lor. Împreună cu șase dintre aceștia, au fost analizate diferențele de mentalitate între modul în care sunt priviți și integrați sportivii în țări cu un sistem solid de educație față de modul în care sunt tratați în România. Concluzia trasează un tablou îngrijorător pentru sportul românesc.
Majoritatea scrimerilor provin din cluburi de stat sau particulare din România și au optat să-și continue educația universitară în străinătate. Printre aceștia se numără cei care au primit burse sportive în urma rezultatelor excepționale obținute la nivel internațional în calitate de cadeți sau juniori.
Niciunul dintre aceștia nu regretă alegerea de a studia în afara țării, deși unii dintre ei iau în considerare revenirea acasă după terminarea studiilor. Motivațiile lor variază, unii văzând avantaje profesionale în școlile din străinătate, în timp ce alții rămân dedicați visului olimpic, dorind să reprezinte în continuare România.
Un exemplu este Radu Nițu, ocupantul primului loc mondial la sabie juniori, care alege să-și continue studiile la University of Notre Dame, Indiana. Radu subliniază diferențele majore între sistemul educațional din SUA și cel din România, punând accentul pe echilibrul între educație și sport în străinătate.
Pe lângă Radu, alți sportivi, cum ar fi Ilinca Pantiș și Maria Alexe, împărtășesc experiențele lor de adaptare la sistemul de învățământ și sportiv din străinătate. Cu toții văd această experiență ca pe un mijloc de maturizare și dezvoltare, recunoscând avantajele oferite de universitățile din afara țării.
Cu toate acestea, toți sportivii își amintesc cu nostalgie de România și de rădăcinile lor, dar folosesc cunoștințele și experiențele dobândite acasă pentru a se adapta mai ușor în noua lor realitate, care le oferă mai multe oportunități de dezvoltare.
