Guvernul descentralizează toate instituţiile şi nu se ştie încă dacă acest proces va fi însoţit şi de fonduri care să-l susţină.
Edilii municipiilor şi ai oraşelor şi consiliile locale se tem de aceste noi responsabilităţi care-i vor transforma peste noapte, aşa cum se exprimă presa, în adevăraţi “prim-miniştrii ai judeţelor şi municipiilor”.
Implicaţiile descentralizării
Ministrul Sănătăţii, Ion Bazac, a anunţat planul descentralizării spitalelor, la începutul acestei luni, spunând că odată ce acest plan va fi pus în aplicare, deciziile legate de Sănătate vor trebui luate cât mai aproape de locul unde spitalele se află, adică în consiliile locale respective. Autorităţile de sănătate publică vor trece în subordinea consiliilor judeţene sub numele de Direcţii de asistenţă medicală şi ele vor coordona din interiorul consiliilor judeţene toate activităţile de sănătate publică din judeţ. Cele trei surse de finanţare vor fi Fondul Naţional de Asigurări, bugetul guvernamental pentru programe naţionale de sănătate şi bugetele locale. Prin urmare, consiliile locale trebuie să se pregătească pentru a asigura în viitor modernizarea spitalelor, lucrările de infrastructură, achiziţionarea obiectelor de inventar adică a echipamentelor de bază, etc. Doar aparatura medicală high-tech va fi cumpărată din fondurile Ministerului Sănătăţii Publice.
A fi sau a nu fi? Aceasta este întrebarea!
Prin noua lege a Sănătăţii, vor fi constituite consilii de administraţie în fiecare spital municipal sau judeţean, formate dintr-un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, un reprezentant al Caselor de asigurări medicale şi unul al consiliului local. Directorul spitalului va fi numit de către acest consiliu de administraţie şi nici măcar nu va fi nevoit să aibă studii medicale, el trebuind doar să fi urmat trei ani de studii în cadrul Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, ale cărei cursuri vor începe pe 1 octombrie 2009. Cu alte cuvinte, deşi se vorbeşte despre descentralizare, totuşi, pentru acest mare proces de dare în primire a spitalelor către consiliile locale, va fi înfiinţată Şcoala Naţională de Sănătate Publică, care cu siguranţă îşi va avea sediul central la Bucureşti. Respectiva şcoală devine astfel un fel guvern central al spitalelor, care-şi va trimite “prefecţii” către fiecare aşezământ de sănătate publică din provincie. Aceasta, pe lângă faptul că fiecare consiliu de administraţie va conţine un membru ce va reprezenta, după cum am spus, Ministerul Sănătăţii în fiecare spital. Va fi deci descentralizare cu adevărat sau nu?
Oraşele mari se tem cel mai mult
Primarii din oraşe mari precum Iaşi, Timişoara, Braşov, se tem cel mai mult de această descentralizare care se va face nu numai la nivelul Sănătăţii Publice, ci la toate nivelele: Muncă, Educaţie, Sport, Poliţie comunitară. Se tem, deoarece oraşele mari sunt cele care varsă cele mai mari sume către bugetul de stat – ori, prin descentralizare, sumele de la bugetul de stat riscă să nu se mai întoarcă în mod proporţional în provincie. Municipalităţile şi judeţele nu numai că nu vor mai primi banii pe care ele însele îi trimit prin taxe şi impozite către bugetul naţional, dar se vor procopsi prin aceste noi legi cu cheltuieli suplimentare, cum sunt cele pentru întreţinerea spitalelor.
Temerile societăţii civile
Pe de altă parte, societatea civilă şi presa se tem că descentralizarea va da puteri aproape nelimitate aleşilor locali în anumite domenii. Ori se ştie că mulţi dintre aceşti aleşi au făcut şi fac încă mult prea puţin pentru binele public. În plus, nu se ştie dacă autorităţile locale au competenţa de a oferi expertiză în noile domenii pe care le vor administra începând cu 2010. Tranziţia se va face greu şi cu foarte multe scandaluri. În mod evident, descentralizarea este un proces necesar, dar în România, autorităţile locale sunt încă prea puţin pregătite pentru a face faţă noilor provocări şi libertăţi.
Nu toate spitalele vor fi descentralizate
Spitalele regionale, institutele naţionale de cercetare, institutele clinice şi alte spitale care vor fi declarate de interes naţional, vor rămâne sub autoritatea Ministerului Sănătăţii Publice. Institutul Naţional de Medicină Legală va cuprinde toate cele şase mari centre de medicină legală din ţară, urmând să cuprindă şi secţiile de medicină legală din spitalele judeţene. De-asemenea, sistemele de ambulanţă, structurile de primire urgenţă din spitale, camerele de primire urgentă precum şi personalul ce lucrează în acestea, vor continua să rămână în subordinea MSP, până când se va considera că autorităţile publice locale, trecând cu bine de primele faze ale descentralizării, le vor putea administra cu brio şi pe acestea din urmă.
Legile vor fi aplicate cu începere din 1 septembrie
Legea Sănătăţii publice precum şi Legea descentralizării în sănătate vor fi elaborate până la 1 iulie anul curent, urmând ca ele să fie aplicate începând cu 1 septembrie. Bugetul de stat pentru 2010, privind spitalele şi Sănătatea publică, care în mod normal ar fi trebuit să înceapă a fi elaborat în octombrie 2009, va fi transferat conform noii legislaţii în seama proiectelor de elaborare de buget specific autorităţilor locale.
Laurenţiu Nechita
