Societatea pentru Justitie (SoJust) si-a exprimat surprinderea cu privire la modul în care Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Lidia Barbulescu, a înteles sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la un pretins conflict juridic de natura constitutionala.
Astfel, initial Procurorul General al României a solicitat Presedintelui CSM ca acesta sa-si exercite atributul constitutional prevazut de art. 146 lit. e din Constitutie, în sensul de a sesiza cu un conflict juridic de natura constitutionala Curtea Constitutionala, constand in aceea ca solicitarea Parlamentului facuta catre Parchetul de pe lânga Înalta Curte de i se înainta dosarele nu are fundament legal si ca o dublare a cererii de declansare a urmarii penale fata de fosti sau acutali ministri este neconstitutional.
Presedintele CSM a considerat ca se impune sesizarea Curtii Constitutionale cu un conflict juridic de natura constitutionala dar, surprinzator, pozitia acestuia este în sensul ca Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie este cel care ar încalca Constitutia României prin necomunicarea dosarelor penale catre Parlamentul României si prin faptul ca s-ar nega posibilitatea uneia din camerele Parlamentului de a solicita declansarea urmaririi penale.
SoJust vede aceasta sesizare a Presedintelui CSM ca un gest incalificabil din perspectiva pozitiei pe care ar trebui sa o adopte. Constitutional, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei (art. 133 paragraf 1 din Constitutie) si, din acest punct de vedere, el trebuie sa ia pozitie atunci când celelalte puteri constitutionale ar interfera cu autoritatea judecatoreasca.
“Este inexplicabil cum Presedintele CSM considera ca, prin refuzul Parchetului de pe lânga Înalta Curte de a transmite dosarele penale si prin dispozitia de a continua urmarirea penala în raport cu cererile facute de unul din subiectii constitutionali de a fi declansata urmarirea penala, Ministerul Public ar imixtiona cu celelalte puteri constituite în stat. Ar parea, prin textul sesizarii, ca în fapt Presedintele CSM nu garanteaza independenta autoritatii judecatoresti, ci independenta puterii legiuitoare, respectiv a Parlamentului, în conditiile în care insisi presedintii ambelor camere ale Parlamentului ar fi putut sesiza, potrivit aceluiasi text constitutional, art. 146 lit. e, Curtea Constitutionala cu pretinsul conflict juridic”, se arata în pozitia oficiala a So Just. Din aceasta perspectiva, SoJust considera ca Presedintele CSM a adus atingere principiului constitutional al separarii puterilor constituite în stat, prin aceea ca s-a erijat în garantul independentei altor puteri constitutionale, desi nu avea acest atribut.
De asemenea, SoJust este neplacut surprins de modul în care textul sesizarii încalca principii esentiale ale procesului penal, valabile în toate democratiile recunoscute, si anume ca urmarirea penala este una nepublica. Asadar, SoJust considera ca dosarele penale nu pot fi consultate de alte persoane, ci simpla solicitare adresata subiectilor oficiali este îndeajuns pentru ca acestia sa ceara sau nu declansarea urmaririi penale.
Din perspective SoJust, îngrijoratoare este si lipsa de nuanta din sesizarea Presedintelui CSM, care refuza sa vada ca în fapt pretinsele fapte penale pentru care au fost cercetati fosti sau actuali ministri sunt în legatura cu exercitarea atributiilor lor de ministri, parte a puterii executive, si nu în calitatea lor de parlamentari sau în legatura cu activitatea lor de parlamentari, cum insidios se arata în textul sesizarii Curtii Constitutionale. SoJust cheama Presedintele CSM la a-si revedea textul sesizarii din perspectiva principiilor consecrate constitutional, asa cum a relevat mai sus SoJust. În caz contrar, SoJust considera ca demisia Presedintelui CSM din calitatea sa de presedinte al acestui for, dar si din calitatea de membru al CSM, este singura solutie pentru garantarea independentei justitiei.
(M.S.)
