Război dur în instanță între Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare din Șanț și Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Bistrița-Năsăud, după ce anul trecut regia silvică s-a ales cu o datorie de aproape 3 milioane lei impozit suplimentar pe profit. Cei de la ocolul silvic au contestat modul în care Finanțele au calculat sumele datorate către stat, atât în instanță, cât și la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanțelor, aceasta din urmă ajungând la concluzia, că inspecția fiscală trebuie refăcută, astfel că decizia de impunere a fost anulată. AJFP s-a conformat, a efectuat o nouă inspecție, însă cuantumul datoriei a ieșit cu doar vreo 40.000 de lei mai mic decât prima dată. Ocolul silvic a apelat din nou la instanță, unde susține că cei de la Fisc nu au respectat punctual elementele relevante din punct de vedere fiscal asupra cărora urmau a se canaliza organele de control la refacerea inspecţiei fiscale, indicate de la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor. Drept urmare s-a ajuns din nou în instanță.
Pădurile administrate de Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare sunt proprietăți ale comunelor Șanț, Parva și Poiana Ilvei. În total, ocolul silvic are pe mână 15.381 de hectare: Poiana Ilvei mai deține 1.600 de ha, Parva 715 ha, iar persoane juridice încă 5,7 ha.
Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare este și în top 15 național al celor mai mari proprietari de păduri, pe locul 14. Telciu ocupă locul 4 cu 17.600 de hectare de pădure administrate.
În anul 2022 ocolul silvic a avut una dintre cele mai mari cifre de afaceri de la înființare. Astfel, pentru anul 2022, regia silvică a raportat o cifră de afaceri de 13,8 milioane de lei și un profit de 153.981 de lei.
Datoriile declarate pentru anul trecut ajung la 2,7 milioane de lei. Anul trecut, 83 de persoane erau angajate la ocolul silvic. Din suma raportată în 2022, mai bine de jumătate, mai exact 7,2 milioane de lei merg pe cheltuieli cu personalul.
În 2021, ocolul silvic raporta o cifră de afaceri de 12 milioane de lei și in profit de 638.344 de lei. Datoriile se apropiau de 3 milioane de lei. În anul respectiv, ocolul silvic își permitea investiții consistente, dar era atent și cu angajații: oferea copiilor angajaților cadouri de Crăciun, Paște și 1 iunie în valoare de 16.000 de lei și cadouri angajaților de Crăciun și Paște de încă 50.000 de lei.
Cel mai bun pare să fi fost anul 2020, când a raportat o cifră de afaceri de 17,8 milioane de lei și un profit ce se apropia de două milioane de lei. O cifră de afaceri de peste 10 milioane de lei a raportat ocolul silvic și în 2018, mai exact 12,9 milioane de lei și un profit net de 359.521 de lei.
Ministerul a cerut refacerea inspecției fiscale
În noiembrie anul trecut, cei de la Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare au cerut și au obținut la Tribunalul Bistrița-Năsăud suspendarea executării deciziei de impunere, după ce în urma unei inspecții fiscale, cei de la AJFP BN au conchis că regia autonomă silvică datorează statului impozit suplimentar în valoare de 2.866.132 lei. Controlul efectuat de inspectorii de la Fisc a vizat o perioadă de patru ani, respectiv 2018 – 2022. Această sumă enormă se pare că a rezultat ca urmare a unor înregistrări contabile greșite făcute de angajații ocolului. Concret, peste 16 milioane lei, banii virați celor trei primării ale căror păduri le administrează, au fost înregistrați în contul de cheltuieli de exploatare.
Când s-a ajuns la Curtea de Apel Cluj, unde ANAF-ul a formulat recurs, instanța a anulat sentința de la Bistrița, întrucât între timp, mai precis în ianuarie anul acesta, problema a fost tranșată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului de Finanțe, care a anulat actul administrativ al AJFP și a cerut efectuarea unei noi inspecții fiscale. La fel a decurs și în dosarul în care ocolul silvic a contestat decizia de impunere, acțiunea în instanță rămânând fără obiect.
În luna martie, s-a efectuat o nouă inspecție fiscală, însă cei de la Finanțe au ajuns aproximativ la aceeași concluzie, faptul că regia autonomă silvică din Șanț datorează statului 2.827.239 lei, cu circa 39.000 lei mai puțin decât ce au stabilit inițial.
Impozitul de profit a rămas la fel de mare! S-a ajuns iar în instanță
Drept urmare, ocolul silvic a ajuns din nou la instanță și a cerut suspendarea executării noii decizii de impunere.
În fața instanței, Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare a arătat că inspectorii AJFP au stabilit bază impozabilă suplimentară în cuantum de 17.670.244 lei şi un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 2.827.239 lei. Pentru a decide astfel, inspecţia fiscală a reţinut că a înregistrat pretins cheltuieli de exploatare nedeductibile în cuantum de 16.648.947,48 lei şi a vândut lemn de foc la un preţ stabilit printr-o hotărâre de consiliu local, preţ mai mic decât cel de achiziţie.
“Este esenţial de reţinut că actul administrativ a fost emis într-o procedură de refacere inspecţiei fiscale, conform art. 279 alin. (3) CPF. Decizia de impunere anterioară a fost desfiinţată prin decizia nr. 170/18.01.2024 emisă de Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor (MF-DGSC), noul act administrativ fiscal trebuind sa aibă îi vedere strict considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei”, au precizat reprezentanții ocolului silvic în acţiunea depusă în instanță, aceștia subliniind totodată că demersul reprezintă o critică serioasă a legalităţii actului administrativ a cărui suspendare o solicită.
În opinia celor de la ocolul silvic, refacerea inspecţiei fiscale s-a realizat fără a se ţine cont de considerentele deciziei de desfiinţare a deciziei de impunere anterioare, iar actul a fost emis “cu încălcarea normelor de drept material fiscal aplicabile şi prin el i-a fost creată o situaţie mai grea decât cea existentă anterior desfiinţării primei decizii de impunere”.
„Prin actul a cărui suspendare se solicită s-a reţinut că în perioada 01.01.2018 – 31.12.2022 a înregistrat ca şi cheltuieli deductibile plăţile în cuantum de 16.648.947,48 lei pe care le-a făcut către bugetele comunelor proprietare ale fondului forestier administrat. Pe cale de consecinţă s-a reţinut încălcarea art. 25 alin. (1) Cod fiscal şi s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 2.663.831 lei cu titlul de impozit pe profit.
Concluzia inspecţiei fiscale porneşte de la premisa falsă că toate sumele pe care le încasează din desfăşurarea activităţilor reprezintă venituri impozabile. Această premisă falsă este contrară chiar considerentelor deciziei de desfiinţare nr. 170/18.01.2024 emise de MF-DGSC.
Prin decizia de desfiinţare s-a stabilit că:
– veniturile proprii sunt constituite din diferenţa dintre veniturile arătate la art. 13(1) din Statut şi viramentele pe care le face către bugetele locale ale celor trei comune, conform art. 13(2) din statut;
– faptul că viramentele către bugetele locale sunt înregistrate în conturi de cheltuieli nu conduce la concluzia absolută că aceste viramente sunt cu adevărat cheltuieli, care să fie analizate din perspectiva deductibilității sau nedeductibilităţii, operaţiunile trebuind analizate conform fondului lor economic, nu conform formei lor.
În calitate de administrator al fondului forestier aflat în proprietatea publică a comunelor Șanț, Poiana Ilvei şi Parva, obţine venituri care reprezintă diferenţa dintre veniturile arătate la pct. 13(1) din Statut şi viramentele pe care le facem bugetelor locale ale celor trei comune, potrivit pct. 13(2) din Statut. Prin urmare, conform considerentelor deciziei de desfiinţare nr. 170/18.01.2024 emise de MF-DGSC şi contrar celor reţinute de inspecţia fiscală, nu toate sumele pe care le încasează reprezintă venituri impozabile proprii ale reclamantei”, au arătat reprezentanții ocolului silvic în fața instanței.
Aceștia au mai explicat că, ocolul silvic nefiind proprietarul fondului forestier, nu are cum să transfere dreptul de proprietate asupra acestuia şi să obţină venituri impozabile din această operaţiune.
“Prin urmare, cei 16.648.947,48 lei pe care i-a virat comunelor Șanț, Poiana Ilvei şi Parva, proprietarii fondului forestier administrat, nu sunt cheltuieli pe care le-a efectuat în scopul desfăşurării activităţii economice (în sensul art. 25 Cod fiscal). Acestea sunt sume ce se cuvin proprietarilor fondului forestier şi pe care reclamanta, în calitate de administrator al acestui fond, este obligată să le vireze proprietarilor”, au mai explicat cei de la Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare.
Totodată, cei de la regia autonomă silvică din Șanț mai susţin că, deși s-a înregistrat greşit aceste viramente ca fiind cheltuieli de exploatare, acest fapt nu este de natură a justifica majorarea bazei impozabile.
“Potrivit art. 14 CPF alin. (2) CPF, situaţiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanţă cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condiţiile legii. Atunci când există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operaţiuni sau tranzacţii, cu respectarea fondului economic al acestora.
În măsura în care inspecţia fiscală ar fi stabilit starea de fapt fiscală reală, ţinând cont de prevalenta fondului asupra formei şi de considerentele deciziei de desfiinţare nr. 170/18.01.2024 emise de MF-DGSC, ar fi constatat care anume sunt veniturile proprii şi care sunt cheltuielile şi ar fi stabilit baza impozabilă prin raportare la ele.
Neprocedând astfel, inspecţia fiscală a dat din nou prioritate formei (înregistrărilor contabile greşite) în detrimentul fondului şi a stabilit în mod nelegal o bază impozabilă şi impozitul aferent”, se mai arată în acțiunea depusă de Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare. .
Evident, de cealaltă parte, AJFP a susținut că a procedat la refacerea inspecţiei fiscale și la emiterea unui nou act administrativ fiscal, cu respectarea prevederilor legale aplicabile în cauză și având in vedere strict considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Decizia Fiscului, suspendată de tribunal! Sentința nu e definitivă
Judecătorii de la Tribunalul Bistrița-Năsăud au admis însă cererea celor de la ocolul silvic, apreciind că toate elementele de nelegalitate invocate şi dezvoltate conturează existenţa cazului bine justificat și, în cazul în care decizia de impunere nu ar fi suspendată până la judecarea cauzei pe fond, regia silvică ar suferi o pagubă însemnată, ținând cont de suma foarte mare pe care ar trebui să o plătească cu titlu de impozit pe profit.
“Instanţa investită cu soluţionarea cererii de suspendare, în raport de particularitatea pricinii, apreciază că, în condiţiile în care Decizia nr.170/18.01.2024 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a trasat punctual elementele relevante din punct de vedere fiscal asupra cărora urmau a se canaliza organele de control la refacerea inspecţiei fiscale, pentru stabilirea rezultatului fiscal, iar acestea au evidenţiat ca nedeductibilă o sumă de 16.648.947,48 lei, mai mare decât cea determinată iniţial (…) de 16.648.847 lei, cel puţin la o examinare sumară putându-se concluziona că s-au menţinut constatările care au fundamentat prima decizie de impunere şi, în plus, referitor la cheltuielile de exploatare s-a reţinut că: în anul 2020 a fost înregistrată în cont 701.01 «Venit vînz. masă lemnoasă» suma de 618.411 lei, iar în contul 607 01 «Ch. masa lemn C. ####» – 1.133.864 lei, rezultând suma de 515.453 lei, ca şi cheltuială cu mărfurile, cuprinsă de contribuabil ca şi cheltuială deductibilă, iar în anul 2021 s-au operat în cont 701.01 «Venit vînz. masă lemnoasă» – suma de 584.145 lei, iar în contul 607 01 «Ch. masa lemn C. ####» – cheltuieli de 1.098.989 lei, rezultând un cuantum de 505.844 lei, cheltuială cu mărfurile cuprinsă de contribuabil ca şi cheltuială deductibilă, stabilindu-se că pentru cei 2 ani profitul impozabil a fost influenţat cu suma de 1.021.297 lei, pentru care s-a determinat impozit pe profit suplimentar de 163.408 lei, deosebirea faţă de prima inspecţie (când impozitul pe profit suplimentar determinat a fost de 202.316 lei), fiind aceea că pentru anul 2020 cheltuielile înregistrate în cont 607 au fost mai mici (RIF nr. F-BN-306/25.09.2023 indicând pentru anul 2020 un cuantum de 1.284.453 lei, iar în anul 2021 suma 1.182.578 lei, fila 153 dosar nr.2893/112/2023), fără a se identifica vreo referire la sume apreciate ca fiind ne/deductibile din perspectiva ne/indicării unor cheltuieli efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, sigura menţiune fiind aceea că suma impusă reprezintă cheltuieli care nu sunt similare veniturilor înregistrate (…), existenţa cazului bine justificat este conturată, aşa cum a susţinut şi reclamanta făcând trimitere la prev. art.49 alin.1 lit.e C.pr.fiscală : «Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele situaţii: e) organul fiscal nu respectă considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei în cazul emiterii noului act administrativ-fiscal potrivit art. 279 alin. (3)», dar şi la crearea unei situaţii mai grele decât cea existentă anterior desfiinţării primei decizii, ceea ce impune sistarea temporară a punerii în executare a titlului de creanţă în discuţie, până la analiza aprofundată a criticilor reclamantei ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului de fond.
Referitor la condiţia producerii pagubei iminente, cerinţă detaliată în conţinutul art.2 alin.1 lit. ş din Legea nr.554/2004, tribunalul apreciază că şi aceasta este verificată în speţă, în condiţiile în care titlul de creanţă contestat vizează o sumă deloc neglijabilă – 2.827.239 lei, iar punerea lui în executare poate genera o pagubă iminentă prin afectarea resurselor financiare ale ocolului silvic care are în administrare o suprafaţă forestieră de 14.885,99 ha (proprietate publică a comunelor Șanț, Parva și Poiana Ilvei), ţinut şi de plata salariilor pentru un număr de 76 angajaţi (…). Concluzionând, executarea actului în discuţie, mai înainte de examinarea contestaţiei administrative şi, apoi, de instanţa chemată să soluţioneze în fond acţiunea în anulare, este, fără îndoială, de natură să cauzeze un prejudiciu material concret, existând un dezechilibru între păstrarea efectelor actului posibil ilegal şi gradul de afectare al patrimoniului reclamantei”, și-au motivat judecătorii decizia.
Hotărârea instanței nu este definitivă și a fost atacată cu recurs de AJFP, la Curtea de Apel Cluj.
