Sindicatul Pro Lex şi Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Constractual (SNPPC) îşi atrag membrii cu oferte din ce în ce mai inedite. În speranţa de a atrage cât mai mulţi membri aceştia vin cu oferte din care nu lipsesc reducerile din magazinele de îmbrăcăminte-încălţăminte, saloanele de coafură, săli de fitness, cele de telefonie mobilă sau reducerile la pizzeriile din municipiul Bistriţa.
SNPPC atacă Pro Lex
Pe site-ul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Constractual apare un articol cu titlul „Vânătorii de iluzii, între adevăr şi minciună”. În respectivul material, Sindicatul Pro Lex primeşte un fel de drept la replică la toate comentariile contra SNPPC. Cuvintele dure reflectă relaţia mai mult decât tensionată dintre cele două sindicate. “Pentru că nu era suficientă angajarea noastră în lupta sindicală cu administraţia, am început să ne confruntăm în ultimul timp cu celelalte organizaţii sindicale, între care „PRO-LEX”-ul, ne poartă o grijă deosebită, să nu ne accidentăm cumva pe scările sau în birourile M.I.R.A., unde acesta nu prea are acces. Nu reuşim să înţelegem însă de ce dl. Lincu (n.r. Vasile Lincu, liderul Pro Lex) & Co nu-şi manifestă grija părintească faţă de proprii membri şi recurg zi de zi la atacuri murdare, la dezinformări jignitoare pentru poliţiştii noştri sau la trucuri ieftine prin care încearcă şi uneori chiar reuşesc să racoleze din sindicaliştii S.N.P.P.C.” – descrie situaţia Biroul executiv central al SNPPC. Liderul Pro Lex, Vasile Lincu, nu este deloc cruţat, iar acuzele curg valuri împotriva sa. “Dacă dl. Lincu nu ar fi fost prost informat sau dezinformat şi dacă nu i-ar lipsi anumite elemente de cultură sindicală, ar fi putut realiza că o organizaţie ca S.N.P.P.C. nu are nevoie de sprijinul dânsului pentru a-şi apăra proprii membri. Diferenţa dintre noi şi dl. Lincu&Co este atât de fundamentală încât ar trebui să ne irosim ceva timp pentru a-i determina să înţeleagă că una este să fii poliţist şi cu totul altceva să-ţi imaginezi că ai putea deveni poliţist, după ce ai fost vameş sau gardian public” – contraatacă cei de la SNPPC.
Oferte inedite á la Pro Lex
Cu toate acestea, cei de la Sindicatul Pro Lex câştigă tot mai mult teren în faţa celor de la SNPPC, datorită beneficiilor inedite oferite. Doar la nivelul judeţului Bistriţa-Năsăud, numărul membrilor înscrişi în acest sindicat a crescut cu aproximativ 30% în ultima perioadă. La ora actuală, la nivel naţional Pro Lex are un număr de aproximativ 16.000 de membri, din care 13.000 sunt poliţişti, iar restul sunt vameşi şi poliţişti comunitari. La nivelulul judeţului nostru nu puţini au fost poliţiştii care au optat pentru schimbarea sindicatelor poliţieneşti, cei mai mulţi înclinând pentru Pro Lex. Sindicatul şi-a atras “clientela” cu oferte care mai de care mai inedite. Membrii Sindicatului „Pro Lex” Bistriţa-Năsăud beneficiază de un discount de 20% pentru servicii de coafură şi cosmetică la unul dintre saloanele din municipiul Bistriţa, de un discount de 20% la serviciile prestate de salonul de întreţinere corporală, dar şi de reduceri considerabile la încheierea asigurărilor auto. Ofertele cu reduceri pentru membrii acestui sindicat nu se limitează doar la atât. Poliţiştii pot beneficia şi de reduceri în anumite magazine de îmbrăcăminte şi încălţăminte, la o sală de fitness, magazine pentru articole sportive, decoraţiuni sau piese auto. Conform informaţiilor de pe site-ul sindicatului Pro Lex, membrii din judeţul Bistriţa-Năsăud beneficiază la Biroul Notarial Vaida Marsineta de servicii notariale, prestate la valoarea minimă stabilită prin lege, dar şi de o reducere de 10% la plata consumaţiei într-una dintre pizzeriile municipiului. Ba mai mult sindicatul oferă şi încălţăminte care poartă marca Pro Lex.
SNPPC oferă servicii
Preşedintele Biroului teritorial al Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual Bistriţa-Năsăud, inspectorul principal Paul Andreica, susţine că războiul de la nivel naţional nu are efecte la nivel local. „Nu pot spune că este un război între sindicate la nivelul judeţului nostru. Eu sunt prieten cu Crăciunescu (n.r. Adrian Crăciunescu – liderul Pro Lex BN). Fiecare îşi face treaba” – a declarat pentru „Gazeta de Bistriţa” Paul Andreica. Acesta nu doreşte să comenteze nici beneficiile oferite de cei de la Pro Lex, dar nici calendarul cu poliţistele, care a făcut obiectul scandalului de anul trecut. „Consider interesante ofertele celor de la Pro Lex în măsura în care cineva poate fi interesat de asemenea oferte. Noi încercăm să oferim membrilor noştri bani, pentru că dacă nu au bani nu pot plăti pentru a obţine anumite reduceri. Sindicatul nostru oferă servicii, de genul reprezentări în instanţă, în consiliile de disciplină sau în reprezentarea intereselor. La ora actuală noi avem ca membrii aproximativ 60% din poliţiştii din judeţ, iar numărul lor este în continuă creştere” – susţine Andreica.
Iulia Balazs
Rezultatul acestui duel intre sindicate se resimte din plin si la ipj bn…Pe membri acestor sindicate ii preocupa mai mult apartenenta la unul din cele doua sindicate prin prisma asa-ziselor oferte decat munca propriu-zisa…
auziti una tare si veche sa ai baruri cu reducere la masa si cate una mica si dupa aceea controlul lasati-o dracului de meserie !
SUNTEM IN PATRULA CUTAM SINDICAT DE CE-O FI EL SI DE (t)INTELECTUALI AL NOSTRU-L DECLARAM FALIMENTAR TOTI DUC ACASA…
Azi intre orele 10,30 – 11,30, un autot.mr.MAI.27…,parcat la PLUS,langa polivalenta,veghea la cei 2 pol.si o politista ce erau in uniforma ,asteptand la ex.la SPIRU.,asa imbracati poate stiu mai mult !!! Dar cu masina pe banii cui…? Mai instruitii dracu de prosti !
Despre mine
M-am nascut in anul 1971, in cea de-a 13 zi a lunii august, in localitatea Calarasi.
Se spune ca trebuie sa stii unde sa te nasti pentru a avea o viata mai usoara.
Desi nu am venit la momentul potrivit, am nimerit intr-o familie de muncitori harnici si respectati, care m-au iubit si ajutat sa devin ceea ce sunt.
Copilaria mi-a fost influentata de povestile lui Creanga, regasindu-ma printre personajele sale in vacantele de la bunici, atunci cand mergeam la scaldat, “furam” fructe de la vecini, mergeam cu carul tras de boi, beam lapte proaspat muls de la vaca, alergam prin tarana de o palma grosime, etc.). Am avut mai multe jucarii decat altii si mult mai putine decat copiii mei, dar am stiut sa le pastrez si sa le apreciez.
In scoala nu am trecut neobservat, am fost la tot felul de olimpiade, am fost expus la panou pentru rezultate la invatatura. Cu toate acestea mi-a placut sa fac parte din echipa de fotbal a scolii sau din grupul de prieteni de la bloc si sa particip la toate jocurile din copilaria acelor vremuri. Imi amintesc cum chiuleam de la ore doar pentru a fi cu “gasca” la film (se intampla destul de rar si de aceea era si palpitant), intarziam la ore din cauza fotbalului, ne ascundeam prin blocurile in constructii sau prin parcuri si ne “impuscam” cu gornete suflate prin tevi de PVC, trageam cu prastia sau mergeam la pescuit.
Norocul si ghinionul s-au impletit si m-au calit. Noroc pentru ca am nimerit in scoli bune, in vremuri potrivite pentru acest scop, cand cei ce invatau reprezentau majoritatea, cand cei buni erau premiati si apreciati, iar cei slabi erau “mici”, oarecum inversul vremurilor de astazi. Noroc pentru ca am avut parte de profesori buni si colegi normali. Ghinion pentru ca am nimerit in ultima promotie de elevi ce au sustinut treapta a II-a de liceu, prima promotie, in care proba practica de la bacalaureat s-a apreciat prin calificative si nu prin note, ceea ce a influentat nota finala. Ghinion ca datorita Razboiului din Golf, nu am putut sa aman armata pentru a da examen la facultate. Noroc ca pana la urma m-am reorientat de la stiintele exacte (matematica, gramatica, fizica) catre cele umaniste, astfel ca de la “Roboti industriali” din Politehnica, am ajuns la “Drept” in Academia de Politie “Alexandru Ioan Cuza”.
Nu pot sa trec prea usor peste perioada din facultate care nu a fost de studentie, ci de armata. Limbajul cazon, importanta respectarii la minut a programului, restrangerea pana la extrema a contactului cu exteriorul, cu societatea, miza mare a examenelor (nu se repeta anul universitar, iar la un numar de 4-5 restante erai exclus din facultate), mancarea proasta si militaria “ca la carte”, mi-a influentat decisiv viitorul.
O dupa-amiaza “pentru biblioteca” si de vineri seara pana duminica la orele 22.00 era posibil teoretic sa fi liber. In practica puteai sa ai doar dupa-amiaza pentru biblioteca, caci pentru a beneficia de sfarsitul de saptamana trebuia sa nu fi in “situatie”, de “interventie”, sa nu aprecieze comandantul ca nu ti-ai facut bine sectorul intr-o zi din saptamana. Era dezastru pentru cei ce aveau sectorul afara pentru ca, fara vina lor, cadeau frunzele din copaci, iar aleile trebuiau sa arate impecabil indiferent de anotimp. Poate vi se va parea amuzant, dar singura solutie era sa scuturi bine pomii pentru a nu le veni ideea sa faca mizerie in urma ta. Alte motive pentru a nu pierde “libertatea” de la sfarsit de saptamana erau: incadrarea in program (sa nu intarzii la inviorare, la masa, la cursuri, la pregatire militara), comportamentul de civil sau o nota de 4 la seminar. Ei bine, pentru cei mai multi dintre noi, nu acestea erau principalele motive de ingrijorare, care ne puteau impiedica sa iesim pe poarta institutiei, ci motivele care se inventau. Imi amintesc de perioada zilnica de studiu obligatoriu, cand toti colegii din pluton eram tinuti intr-o clasa cu televizor la care nu aveai acces decat la stirile de seara, salile de cursuri erau deschise doar pentru predari si pentru studiu in sesiuni. De asemenea, imi amintesc campionatele de carti de joc (am fost scos si in fata companiei pentru a primi “aprecieri”), de bancile devenite paturi, iar cartile transformate in perne. Si acum mai resimt acele vremuri, nu mai port ceas, nu mai mananc orez, unt, gem, nu vreau sa mai aud de program fix.
Spuneam de ghinion, ei bine nici aici nu m-a ocolit, facand parte din prima promotie de sublocotenenti, la sfarsitul anului IV in conditiile in care cei dinaintea noastra au fost avansati la gradul de locotenenti la sfarsitul anului III (si toate consecintele de aici: vechime in grad – 3 ani de sublocotenent pentru a ajunge locotenent, bani, etc.)
Totusi, regimul si conditiile din Academia de Politie au avut si parti bune, ne-au unit, ne-a calit si ne-a pregatit pentru vremurile dure ce urmau sa vina.
Personal, schimbarea conditiilor de pregatire si de absolvire, m-au determinat sa optez pentru profesia de jurist. Sunt singurul student din Academia de Politie “Alexandru Ioan Cuza” care a depus cererea de trecere in rezerva chiar in momentul in care trebuia sa aleg unitatea de jandarmi la care sa fiu repartizat.
Dupa o incercare in avocatura, am ajuns in timpul sarbatorilor de iarna ale anului 1998 sa dau examen la juridic in cadrul autoritatii vamale. Aici am lucrat la executari silite si la juridic, am detinut atat functie de executie cat si functie de conducere (sef servicu). Pentru o perioada am fost si director la Directia Resurse Umane, Organizare Generala si Invatamant. Toate acestea mi-au fost de un real folos pentru ceea ce fac de trei ani si anume, activitate sindicala.
In anul 2004, impreuna cu alti 14 colegi din cadrul Directiei Regionale Vamale Bucuresti am constituit Sindicatul National Vamal “Romvam”.
In anul 2005, prin modificarea statutului si a denumirii a aparut Sindicatul National al Politistilor si Vamesilor “Pro Lex” al carui presedinte sunt.
Nu stiu ce imi va rezerva viitorul si din acest motiv urmez si cursurile pentru inalti functionari publici.
Sindicatul National al Politistilor si Vamesilor ProLex a anuntat ca va organiza, astazi, actiuni de protest ca raspuns la dezinteresul conducerii MIRA fata de problemele politistilor. Surse din cadrul Ministerului de Interne ne-au declarat insa ca mitingul de astazi are si un iz politic, tinta sindicalistilor fiind ministrul Cristian David. Aceasta idee este sustinuta de actiunile liderului ProLex, Vasile Lincu, care a sustinut afirmatii fara acoperire in emisiuni televizate si care a anuntat ca va tipari fluturasi impotriva candidaturii ministrului David. Mai mult, oamenii din MIRA acuza afacerile sindicatului ProLex.
“Pentru a ne asigura ca actualul ministru nu va deveni parlamentar, voi sponsoriza realizarea unor pliante in care voi prezenta situatia materiala si profesionala a politistilor, precum si a institutiilor de politie sub domnia lui Troaca”, spune Vasile Lincu pe blogul personal. Problema sindicatului ProLex, care initial numara 10.000 de membri, este ca majoritatea politistilor afiliati au ajuns la concluzia ca sindicatul nu le reprezinta interesele si a ales sa renunte la legitimatia de membru. “Afacerile lor poate ca sunt bune, dar numai pentru Lincu, familia si prietenii lui”, ne-a declarat un fost membru al ProLex. Concret, dintre initiativele sindicatului iese in evidenta proiectul unui hotel de lux al politistilor ProLex Holiday sau investitia in pantofi de politie. Despre pantofi, pe site-ul sindicatului, politistii sunt sfatuiti sa cumpere de la sindicat, pentru ca cei de la politie sunt prosti si se strica repede. Problema este ca pantofii de la sindicat costa 100 de lei perechea, in timp ce pantofii de la politie sunt gratuiti. In privinta hotelului de lux, pentru a le scoate bani din buzunar, membrilor sindicatului le-a fost prezentata doar o macheta pentru un hotel care ar trebui construit in zona rezervatiei de zimbri din Targu Neamt. Ulterior, liderul sindical a propus politistilor sa transforme societatea ProLex Holiday intr-una pe actiuni, care sa fie cotata la bursa. „Transformarea in S.A. a acestei afaceri are nevoie de sustinerea membrilor, care ar trebui sa lase celelalte prioritati legate de conditiile de munca si sa se transforme in actionari de lux ai unui complex hotelier”, spune un alt fost membru al sindicatului, care a ales sa ramana anonim. Pentru aceasta idee, Lincu se poate baza insa pe sustinerea directorului economic al sindicatului si redactor al revistei sindicale, care este sotia sa, Angelica Lincu. In calitate de director economic al sindicatului, sotia semneaza bilantul contabil, iar sotul, ca presedinte, il aproba.
Chiar daca economic lucrurile au mers foarte bine, in ciuda ofertelor de a deveni actionari, politistii din sindicat au decis ruperea de ProLex. Decizia instantei de judecata, care a luat act de constituirea altui sindicat, distinct, al politistilor din ProLex a afectat grav principalul obiect de activitate al sindicatului. Concret, organizatia sindicala a cam ramas fara cotizanti, singurii care au ramas fideli fiind aproximativ 2.000 de politisti comunitari. Mai mult, banii de cotizatii sunt revendicati de un al treilea sindicat desprins din ProLex. Lupta pentru bani s-a transferat in instanta, iar lupta pentru drepturi in strada. Acesta poate fi al doilea motiv principal al mitingului de astazi. Un alt motiv pare a fi caderea in dizgratie de ceva vreme a liderului sindical. Pe blogul personal, Lincu sustine ca, in ciuda faptului ca e absolvent al Academiei de Politie in 1997, nu a fost nici o zi politist, alegând sa lucreze la vama. Despre perioada cât a lucrat acolo, Autoritatea Nationala a Vamilor (ANV) sustinea in mod oficial printr-un comunicat din august 2005 urmatoarele: “Vasile Lincu, cel care se erijeaza in lider al unui sindicat «de buzunar», este fostul director al Directiei Resurse Umane, Organizare Generala si Invatamant din cadrul A.N.V., sub mandatul caruia, pana in luna februarie 2005, 70 % din functiile de conducere din sistemul vamal nu au fost ocupate prin concurs. De asemenea, informam opinia publica asupra faptului ca presedintele executiv al „sindicatului” (astazi vicepresedinte – n.r.) reprezentat de Vasile Lincu este generalul de securitate (r) Ion Stoica, fost sef al Directiei Supraveghere si Control Vamal din cadrul A.N.V., din vina si in legatura cu activitatea caruia Romania a fost „inundata” cu produse subevaluate si contrafacute in perioada 2001-2004. “
Esti prieten cu liderul Prolex ?
De unde si pana unde ?
Un om poate avea in viata sa 4-5 neveste si nici un prieten, iar daca ai un prieten, acela este liderul unui sindicat al carui conduitori blameaza la greu SNPPC-ul ?
Conjuga-i pritenului tau de la sindicatul vamesilor verbul a vamui
– Eu va muiesc
– Noi va muim