Una din cele mai valorose cladiri din municipiul Bistrita, „Noua Casa de Cultura a Sindicatelor”, în care functionaza la ora actuala complexul „Metropolis”, a fost pierduta definitiv de sindicatele bistritene. Acestea s-au razboit mai bine de 12 ani prin salile de judecata cu Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din România (CNSLR)-Fratia, iar anul acesta Înalta Curte de Casatie si Justitie a dat o sentinta definitiva si irevocabila în favoarea „Fratiei”. Actele care stau la baza contractelor de vânzare-cumparare dintre CNSLR Fratia si societatile comerciale care îsi desfasoara activitatea în cladirea respectiva sunt destul de dubioase.
Patrimoniul de pe raza municipiului Bistrita a fostei Uniuni Generale a Sindicatelor din România (UGSR) nu va mai ajunge niciodata în proprietatea sindicatelor. La nivel national valoarea de inventar din anul 1990 a bunurilor UGSR, respectiv hotelurile, centrele de odihna si tratament, stadioane, case de cultura, cluburi, asociatii sportive se ridica la câteva miliarde de dolari la valoarea de atunci a dolarului.
În municipiul Bistrita cel mai de pret imobil era „Noua Casa de Cultura a Sindicatelor”, situata pe strada Mihai Eminescu nr.3-5. La fel cum s-a întamplat si la nivel national, cladirea a fost vânduta treptat, iar banii au intrat în conturile CNSLR Fratia care de altfel avea drept doar de administrare a bunurilor, nicidecum de vânzare. Astfel sindicalistii, din banii carora s-a ridicat cladirea, au ramas fara niciun profit.
<h3>Manevre a la Mitrea</h3>
În urma rasturnarii regimului comunist întreg patrimoniul al UGSR a fost preluat de CNSLR Fratia, iar unitatile teritoriale gestionau temporar patrimoniul sindical comun. Confederatia trebuia sa asigure buna utilizare, conservare si integritatea acestora, conform unei hotarâri interne ale acesteia din data de 15.02.1994. În aceeasi hotarâre se preciza ca CNLSR va preda unitatilor teritoriale patrimoniul de pe raza fiecariu judet, pâna la data de 30.06.1994, însa acest lucru nu s-a mai întâmplat. Hotarârea a fost semnata de comitetul executiv, adica de presedintele pe atunci în functie, Victor Ciorbea, cât si de presedintele executiv Miron Mitrea. Câteva luni mai târziu, Miron Mitrea da un mandat special prin care îl mandateaza pe Adolf Bloss, presedintele Uniunii Judetene a Sindicatelor Libere CNSLR Fratia Bistrita sa reprezinte organizatia la încheierea oricarui act juridic cu privire la patrimoniul respectivei organizatii, respectiv cele privind realizarea înscrierii în documentele de publicitate imobiliara a patrimoniului si perfectarea contractelor de vânzare-cumparare. Prin acesta act ilegal, deoarece nu este dat de comitetul executiv, ci doar de unul dintre presedinti, CNSLR Fratia se declara proprietar cu drept de vânzare a bunurilor aflate în patrimoniu, lasând total pe din afara celelalte sindicate, asta dupa ce cu doar câteva luni mai devreme se declara doar administratorul acestora. Acest lucru se întâmpla dupa ce patru sindicate, respectiv CNSLR-Fratia, Cartel Alf, BNS si CSDR, semnasera un acord prin care cad de acord sa administreze împreuna patrimoniul fostei UGSR. În acel acord se specifica faptul ca CNSLR detine 37%, Cartel Alfa 28%, BNS 17,5%, iar CSDR 17,5%.
Ilegalitate la Bistrita
Mandatul ilegal dat de presedintele executiv al CNSLR Fratia, îi dadea presedintelui de la Bistrita a Confederatiei, Adolf Bloss, puteri depline în ceea ce privea patrimoniul. Nu a durat prea mult pâna ce acesta s-a pus serios pe strâns bani pentru CNSLR. Încet, dar sigur, acesta a început sa vânda din patrimoniul bistritean. Imobilul în cauza era chiar noua casa a sindicatelor. Potrivit raportului de expertiza întocmit în dosarul cu numarul 2324/1996 de la Tribunalul Bistrita, privind identificarea proprietarilor tabulari, proprietari cu cota parte a imobilului în suprafata de 9.510,82 de metri patrati sunt: SC Fapa SRL si Ceuca Maria împreuna cu 62,36mp, SC EMI Corporation Serv SRL cu 418,611 mp, Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud 1033,1 mp, SC Romelmar Com SRL 94,70 mp, SC Bingo Club SA Bistrita cu 2574,63 mp, restul suprafetei fiind detinuta de CNSLR Fratia. Tot potrivit expertizei, la sfârsitul anului 2000 valoarea constructiei era de 37.678.851.160 de lei vechi, data la care spatiile detinute de CNSLR valorau nu mai putin de 11.899.331.540 de lei vechi. Expertiza a fost efectuata dupa ce ani la rând Confederatia condusa la Bistrita de Adolf Bloss a vândut ilegal diferite suprafete din cladirea care conform legii era doar în administrarea sa.
Judecati sindicale
În ciuda acordului semnat între cele patru sindicate, privind administrarea comuna a patrimoniului fostului UGSR, CNSLR Fratia Bistrita s-a autointitulat mostenitor de drept a acestuia. Odata ce „Fratia” a început sa vânda cladirea din Mihai Eminescu, Cartel Alfa – filiala Bistrita da în judecata Confederatia si îsi cere partea de drept din acest imobil. Tribunalul Bistrita îi da câstig de cauza, însa recursul înaintat la Curtea de Apel Cluj de catre Confederatie are câstig de cauza, la baza acestei sentinte stând chiar actul ilegal semnat de Miron Mitrea.
Cartel Alfa cere în urmatorul proces deschis Confederatiei anularea contractelor de vânzare-cumparare încheiate de aceasta si firmele care îsi desfasoara activitatea în incinta „Noii Case de Cultura a Sindicatelor”.
Dupa 12 ani de razboaie prin salile de judecata, Cartel Alfa Bistrita pierde procesul împotriva Confederatiei, asta desi una dintre instante stabileste ca imobilul care la un moment dat nu era în proprietatea nimanui ar fi trebuit sa intre în proprietatea Statului Român. În toate procesele actul de baza pe baza caruia s-au dat toate sentintele în favoarea CNSLR Fratia a fost actul semnat de Miron Mitrea. Sentinta data de Înalta Curte de Casatie si Justitie în favoarea Confederatiei este definitiva si revocabila, sindicatele bistritene fiind total deposedate de bunuri.
Faradelege
În realitate toate cele patru sindicate, respectiv CNSLR-Fratia, Cartel Alf, BNS si CSDR, ar fi dobândit drept de administrare conform dispozitiilor Decretului 31/1954. UGSR a disparut dupa revolutia din 1989, doar ca organizatie si ca denumire, sindicatele componente si membrii de sindicat ramânând si continuându-si activitatea. Imediat dupa revolutie a existat un vid legislativ, dar potrivit textului de lege mai sus amintit, în caz de încetarea unei persoane juridice, patrimoniul se împarte noilor forme asociative. Cum se face ca în cazul în care Cartel Alfa, BNS si CSDR sunt recunoscute ca „urmase” ale UGSR alaturi de Fratia, doar cea din urma sa devina proprietara asupra bunurilor preluate? Din pacate judecatorii care au judecat acest caz nu au vazut sau nu au dorit sa vada adevarul care se ascunde în spatele acestor afaceri, dând câstig de cauza „Fratiei”, care în urma acestei afaceri a obtinut niste sume fabuloase de bani. Sindicatele ai caror membrii au cotizat ani la rând, din banii carora s-a ridicat aceasta cladire, au ramas definitiv fara drepturi asupra imobilului.
Caz similar
În anul 2000 CSDR deschide un proces împotriva CNSLR Fratia privind modul în care a vândut fara drept cladirea din capitala, în care a avut sediul, în perioada interbelica, Senatul României. Cladirea are o suprafata de 3.600 de metri patrati si o pozitie mai mult decât privilegiata – în Bucuresti pe Bulevardul Elisabeta. Dupa anul 1990, CNSLR Fratia a primit dreptul de a administra acest imobil si acesta a fost primul pas catre înstrainarea lui. În ciuda faptului ca din punct de vedere legal organizatia sindicala avea titlu de administrator al acestui imobil, vânzarea lui s-a facut încalcând pâna si o hotarâre emisa de CNSLR Fratia, care spune ca „patrimoniul gestionat de unitatile teritoriale nu poate fi înstrainat”. Banii obtinuti din vânzarea ilegala a cladirii de asemena au dispaut, nimeni neputând face dovada lor. Procesul dureaza deja de opt ani, perioada în care judecatorii, la fel cum s-a întâmplat si la Bistrita, refuza sa îsi faca datoria si sa trimita vinovatii în spatele gratiilor.
Iulia Balazs
