Sima Dorin Grigore, cunoscut de bistrițeni sub porecla de Sima Vampiru’, cel care în urmă cu 6 ani a jefuit o sucursală a Raiffeisen Bank, iar pentru asta a fost condamnat la peste 26 de ani de închisoare, nu se plictisește deloc în pușcărie, fiindcă se ține de procese. Ba vrea revizuirea sentinței, ba vrea să fie mutat din penitenciarul în care este acum deținut în penitenciarul în care a fost încarcerat inițial, ba nu este mulțumit de condițiile din închisoare.
În 2017, Dorin Grigore Sima a fost condamnat de Tribunalul Bistrița-Năsăud la 26 de ani și 8 luni de închisoare cu executare, după ce în 2016 a comis jaful de la Raiffeisen Bank de pe str. Năsăudului din Bistrița. În sentința respectivă, instanța i-a inclus un rest de 1137 de zile rămase neexecutate dintr-o condamnare anterioară primită în 2004, de 12 ani și 6 luni de închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni repetate de tâlhărie, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și ultraj, sentință pronunțată de Tribunalul Satu Mare și rămasă definitivă la Înalta Curte de Casație și Justiție, în 2005.
A vrut să scape de restul de pedeapsă
Doi ani mai târziu, respectiv în 2019, Sima Vampiru’ a contestat executarea sentinței, mai precis includerea celor 1137 de zile neexecutate în sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, sperând ca pedeapsa primită să i se reducă.
Instanța de la Tribunalul Cluj, acolo unde a fost judecată contestația lui Sima, i-a respins cererea.
A vrut și revizuirea sentinței de condamnare
În luna iulie anul acesta, Dorin Sima s-a gândit să-și mai încerce norocul încă o dată, însă prin introducerea unei alte acțiuni în instanță: revizuirea sentinței pronunțată în urmă cu 5 ani de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul în care a fost acuzat de tâlhărie calificată, ultraj, nerespectare a regimului armelor și munițiilor, uz de armă fără drept, și condamnat la 26 de ani și 8 luni de închisoare.
Ținând cont de faptul că a recunoscut majoritatea infracțiunilor comise, mai puțin infracțiunea de ultraj raportată la tentativa de omor asupra polițistului Paul Andreica, este foarte posibil ca Sima să fi cerut revizuirea tocmai pe acest segment. Este de altfel infracțiunea pentru care a primit cea mai mare pedeapsă, de 21 de ani, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate de instanță.
Zilele trecute, judecătorii de la Tribunalul Bistrița-Năsăud au respins cererea de revizuire depusă de Sima.
“În baza art.459 alin.5 Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr.73/F/27.07.2017 pronunţată în dosarul nr. 1844/112/2016 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, formulată de revizuientul S. D.-G., aflat în Penitenciarul Arad. Obligă pe revizuient să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în suma de 627 lei, cuvenit av.C. C.-E., se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămâne în sarcina statului”, este sentința pronunțată de magistrații bistrițeni pe data de 21 septembrie.
Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în 10 zile de la comunicare.
Când va fi redactată motivarea, vă vom aduce la cunoștință ce a cerut mai exact Sima instanței.
Pentru aglomerația din penitenciar a vrut căruță de bani
Acestea nu sunt singurele lui acțiuni în instanță de când a ajuns după gratii pentru jaful comis la Raiffeisen.
Astfel, în 2018, Sima s-a arătat nemulțumit de condițiile din Penitenciarul Gherla, unde era încarcerat la acea vreme. Drept urmare, a dat în judecată penitenciarul, dar și Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Finanțelor, și a cerut despăgubiri în valoare de 150.000 de lei, întrucât “i s-au încălcat mai multe drepturi referitoare la condițiile de cazare, încălcându-se astfel art. 3 din CEDO ce prevede interzicerea torturii, a tratamentelor degradante și a tratamentelor inumane”, respectiv a fost cazat în celule cu o suprafață de sub 4 mp, contrar prevederilor legale.
“Jurisprudența în materie a Comisiei și Curții Europene a impus, ca și criteriu determinant pentru aplicabilitatea articolului 3, gradul de gravitate al suferințelor provocate. Aprecierea existenței acestui criteriu este relativă: «depinde de toate circumstanțele unei cauze, cum ar fi durata tratamentelor, efectele lor fizice sau mentale și, în unele cazuri, sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei etc»
Astfel, așa cum s-a reținut și în jurisprudența CEDO (…), dreptul de a nu fi supus la tratamente inumane sau degradante este atât de important și central în sistemul apărării drepturilor omului încât autoritatea sau instanța națională care se ocupă de această chestiune va trebuie să prezinte motive cuprinzătoare și serioase pentru justificarea deciziei de a nu acorda nicio despăgubire cu titlu de prejudiciu moral.
Aceasta înseamnă că, în luarea deciziei de acordare despăgubiri sau de respingere a cererii, instanța trebuie să se raporteze la specificul fiecărui caz și să aprecieze în ce măsură acesta reprezintă sau nu o încălcare a art. 3 din Convenție.
Din acest punct de vedere instanța constată că, în intervalul analizat, reclamantul a fost încarcerat timp de aproximativ 10 de luni în anumite celule în care beneficia de o suprafață între 1,93-3,94 mp, suprafața fiind inferioară limitei de 4 mp. Totodată, instanța are în vedere faptul că această restrângere nu a fost una subiectivă și discriminatorie, aplicată doar reclamantului, ci a fost una de natura obiectiva si care se constata, în mod excepțional, când exista supraaglomerare in penitenciare, prin diminuarea acestui spațiu, această situație obiectiva datorându-se constrângerilor bugetare si economice la nivel național, care nu au permis mărirea numărului de locuri in spatiile de deținere prin construcția unor noi penitenciare sau prin extinderea celor existente.
Astfel cum s-a precizat anterior, relele tratamente avute în vedere de art. 3 din Convenție trebuie să atingă un nivel minim de gravitate (…). Aprecierea acestui nivel minim de gravitate este relativă; ea depinde de toate circumstanțele cauzei, cum ar fi durata tratamentului, urmările fizice și psihice, sexul, vârsta, starea de sănătate a victimei etc.
De asemenea, pentru a se aprecia dacă un anumit tratament este «degradant» în sensul art. 3 din Convenție, Curtea a arătat că trebuie să se țină seama dacă scopul acestuia este de a umili și înjosi persoana respectivă și dacă, în ceea ce privește consecințele, acesta a afectat negativ personalitatea victimei respective într-un mod incompatibil cu art. 3.
Având în vedere criteriile stabilite chiar de către Curtea Europeană, ce trebuie avute în vedere în soluționarea unui caz asemănător cu cel ce face obiectul prezentei spețe, instanța constată că perioada în care reclamantul a beneficiat de o suprafața inferioară limitei de 4 mp în camera în care era cazat, sexul acestuia și vârsta, precum și starea de sănătate, toate acestea coroborate cu intensificarea eforturilor depuse de Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor pentru ameliorarea condițiilor de detenție și măsurile efectiv luate de aceste instituții pentru asigurarea unui climat de detenție în conformitate cu prevederile art. 3 din CEDO conduc la concluzia că nu se poate vorbi de existența unei fapte ilicite a pârâților și nici a vreunei culpe în exercitarea atribuțiilor legale.
În plus, instanța observă actele medicale depuse la dosar de către reclamant însă reține că acesta nu a probat care a fost cauza acelor îmbolnăviri, respectiv nu a dovedit faptul că acele condiții necorespunzătoare de detenție au determinat degradarea stării de sănătate.
În ceea ce privește prejudiciul pe care reclamantul susține că l-a încercat ca urmare a condițiilor de cazare, instanța apreciază că acesta nu a dovedit, nici măcar printr-un probatoriu sumar, că a suferit un prejudiciu de 1 5 0.000 lei și nici faptul că acele condiții de detenție sunt în raport de cauzalitate cu prejudiciul arătat. Trecând însă și peste acest aspect, instanța reține că reclamantul a beneficiat de prevederile art. 55 A 1 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, acestuia i-au fost scăzute din mandatul de executare nr. 42 din 30.05.2014, emis de Tribunalul Bistrița-Năsăud, un număr de 336 zile, la data de 11.01.2018. Astfel, instanța apreciază că în temeiul dispozițiilor legale, reclamantul a beneficiat de diminuarea perioadei de detenție tocmai în considerarea acelor încălcări pe care însuși reclamantul își întemeiază cererea (cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, lipsa accesului la activități în aer liber, lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație; lipsa temperaturii adecvate a camerei; lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă; existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție). Drept urmare, ținând seama că prejudiciul suferit a fost compensat prin acordarea unei forme de grațiere în favoarea reclamantului, instanța reține că acesta nu ar putea beneficia de repararea dublă a aceluiași prejudiciu pretins”, au motivat magistrații de la Judecătoria Gherla, care i-au respins pretențiile lui Sima.
Deși în 2019 i s-a respins o contestație la executare (la sentința de 26 de ani și 8 luni de închisoare), așa cum am arătat mai sus, de către judecătorii de la Tribunalul Cluj, Sima a mai depus una și în 2020, la aceeași instanță. Și de data aceasta magistrații “l-au trimis la plimbare”.
Coada rămasă neexecutată îl supără rău
Spre finele anului 2020, Sima mai introduce o contestație la executare, la Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin care el încearcă să scape de restul de pedeapsă neexecutat, provenit de pe urma condamnării de 12 ani de închisoare pentru tâlhărie, sentință pronunțată în 2004 de Tribunalul Satu Mare. Este vorba de 1137 de zile rămase neexecutate, incluse în pedeapsa încasată în 2017 de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, de 26 de ani și 8 luni de închisoare.
Deși a obținut anterior o reducere de 120 de zile din pedeapsă, în compensație pentru condițiile proaste din penitenciar, așa cum am arătat mai sus, Sima a mizat pe memoria proastă a judecătorilor și a încercat să scadă și mai mult di n pedeapsă, în baza legii recursului compensatoriu pentru condițiile proaste din penitenciar, pentru perioada de după 22.12.2019 și până la data pronunțării sentinței din dosar.
Numai că, magistrații nu au fost atât de indulgenți, astfel încât să-i facă pe plac lui Sima, ci au aplicat legea.
“ (…) solicitarea condamnatului de a ia se deduce din pedeapsa pe care o execută în prezent și zilele considerate ca executate, pentru perioada de 22.12.2019 și până în prezent întrucât condițiile din penitenciare sunt aceleași, instanța de judecată constată că aceasta este nefondată în condițiile în care dispozițiile art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013 au fost abrogate prin Legea nr.240/2019, astfel că nu există un temei legal pentru solicitarea condamnatului”, au precizat magistrații de la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Comportamentului ostil, transfer la Penitenciarul de maximă siguranță Arad
În anul 2021, îl găsim pe Sima Vampiru’ în Penitenciarul de maximă siguranță Arad, de unde formulează mai multe acțiuni în instanță, prin care încearcă să fie mutat înapoi în Penitenciarul Gherla, pentru a putea fi mai aproape de soție, și ea încarcerată în același loc detenție din Gherla, după ce în 2015 a fost condamnată de o instanță din Spania la 15 ani de închisoare pentru trafic de persoane și proxenetism. Ca o paranteză, Sima a divorțat recent de soția sa.
Numai că magistrații de la Judecătoria Arad, precum și instanțele superioare, consideră că “din motive ce țin de siguranța deținerii, nu este recomandat transferul” lui Sima înapoi la Gherla.
Care însă a fost motivul pentru care Sima a fost transferat la Arad?
Potrivit sentințelor penale ale Judecătoriei Arad din dosarele în care s-au judecat contestațiile împotriva încheierilor judecătorului delegat din cadrul Penitenciarului Arad care i-a respins lui Sima transferul la Penitenciarul Gherla, acesta a avut o atitudine ostilă faţă de două poliţiste de penitenciare, acesta fiind unul dintre motivele pentru care a fost transferat la Penitenciarul Arad, “deoarece prezintă pericol pentru siguranţa Penitenciarului Gherla”, Administraţia Penitenciarului Arad apreciind că “nu este oportun transferul la Penitenciarul Gherla din motive de prevenire a unor evenimente negative în care ar putea fi implicaţi membri ai personalului din cadrul Penitenciarul Gherla”.
“Totodată din înscrisurile ataşate adresei rezultă că petentul a fost sancţionat la data de 22 iulie 2020 şi că acesta a încălcat limitele relaţiei profesionale cu subcomisar de politie penitenciare XX, asistent social în Penitenciarul Gherla, având un comportament neprincipial cu aceasta şi de asemenea acesta a avut un asemenea comportament faţă de o domnişoară psiholog, şi totodată acesta se foloseşte de alte persoane private de libertate pentru a afla informaţii referitoare la programul pe secţie al subcomisarului de penitenciare XX precum și diverse informaţii referitoare la familia acesteia.
În aceste condiţii prin adresele nr. 46171/20.08.2021 precum şi nr.52844/12.10.2021 Administraţia Naţională a Penitenciarelor a dispus netransferarea petentului la Penitenciarul Gherla din motive ce ţin de siguranţa deţinerii.
În egală măsură se constată că în privinţa gradului de populare a celor două penitenciare, aşa cum rezultă din adresa nr. 71477/12.10.2021 fila 8 dosar judecător de supraveghere, la data de 05.10.2021 gradul de suprapopulare în Penitenciarul Arad era de 100,78% iar la Penitenciarul Gherla de 139,73% transferul neimpunându-se aşadar nici din acest punct de vedere”, se precizează în sentințele penale ale Judecătoriei Arad.
Vrea musai pedeapsă mai mică
În luna august anul acesta, Sima a deschis alte două noi acțiuni în instanță, de data aceasta la Tribunalul Arad: într-unul din dosare cere contopirea pedepselor, respinsă de judecători, iar în celălalt a depus o nouă contestație la executare. Acest din urmă dosar este încă în curs de judecare.
La începutul acestei luni, Sima a depus și o plângere împotriva hotărârii judecătorului de supraveghere, care i-a respins o plângere împotriva comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Arad, prin care i-a fost aplicată, se pare, o sancţiune disciplinară. Acest dosar are termen pe data de 27 septembrie.
