Ne apropiem cu paşi repezi de alegerile prezidenţiale şi media abundă de declaraţi care de care mai belicoase a diferiţilor reprezentanţi ai principalelor trei partide de pe eşichierul politic românesc.
Mă uit la ei cum se împung şi cum nu ştiu ce acuzaţii grave să îşi aducă unul altuia. Parcă am asista la o coridă, unde toreadorul stă şi pândeşte taurul pentru a-i da lovitura de graţie, iar animalul pândeşte şi el pe om, poate, poate îl învinge. Deşi campania electorală nu a început în mod oficial, lupta pentru Cotroceni a demarat de ceva vreme bună. De fapt stau şi mă întreb dacă de când e preşedinte Băsescu ea a încetat vreodată. Poate de aceea a pierdut atât de mult teren, a vorbit mult prea mult şi a făcut mult prea puţin, fiindcă atunci când împroşti cu noroi încoace şi încolo, vrei, nu vrei, te întinezi şi tu. Iar electoratul vede, chiar dacă majoritatea sunt oameni simpli, nepreocupaţi prea mult de politică, şi pricep că e vorba doar de lupta pentru putere şi pentru bani.
De la începutul anului până acum, am avut parte de multă bulibăşeală pe scena politică, cu un Guvern dezorientat şi imbecil, care nu vede cum dreapta o plezneşte pe stânga, şi invers. Şi de atâta plezneală nu a mai putut munci coerent şi lucid. În Parlament aceeaşi poveste – comisii peste comisii şi anchete peste anchete pentru miniştri care au dosit cu grija oareşceva bani pentru campanii. E o atmosferă caragialească de-a dreptul. Şi dă-i şi luptă neicuşorule, că da’de, da’ de primim votul turmentatului. Adică a poporului român care este beat de-a dreptul de atâtea poveşti cu balauri şi Elene Cosânzene. Doar că bietul popor nu prea ştie care e balaurul şi care e Făt-Frumosul. Sau, ca să revenim la eternul Caragiale, avem prea mulţi Agamiţă Dandanache, care şi-ar vinde şi propriile mame doar să poată ajunge în fruntea bucatelor. Avem din plin şi Caţavenci şi Farfuridi şi Brânzoveneşti şi Tipăteşti, care pentru a pupa câteva fărâme de la masa celor puternici se înclină după cum bate vântul Puterii. Toţi aceştia nu demonstrează altceva decât că toate campaniile electorale nu sunt decât o mascaradă dirijată de interesele personale ale oamenilor politici. Curat murdar!
Liana Mureşan
De la începutul anului până acum, am avut parte de multă bulibăşeală pe scena politică, cu un Guvern dezorientat şi imbecil, care nu vede cum dreapta o plezneşte pe stânga, şi invers. Şi de atâta plezneală nu a mai putut munci coerent şi lucid. În Parlament aceeaşi poveste – comisii peste comisii şi anchete peste anchete pentru miniştri care au dosit cu grija oareşceva bani pentru campanii. E o atmosferă caragialească de-a dreptul. Şi dă-i şi luptă neicuşorule, că da’de, da’ de primim votul turmentatului. Adică a poporului român care este beat de-a dreptul de atâtea poveşti cu balauri şi Elene Cosânzene. Doar că bietul popor nu prea ştie care e balaurul şi care e Făt-Frumosul. Sau, ca să revenim la eternul Caragiale, avem prea mulţi Agamiţă Dandanache, care şi-ar vinde şi propriile mame doar să poată ajunge în fruntea bucatelor. Avem din plin şi Caţavenci şi Farfuridi şi Brânzoveneşti şi Tipăteşti, care pentru a pupa câteva fărâme de la masa celor puternici se înclină după cum bate vântul Puterii. Toţi aceştia nu demonstrează altceva decât că toate campaniile electorale nu sunt decât o mascaradă dirijată de interesele personale ale oamenilor politici. Curat murdar!
Liana Mureşan