Sentință definitivă în dosarul crimei din Monor! CA Cluj a menținut în totalitate sentința de la Bistrița

Curtea de Apel Cluj a pronunțat sentința definitivă în dosarul în care a fost inculpat pentru omor Augustin Vlaicu, faptă comisă pe raza localității Monor, în anul 2014, și descoperită cinci ani mai târziu. Instanța clujeană a respins apelul depus de Vlaicu, după ce a ajuns la concluzia că instanța de la Tribunalul Bistrița-Năsăud a judecat corect cauza, atât în latură penală, cât și civilă.

Crima s-a petrecut în jurul datei de 17 septembrie 2014, în locul numit ,,Grădinuţă”. Trupul neînsuflețit al victimei a fost descoperit abia trei săptămâni mai târziu, pe data de 7 octombrie 2014.

În urma examinării medico-legale a cadavrului şi a autopsiei efectuate la acea dată, nu s-a putut stabili cauza şi data morţii, astfel că procurorii au dispus, la acea vreme, clasarea cauzei.

Ulterior, din cauză că Vlaicu s-a tot lăudat încoace și-ncolo cu fapta sa, spre finele lunii septembrie 2020, în urma unui denunț anonim, procurorii au demarat o anchetă cu privire la infracțiunea de omor.

În dosar au fost audiați o serie de martori indirecți care au furnizat două versiuni diferite asupra omorului. Una din versiuni indica faptul că vinovată de omor ar fi și concubina lui Vlaicu, conform declarațiilor date de majoritatea rudelor inculpatului, inclusiv cele două fiice ale acestuia, care la data crimei aveau circa 5 ani și erau martori direcți. Un singur frate al acestuia a scos-o din ecuație pe concubina lui Vlaicu. Declarația acestuia coincidea cu alte declarații, dar și cu probele administrate în cauză.

În plus, după ce Vlaicu a fost arestat preventiv, anchetatorii au descoperit în urma unei discuții telefonice purtate cu sora sa că fiicele acestuia au fost instruite ce să declare anchetatorilor, astfel încât să reiasă că vinovată de crimă ar fi mama lor. Asta deși inițial Vlaicu, în primele declarații ca suspect, iar mai apoi ca inculpat, și-a recunoscut faptele.

Procurorii au aflat că de fapt victima a încercat să o apere pe concubina lui Vlaicu de acesta când a încercat să o lovească după ce a descoperit că încercase să-l înșele. Așa cei doi bărbați s-au luat la harță, iar Vlaicu s-a dus la căruță și a luat o bară metalică cu care a început să lovească victima până a lăsat-o inconștientă și plină de sânge. În tot acest timp, femeia a încercat să intervină între cei doi, însă a fost lovită de Vlaicu și așa s-a ales cu o cicatrice în zona lombară.

După ce a văzut că tânărul pe care l-a lovit este în agonie, Vlaicu s-a speriat, astfel că și-a luat fetele și concubina și s-au îndreptat spre casă. Femeia a încercat să vorbească despre cele întâmplate cu el, însă Vlaicu a amenințat-o că dacă va discuta cu cineva despre cele petrecute va declara că şi ea a participat la săvârșirea faptei.

Când a ajuns în fața instanței de judecată, Vlaicu și-a dat seama că îl așteaptă ani grei de pușcărie, astfel că s-a gândit că este mai util să lase minciunile la o parte și să-și recunoască faptele, în condițiile în care toate probele îl indicau ca fiind autorul crimei.

Drept urmare, pe 9 decembrie 2022, constatând că declarațiile martorilor se coroborează cu cea a inculpatului și probele din dosar, instanța de la Tribunalul Bistrița-Năsăud l-a condamnat pe Vlaicu la 10 ani și 6 luni de închisoare. În plus este obligat să plătească 80.000 de lei daune morale mamei și fraților victimei.

Probele au indicat că este singurul vinovat

Augustin Vlaicu nu a fost mulțumit de sentință și a atacat-o la Curtea de Apel Cluj, însă, în urmă cu câteva zile, judecătorii de aici i-au respins acțiunea.

“Instanţa fondului a realizat analiză detaliată a probatoriului administrat, şi în pofida dificultăţilor generate de contradicţiile existente, a reţinut o stare de fapt corectă”, au arătat în motivare judecătorii de la Curtea de Apel Cluj, care s-au axat pe elementele esențiale ale cauzei.

“Modul de comitere a faptei deduse judecăţii a fost dificil de stabilit, prin prisma contradicţiilor existente în declaraţiile date în cauză. Anumite aspecte de fapt au fost însă necontestate, astfel că vor deveni axul central al stării de fapt reţinute de instanță”, au subliniat judecătorii clujeni.

Două aspecte a vrut instanța de apel să lămurească: dacă la comiterea faptei a participat și concubina lui Vlaicu și dacă fapta a fost comisă de bărbat în stare de provocare.

Cu privire la o posibilă participare a femeii la comiterea faptei, judecătorii clujeni au ajuns la concluzia că Vlaicu, așa cum au reținut procurorii în rechizitoriu, dar și instanța de fond, a comis singur fapta.

În ceea ce priveşte reţinerea stării de provocare instanța a reținut “fără putinţă de tăgadă că mobilul faptei a fost într-adevăr gelozia inculpatului, faţă de implicarea concubinei sale într-o relaţie extraconjugală cu victima”.

“Chiar dacă această situaţie este de natură a produce tulburare, observăm totuşi că inculpatul nu a acţionat ca şi cum ar fi fost afectat de o astfel de stare. Din declaraţiile martorei XX, dar şi din declaraţiile inculpatului rezultă că acesta ar fi aflat anterior comiterii faptei despre relaţia extraconjugală. Deși cunoştea acest lucru, inculpatul a continuat să îşi petreacă timpul cu victima, şi chiar au consumat băuturi alcoolice împreună. Toate acestea relevă că inculpatul a fost stăpân pe situaţie, ceea ce i-ar fi permis să găsească raţional alte soluţii pentru situaţia în care se găsea. Din contră, intervalul relativ lung de timp scurs de la data aflării situaţiei dintre cei doi, şi până la comiterea faptei ar putea chiar sugera premeditarea, însă această circumstanţă nu ar putea fi reţinută în sarcina inculpatului, datorită limitelor apelului. În drept, fapta Vlaicu Augustin constând în aceea că, într-o zi situată în jurul datei de 17.09.2014, pe fondul geloziei, aflându-se cu victima NN pe un câmp de pe raza localității Monor, (….), i-a aplicat în mod repetat mai multe lovituri peste corp și în cap cu o bară metalică, iar apoi a abandonat-o pe câmp, acceptând că ar putea surveni decesul acesteia, în final intervenind decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 C.pen.”, arată instanța în document.

Pedeapsă justificată

În motivare, judecătorii clujeni arată că pedeapsa de 10 ani și 6 luni de închisoare aplicată lui Vlaicu de instanța de fond este justificată.

“Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat este închisoarea de la 10 la 20 de ani (de la 6 ani şi 8 luni închisoare la 13 ani şi 4 luni închisoare). Tratamentul sancționator aplicat inculpatului a fost judicios individualizat, atât din perspectiva naturii şi duratei pedepsei, cât şi a modalității de individualizare a executării acesteia, ţinând cont de gravitatea sporită a faptei, dar şi de circumstanțele personale ale inculpatului.

Fapta prezintă o gravitate ridicată, fiind comisă cu o ferocitate ieşită din comun. Victima a fost lovită cu o ţeavă metalică în cap şi corp, iar apoi abandonată pe un câmp izolat, într-o perioadă rece a anului, când nici o persoană sănătoasă nu ar fi putut supravieţui. Prin urmare, moartea acestuia a survenit în urma producerii unor suferinţe intense, care s-au prelungit în timp, aspecte pe care inculpatul le-a prevăzut cu certitudine. Circumstanţele personale ale inculpatului nu îi sunt favorabile acestuia. Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, iar în cursul procesului penal a încercat influenţarea unor martori pentru a evita tragerea la răspunderea penală, şi în acelaşi timp pentru găsirea unui ţap ispăşitor – respectiv pentru martora XX. Toate acestea justifică aplicarea unei pedepse de 10 ani şi 6 luni închisoare.

În mod corect prima instanţă a procedat la aplicarea de pedepse complementare şi accesorii, aplicarea acestora fiind obligatorie. De asemenea, natura şi durata acestora a fost corect apreciată de către prima instanţă, de altfel nefiind formulate critici în acest sens”, a precizat Curtea de Apel Cluj în motivare.

Daunele morale, acordate corect

Și în ceea ce privește daunele morale stabilit de instanța de fond, în cuantum de 80.000 lei (câte 20.000 lei pentru mama și cei 3 frați ai victimei), judecătorii clujeni spun că au fost acordate corect.

“În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate în bani. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-şi aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

În raport de aceste criterii, Curtea constată că fapta comisă de către inculpat a adus prejudicii civile importante părţilor civile, corespunzătoare relaţiilor de rudenie dintre victimă şi acestea, precum şi apropierii sufleteşti concrete. Victima a avut o moarte fulgerătoare, la vârsta maturităţii, care cu siguranţă a generat un şoc traumatic părţilor civile. În raport de toate acestea şi de practica acestei instanţe, Curtea apreciază că despăgubirile acordate de instanţa fondului sunt proporţionale cu suferinţele încercate de părţile civile, astfel că sentinţa apelată va fi menţinută şi sub aspect”, a subliniat instanța.