Am aflat fără surprindere că în România au fost emise în 2014, ultimul an în care SRI a prezentat raportul, 2496 mandate de siguranţă naţională la o populaţie de 20 de milioane de locuitori în timp ce în SUA autoritatea judecătorească a emis 1496 de mandate de siguranţă naţională la 320 de milioane de locuitori. Astfel, la 100.000 de locuitori în SUA au fost emise 0,44 mandate de siguranţă naţională în timp ce în România, la aceeaşi populaţie, au fost emise 12,48 mandate de siguranţă naţională. Diferenţa între cele două ţări, România a emis la acelaşi număr de locuitori de 31 de ori mai multe mandate de siguranţă naţională decât SUA.
Să mai amintim faptul că ultimul atac terorist a avut loc în România în timpul lui Nicolae Ceauşescu, iar SUA s-a confruntat în septembrie 2001 cu cele mai mari atentate din istoria ţării în care şi-au pierdut viaţa aproape 3000 de oameni, iar în perioada 1970-2016 au avut loc nu mai puţin de 2758 atentate. În plus, SUA sunt angajate militar în zeci de ţări ale globului şi în aproape toate zonele fierbinţi ale planului. Atunci de unde această diferenţă enormă între cele două ţări în defavoarea României care este din punct de vedere a terorismului o oază a păcii şi nonviolenţei.
Diferenţa provine din supravieţuirea blestematei Securităţi comuniste până în ziua de azi. Să luăm un exemplu emblematic – familia Maior. Seniorul Liviu Maior, fost profesor universitar la UBB a fost un colaborator de marcă a Securităţii. În decembrie 1989 mai mulţi studenţi de la Facultatea de Istorie din Cluj-Napoca au observat stupefiaţi că în geanta sa diplomat, domnul profesor Liviu Maior avea un pistol Beretta. După izbucnirea revoluţiei şi căderea lui Ceauşescu, Liviu Maior a fugit de acasă şi s-a ascuns ca un şobolan scoţându-şi capul abia după evenimentele din ianuarie 1990 când a fost clar că echipa lui Ion Iliescu a preluat cu autoritate frâiele puterii. A fost recuperat rapid de către FSN (Frontul Salvării Naţionale), a obţinut demnitatea de deputat, senator şi chiar ministru al învăţământului. A făcut o singură greşeală – a dorit să fie numit ambasador al României în Canada. Şi n-a reuşit! N-a reuşit din prima pentru că cei de la MAE canadian l-au refuzat la început ştiindu-i trecutul securisto -comunist. Până la urmă s-a ales cu acest post din care s-a şi retras la pensie. Dar nu înainte de a-şi lansa băiatul George Maior, o mediocritate în politică. George Maior, fiul tatălui său, era la 25 de ani diplomat în MAE, la 32 de ani era însărcinat cu afaceri în Irlanda, la 33 de ani ministru secretar de stat în MAE timp de patru ani pentru că în octombrie 2006 să fie numit de către derbedeul Traian Băsescu director al SRI la posibilele indicaţii ale aliatului nostru strategic SUA. George Maior a fost la conducerea SRI nouă ani, între 4 octombrie 2006 până în ianuarie 2015 de când este ambasador al României în SUA.
În timpul acestui pui de securist, România a fost lovită de tsunamiul procurorilor care a transformat România într-o republică a procurorilor care au arestat în toţi aceşti ani pe cine au vrut şi au condamnat (aproape) pe tot cine au vrut. Iată un exemplu în care un ticălos comunist şi securist pe deasupra şi-a promovat fiul care probabil lucră cu serviciile secrete din SUA. Iată de ce nu m-am mirat deloc de numărul mandatelor de ascultare date pe siguranţă naţională. Aştept cu interes descărcarea SRI pe anii 2015, 2016 şi 2017. Şi daţi-l afară pe Maior de la Washington. Nu lucrează pentru România.
Liviu Man
