Mineralele au fost folosite în îngrijirea cosmetică din timpuri străvechi: egiptenii amestecau minerale din pământ cu seu de oaie pentru a-şi vopsi sprâncenele şi genele în negru şi foloseau pulbere verde de cupru pentru a-şi colora pleoapele; în cultura băştinaşilor americani, mineralele erau folosite în scopuri curative; în Romania, la ţară, femeile îşi pudrau faţa cu praf de cretă şi foloseau măşti de argilă.
Machiajul modern pe bază de minerale a fost descoperit în anii '70 în San Francisco, ca urmare a unui experiment ce dorea să creeze un machiaj fără conservanţi, coloranţi artificiali sau alte substanţe chimice ce dăuneaza pielii. Până nu de mult, acest tip de machiaj nu era produs la o scară largă, drept pentru care preţul ridicat îl făcea accesibil numai starurilor de cinema de la Hollywood şi claselor privilegiate.
În 1994, machiajul pe bază de minerale a devenit şi mai popular, fiind recomandat de dermatologi şi putând fi cumpărat numai din farmacii. Oxidul de zinc (regăsit în cosmeticele pe bază de minerale) calmează şi elimină iritaţiile şi chiar tratează pielea. Acest tip de make-up poate fi folosit pe zonele recent operate, cicatrice post- operatorii, piele iritată, acnee sau coşuri în erupţie. Efectul nu este doar acela de acoperire totală a imperfecţiunilor, ci şi de tratare şi vindecare.
Mihaela Mocanu
