După ce anul trecut Tudor Cristian, patronul Prime Financial SRL Bistriţa, a fost condamnat la 3 ani şi 4 luni de închisoare cu executare de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, sentinţă rămasă definitivă după pronunţarea Curţii de Apel Cluj, în luna mai a anului trecut, acesta a cerut revizuirea respectivei decizii judecătoreşti, în februarie anul acesta.
Luna trecută, instanţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de Tudor Cristian, decizia nefiind definitivă a fost atacată în apel. Între timp, Tudor Cristian a depus în luna iunie şi o contestaţie în anulare, iar luna aceasta încă o cerere de revizuire, dosarul fiind înregistrat tot pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, un prim termen în acest dosar fiind fixat la începutul lunii august.
Alături de Tudor Cristian, în dosar au mai fost inculpaţi trei administratori ai unor firme din Bistriţa-Năsăud – Mihai Opriş, Huţi Moldovan şi Rodica Todericiu – precum şi secretara afaceristului – Georgeta Georza.
Toţi cei patru au fost cercetaţi pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi complicitate la tentativa de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente false, inexacte sau incomplete pentru a obţine finanţare prin fonduri europene a unor proiecte prin APIA.
Ce-au constatat procurorii DNA
Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii DNA, Mihai Opriş, administratorul şi asociatul majoritar al SC Mihai Darian Construct SRL Feldru, Huţi Moldovan – împuternicit prin procură specială să acţioneze în cazul SC ImpotexCrismar SRL, firmă ce aparţine fiului său Marian Moldovan, şi Rodica Todericiu – administrator al SC Eurom 99 Exim SRL Bistriţa, au dorit să acceseze proiecte pe fonduri europene (APIA). Toate bune şi frumoase numai că cei trei oameni de afaceri au avut un mare ghinion, au dat peste Tudor Cristian şi firmele lui de consultanţă.
După ce li s-a întocmit proiectele, acestea au fost depuse la APDRP Satu-Mare însă cei trei trebuiau să facă dovada că au capacitatea financiară de a acoperi partea de cofinanţare de circa 50% din valoare. Însă aici a fost buba. Cum niciunul dintre cei trei – Opriş, Moldovan şi Todericiu nu puteau să dovedească acest lucru, propunerea venită din partea lui Tudor Cristian li s-a părut una salvatoare. Mai precis, Tudor le-a promis celor trei că le va face rost de sumele de bani necesare pentru dovada cofinanţării, sume care trebuiau depuse într-un cont bancar, în care să stea vreo câteva zile. Ca o paranteză, depunerea unor sume pentru a dovedi capacitatea de cofinanţare a unor proiecte pe fonduri europene este o practică foarte des întâlnită în România. Practic, cei care nu au sumele necesare de bani la dispoziţie, apelează la „împrumuturi” temporare la diverşi terţi care pentru această „binefacere” primesc în schimb nişte comisioane grase. Astfel, banii proveniţi din asemenea împrumuturi sunt depuşi la bancă, iar cei care vor să pună mâna pe bani europeni dovedesc prin extrasele de cont că deţin banii pentru cofinanţare, aceştia sunt scoşi şi restituiţi „binefăcătorului”. Teoretic, nimic ilegal în toată această poveste, fiindcă legea nu prevede verificări suplimentare pentru a se vedea când au fost depuse sumele respective de bani, când au fost scoase din conturi sau ce sume de bani au existat de-a lungul timpului în conturile firmelor respective. Drept urmare, cei trei administratori de firme au apelat şi ei, la sugestia lui Tudor Cristian, la o astfel de metodă.
Însă, potrivit procurorilor, sumele necesare pentru a dovedi capacitatea de cofinanţare a proiectelor APIA nu au mai ajuns faptic în conturi. Cu toate acestea, Opriş, Moldovan şi Todericiu au prezentat la dosarul depus la APDRP spre verificare documentele doveditoare – raport activitate cont – că de fapt pot acoperi cofinanţarea. Anchetatorii spun însă că respectivele documente erau de fapt false.
Toţi s-au dat Albă ca Zăpada, însă au fost condamnaţi! Tudor a ajuns după gratii
În faţa instanţei de judecată, toţi cei cinci inculpaţi au susţinut că sunt nevinovaţi. Nu de aceeaşi părere a fost judecătorul care după ce a analizat probele depuse la dosar şi, evident, declaraţiile celor cinci inculpaţi dar şi ale martorilor a ajuns la concluzia finală.
În motivarea sentinţei de condamnare a lui Tudor Cristian, judecătorul arată că patronul Prime Financial Consulting „a plănuit în detaliu săvârşirea infracţiunilor, încercând să obţină fraudulos sume de bani de la APDRP, angrenându-i în activitatea ilicită şi pe ceilalţi inculpaţi”.
Deşi Tudor Cristian nu a recunoscut nici măcar o secundă acest lucru, l-au contrazis declaraţiile celorlalţi inculpaţi, iar el nu avut cum să dovedească contrariul. Astfel că şi instanţa a ajuns la aceeaşi concluzie avansată de procurori, că rapoartele erau false.
Cu privire la infracţiunile comise de Tudor Cristian, instanţa a ajuns la concluzia că acestea au fost comise în formă continuată.
Pe 11 decembrie 2015, instanţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud a pronunţat şi sentinţa în dosarul 1412/112/2014. Tudor Cristian a fost condamnat la 3 ani şi 4 luni de închisoare cu executare şi interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 3 ani.Georgeta Georza a primit o condamnare de un 1 închisoare cu suspendare şi un termen de încercare de 3 ani.
Mihai Opriş şi Huţi Moldovan au fost condamnaţi la câte 2 ani şi 6 luni de închisoare cu suspendare şi interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 2 ani, termenul de încercare fiind de 5 ani.Rodica Todericiu a primit o condamnare de 1 an şi 5 luni de închisoare cu suspendare şi un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Toţi cei cinci inculpaţi au atacat sentinţa pronunţată de magistraţii Tribunalului Bistriţa-Năsăud în apel la Curtea de Apel Cluj. Acelaşi lucru l-au făcut şi procurorii DNA, nemulţumiţi de pedepsele aplicate, în special celor care au fost condamnaţi cu suspendare.
Pe 20 mai2016, magistraţii clujeni au respins apelurile ambelor părţi şi au menţinut hotărârea colegilor de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Spune că instanţa l-a condamnat pe nedrept
În februarie anul acesta, Tudor Cristian, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, a depus o cerere de revizuire a sentinţei, întemeiată pe faptul că „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţată în cauză”. Astfel, Tudor Cristian a pretins că reţinerea stării de fapt şi a vinovăţiei sale prin sentinţa penală de condamnare „este netemeinică, din probele administrate neputând rezulta vinovăţia dincolo de orice îndoială rezonabilă”. Practic, afaceristul susţine în cerere că el a fost condamnat în baza unor probe din care a rezultat doar o concluzie de probabilitate, astfel că nu s-ar fi putut dispune o condamnare.
„În nici un moment revizuentul personal nu a participat la întocmirea unui raport de activitate cont în fals. Practic, nici organele de urmărire penală, dar nici instanţele de judecată nu au adus probe directe sau indirecte din care să rezulte că ar fi falsificat acele rapoarte de activitate cont. Toate reţinerile instanţei de fond sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată pornesc de la prezumţii simple, în sensul că având în vedere că înscrisurile nu emană de la instituţia bancară este cert că sunt false, iar falsul a fost realizat de către revizuent. Nu există la dosar nici probă din care să rezulte că acesta a falsificat acele înscrisuri. Nu s-a efectuat nici expertiză criminalistică în acest sens, niciunul dintre inculpaţi nu a arătat că revizuentul a întocmit acele înscrisuri, nici un martor nu a declarat că acesta ar fi falsificat acele înscrisuri. Având în vedere lipsa oricăror probe care să demonstreze dincolo de orice îndoială rezonabilă că revizuentul ar fi falsificat acele rapoarte, singura soluţie legală pe care instanţa de fond putea să o pronunţe era achitarea acestuia sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. (…) Concluzia de condamnare a fost trasă din prezumţia simplă că acele înscrisuri fiind false, singurul vinovat nu poate fi decât inculpatul Tudor Cristian. Cert este că în lipsa unor probe, o persoană nu poate fi condamnată nici pe prezumţii şi nici măcar pe indicii temeinice. Or, reţinerea vinovăţiei sale pentru infracţiunea de fals nu are la bază nici probă”, arată Tudor Cristian, prin avocatul său, în cererea de revizuire.
Mai are un bai mare şi la Tribunalul Neamţ! Acolo l-au puricat procurorii DIICOT
Pe lângă toate aspectele invocate de Tudor Cristian în cererea sa de revizuire, acesta a depus în probaţiune un rechizitoriu întocmit de DIICOT Neamţ, în baza căruia el, alături de Ovidiu Petrică Boandă, martor în dosarul în care a fost condamnat afaceristul bistriţean, au fost trimişi în judecată în decembrie 2015 sub acuzaţii de aderare la un grup infracţional organizat şi complicitate la evaziune fiscală, care nu a fost luat în seamă de instanţă, întrucât în respectivul dosar nu este pronunţată o sentinţă definitivă, el fiind judecat încă de magistraţii de la Tribunalul Neamţ, astfel că nu întruneşte condiţiile legii.
„Mai mult decât atât, actul de sesizare sus menţionat (n. r. – rechizitoriul întocmit de DIICOT Neamţ) nu face dovada existenţei unor relaţii comerciale licite între cei doi inculpaţi, ci, dimpotrivă, evidenţiază – până la proba contrarie – existenţa unei înţelegeri frauduloase între cei doi (…).
În egală măsură, este adevărat că. În cuprinsul cererii de revizuire, se face referire la faptul că, audiat fiind în dosarul de fond, martorul Boandă Ovidiu Petrică nu ar fi relatat adevărul, împrejurare ce s-ar putea circumscrie motivului de revizuire prevăzută de art. 453 alin 1 lit. b) Cod de procedură penală însă simpla afirmare a acestui fapt nu este suficienţă pentru realizarea exigenţelor legii subsumate textului procedural evocat, mărturia mincinoasă trebuind dovedită prin hotărâre judecătorească definitivă, pe e o parte, iar pe de altă parte, aceasta să fi avut o contribuţie determinantă la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice (…).
Pe de altă parte, nici motivele de revizuire invocate de condamnat personal în cuprinsul memoriului depus la dosarul cauzei nu se regăsesc între cele expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul art. 453 alin 1 lit. b) Cod de procedură penală”, arată instanţa, aceasta precizând totodată că, cele mai multe aspecte relevate de Tudor Cristian ţin de analiza pe fond a cauzei, iar în ceea ce priveşte constatarea nulităţii deciziei penale pronunţate de Curtea de Apel Cluj „excede competenţei tribunalului”.
Revizuirea, inadmisibilă!
„De altfel, foarte multe dintre aspectele menţionate în cererea de revizuire, legate de încadrarea juridică, de probaţiunea administrată, de analiza probelor, de vinovăţia inculpatului Tudor Cristian şi de aplicarea legii penale mai favorabile au fost discutate în calea de atac a apelului, promovat de cel în cauză, făcând obiect de analiză pentru instanţa de control judiciar, instanţă care a procedat la audierea revizuentului la termenul din 6 mai 2016 şi care a luat la cunoştinţă despre conţinutul scriptului intitulat „contestaţie la executare”, precizat ulterior ca memoriu conţinând motivele de apel pentru inculpatul Tudor Cristian.
Pentru toate aceste considerente constatând că în cauză nu au fost invocate fapte şi mijloace de probă care să conducă, în mod evident, la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea, conform dispoziţiilor art. 459 alin. 3 lit. e) Cod de procedură penală, în baza dispoziţiilor art. 459 alin. 5 Cod de procedură penală se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire”, a mai motivat instanţa bistriţeană.
Tudor Cristian a atacat în apel decizia tribunalului, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj în 13 iulie 2017. Primul termen în dosar a fost stabilit pentru luna octombrie.
