În Săvădisla, pădurari şi jandarmi fură lemne cu jeep-ul, cot la cot cu hoţii!

Un fenomen aproape incredibil se petrece în localitatea Stolna din comuna clujeană Săvădisla: un cetăţean care denunţă hoţiile de lemne din pădurile satului susţine că este filat zi şi noapte de către mafia lemnului din zonă! Culmea, aceşti hoţi – deşi sunt cunoscuţi de toată lumea şi au dosare penale – se feresc numai de el şi de un grup restrâns de cetăţeni, nu şi de oamenii legii! Iar loviturile lor sunt năucitoare: de la ameninţări cu moartea sau diverse provocări cu care se confruntă, bărbatul s-a trezit într-o noapte cu construcţia clădirii, în care dorea să-şi deschidă o pensiune, mistuită de flăcări!

Un justiţiar în carne şi oase

Ioan Petrişor este un bărbat care poate fi trecut, fără şovăială, în categoria extrem de rară a oamenilor „inconştienţi”, predispuşi la gesturi eroice pentru semeni, gata oricând să se sacrifice pentru o idee. De fapt e vorba de categroia celor care se desprind de “turmă” şi de frica de „cioban”, a celor care încearcă să facă diferenţa şi să determine societatea să evolueze. Puterea exemplului. Şi de pe urma acestei trăsături de caracter acesta a reuşit de-a lungul anilor – în oceanul de barbarie al satului românesc – să colecţioneze o mulţime de suferinţe venite din partea celor vizaţi, ca un fel de recul la „tirul” donquijotesc pe care-l practică permanent împotriva lor. De fapt, e vorba de hoţii de lemne din zonă care devastează de ani buni tot ce-a mai rămas din pădurea Primăriei şi a oamenilor. A reuşit până acum, prin gesturi temerare, să dovedească hoţia – la propriu! – a doi pădurari şi să-i înlăture din funcţie, iar recent s-a ajuns la situaţia în care noul pădurar şi un jandarm din zonă să fie şi ei surprinşi în flagrant delict de către reprezentanţii Gărzii Forestiere. De altfel, până şi deplasarea noastră în satul său, Stolna, pare într-un fel conspirativă, ca un thriller aflat în desfăşurare, cu finalul incert, în care nu e tocmai sigur dacă binele va reuşi să învingă răul.  E limpede, omul acesta a pornit cu câţiva ani în urmă un război care nu mai poate înceta decât prin distrugerea definitivă a uneia dintre părţi, aşa că nu mai există cale de întoarcere. Iar lupta sa îmi pare mai degrabă o luptă a lui David cu un Goliat mai special şi infinit mai sofisticat decât cel din legendă – invizibil, persuasiv, cu numeroase capete. Îşi începe Petrişor mărturisirea, privind grijuliu în dreapta şi-n stânga, deşi ne aflăm în propria lui gospodărie – temător ca nu cumva cineva, chiar membru al familiei, să-i audă cuvintele şi să-l demobilizeze: „Încă de la început trebuie să vă spun că eu, deşi localnic, nu sunt proprietar de pădure, dar de copil am trăit în mijlocul naturii, iar după revoluţie am asistat cu stupefacţie cum copacii sătenilor, dar şi ai Primăriei Săvădisla dispar treptat sub drujbele hoţilor. Mulţi dintre ei la vedere, nesfiindu-se de poliţiştii locali, printre ei aflându-se şi cei însărcinaţi să le gospodărească şi să le păzească, pădurarii Ocolului Silvic din Cluj. Şi m-am îngrozit, pur şi simplu. Eu am trei copii şi mă întreb – încotro ne îndreptăm dacă vom continua cu hoţiile de pădure în halul acesta?” Arată mai departe că în urmă cu circa şase ani a declanşat sarabanda sesizărilor la Ocoalele Silvice care administrează aceste păduri: la Cluj, la Turda sau, pur şi simplu la Primăria Săvădisla. Dar urmările acestor gesturi ale sale nu s-au lăsat aşteptate: “Spre marea mea stupefacţie m-am trezit că brusc devin un ins periculos, o persona non grata, practic un nebun care trebuie eliminat! Totul după ce împreună cu I.R.T.S.V (n.n. – Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare) am fost invitat să particip la nişte inspecţii făcute în păduri, unde le-am arătat pagubele făcute chiar de către pădurarii lor. Astfel, unu’ numit Pop Vasile, din Finişel a fost dat afară în urma pagubelor uriaşe ce s-au constatat, iar altul Vasile Moldovan a fost mutat disciplinar de pe raza acestui canton, deşi a produs aceeaşi pagubă precum Pop! Asta se petrecea în 2011 – 2012. Eram indignat – şi nimic nu s-a schimbat de atunci – de furtul masiv şi distrugerea pădurilor, deci, implicit a mediului înconjurător”!

“Printre cei prinşi în flagrant se află şi un jandarm”!

Bărbatul arată în continuare că, pe lângă ostilitatea făţişă a multor consăteni a fost prins într-un mecanism implacabil şi într-o noapte eforturile sale de-o viaţă i-au fost pur şi simplu zdrobite: „Am vrut să-mi înjgheb o pensiune, la ieşirea din Stolna şi am cumpărat pe bani mulţi 150 de metri cubi de masă lemnoasă, mi-am construit şi o fundaţie pe care urma să ridic o clădire. Însă, pe 9 mai 2012 m-am trezit cu totul incendiat şi distrus. Suspectul numărul unu a fost chiar un pădurar, dar acest fapt nu a putut fi dovedit fiindcă poliţia n-a găsit nimic. A intrat atunci pe rol testul poligraf, pe care suspectul principal l-a picat într-o primă fază, răspunzând cu ezitări la întrebările dacă a participat la incendiu, dacă a dat foc sau a pus pe cineva să facă lucrul acesta. Am văzut toate aceste lucruri în dosar”. Mărturiseşte mai departe că suspectul n-a păţit nimic, deoarece în legislaţia românească testul poligraf nu reprezintă probă în dosar. Apoi avocatul lui Petrişor a cerut din nou –  pentru “intimidarea adversarului” – un nou test poligraf, dar  de data aceasta suspectul l-a trecut fără probleme, astfel că dosarul a fost închis cu Autor Necunoscut. Îşi continuă pledoaria Petrişor, indignat la culme: “Acest lucru i-a deranjat la culme şi pe ceilalţi localnici, indignaţi de distrugerile produse mie, fără să acţioneze totuşi în vreun fel, însă  hoţii de lemne şi-au redus mult motoarele. În ciuda pierderii avute am considerat – şi consider în continuare – că trebuie să existe cineva care să lupte pentru binele comunităţii, mai ales că am şi eu, aşa cum v-am spus, trei băieţi de crescut, care trebuie să trăiască într-un mediu sănătos”. Cu toate acestea – declară Petrişor –  cel de-al treilea pădurar numit între timp responsabil peste pădurile Primăriei,  Matei Dan Olimpiu, împreună cu mai multe persoane din sat a aplicat o modalitate de furat lemnul veche de când e lumea, însă eficientă: marcarea unor cantităţi mai mari de arbori. Astfel, le rămânea „la negru” multă masă lemnoasă şi ei o vindeau sătenilor din comună şi prin Cluj, la pizzerii. Îşi continuă bărbatul expunerea: “Iar persoanele cu care Matei Dan Olimpiu fura lemne era un consătean – care circulă permanent într-un jeep neînmatriculat, la care se ataşează o căruţă – precum şi un agent de la Jandarmeria Cluj – Sergiu Cheţan. Aceştia au fost prinşi în flagrant de Garda Forestieră, în urmă cu vreo trei luni, cu jeep-ul şi căruţa încărcate cu lemne şi li s-a întocmit dosar penal – lui Cheţan la Parchetul Militar şi lui Matei Dan Olimpiu la Parchetul Cluj”. Mă îngrozesc de spusele lui Petrişor şi sun de urgenţă la Garda Forestieră, dornic să mă conving dacă nu cumva omul delirează. Însă, spre plăcuta mea surprindere primesc următorul răspuns – deşi laconic – totuşi suficient de clar pentru a confirma teza lui Petrişor : “Vă confirm informaţia pe care o aveţi, însă deocamdată nu vă putem da detalii referitoare la numele celor implicaţi şi la cazurile în sine”. Îi mulţumesc celui aflat la celălalt capăt al firului, “persoană importantă”- care deocamdată nu mi-a permis citarea numelui său – şi mă  prăbuşesc pe un scaun, ameţit, de parcă aş fi încasat o lovitură de măciucă în moalele capului. 

“Pădurea mea e doar pe hârtie, concret ea nu mai există”!

Remarcând reacţia mea, vajnicul Petrişor plusează: “Am făcut prin 2015 vreo două plângeri penale până şi împotriva primarului, semnalând tot ce se întâmplă în comună – şi susţin cu tărie că nimic nu se putea petrece fără consimţământul autorităţilor. Una am trimis-o la Parchetul Turda, legat de furtul de lemn din pădurile Primăriei şi alta la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj. Asta pentru că deşi l-am sesizat de nenumărate ori pe primar în legătură cu starea de fapt din comună acesta nu a luat nicio măsură – nici el, şi nici şeful Ocolului Silvic Turda”. Abordez prin sat câţiva oameni, la întâmplare, şi-i întreb de situaţia pădurilor din zonă. De parcă i-aş fi atins un fier înroşit, aceştia o iau pur şi simplu la sănătoasa. “Vedeţi, după ce mi-au incendiat bandiţii construcţia, acum oamenii din sat nu mai au nici măcar curajul să pronunţe un cuvinţel despre această tărăşenie”, râde amar Petrişor. Nu mă dau bătut şi intru şi în magazinul sătesc. Acolo întâlnesc o femeie în vârstă, pe Elvira Meseşan, vânzătoarea de la magazin. Stă de vorbă cu un bărbat în vârstă, nimeni altul decât tatăl pădurarului Matei Dan Olimpiu. Aflu despre el că fost la rândul său pădurar în perioada comunistă, un om cinstit, care şi-a făcut cu brio datoria. Îndrăznesc să o întreb pe femeie dacă beneficiază de lemne pentru căldură, o dată cu venirea iernii.  Femeia râde cu poftă de întrebarea mea şi-mi răspunde cu o oarecare superioritate, ca şi cum mi-ar transmite, subliminal, că nu-i deloc “proastă”: “N-am primit niciodată vreun lemn de la ăştia, deşi întotdeauna era afişat pe gardul din central satului un bilet pe care scria să se ia legătura cu pădurarul sau cu Primăria – că nu mai ştiu cine dădea bonuri de lemne. Şi numai că apăreau vecinii şi-mi ziceau că nu mai sunt bonuri. De pildă, eu am avut la mine acasă pe mama vitregă, a murit recent, pe 29 iulie. Mă bătea biata de ea la cap cât era ziua de lungă că nu are lemne. Chiar i-am zis că vin şi-l aduc aici pe primar să vadă situaţia, dar n-am mai avut ocazia fiindcă bătrâna s-a dus, la 93 de ani. Însă eu am fost puţin mai precaută decât ceilalţi: dacă am văzut că nu e rost de lemne, mi-am făcut centrală pe bază de gaz. Şi să ştiţi: deţin şi acum o suprafaţă de pădure, pe hârtie – dar aceasta mi s-a cărat demult şi nici nu ştiu dacă a mai rămas pe acolo vreun lemn”.

“Până şi preotul mă împiedică să efectuez acţiuni de ecologizare”!

Îmi iau rămas bun de la cei doi vârstnici şi mă îndrept spre casa unui tânăr din sat care a fost martor ocular al mai multor furtişaguri de masă lemnoasă din zonă. Sub rezerva anonimatului acesta – după ce ne invită în “casa” dinspre stradă – îmi descrie cum aveau loc mai înainte furturile – dar şi acum, însă doar sporadic, pentru că Petrişor şi Garda Forestieră au băgat frica în ei: “Pădurarul şi acoliţii lui vin cu jeep-ul, la care s-a montat o căruţă şi taie lemnul din pădure, însă îl marchează ilegal, astfel că acesta nu apare în actele Ocolului şi ale Primăriei, proprietarul pădurii. Nimeni din Primărie nu participă ca să verifice corectitudinea marcajului, astfel marchează numai pădurarul, brigadierul şi cei implicaţi în furturi. Aşa s-au dus nenumărate parchete de lemn… Şi încă un lucru, cu adevărat incredibil: hoţii nu se tem deloc de poliţia de la Săvădisla, ci doar de dl. Petrişor, pe care-l monitorizează zi şi noapte, ca să poată fura când acesta e plecat la muncă, la Cluj sau cine ştie pe unde”.

Ne pregătim de întoarcerea la Cluj-Napoca. Între timp se iscă o ploaie torenţială iar şuvoaiele curg din belşug, la vale, pe şosea şi prin albiile create ad-hoc. În timp ce rulează, Petrişor îmi mai face câteva mărturisiri: “Mi-aş fi dorit mult să pot promova turismul în zonă, însă n-o să mă credeţi cine se împotriveşte acţiunilor mele de ecologizare a zonei, pe care le fac împreună cu copiii din sat: însuşi preotul satului, dar şi consilierul comunal desemnat prin vot de sătenii din Stolna. Pe lângă tăierile abuzive care au lăsat urme adânci, şanţurile şi păşunile sunt pline cu gunoaie, care s-au strâns în cantităţi uriaşe, iar eu, în ciuda piedicilor – cu ajutorul unor sponsori din Cluj care-mi oferă pizza şi sucuri pentru copiii din sat implicaţi în aceste acţiuni – am purces de ceva vreme la treabă. Sunt sigur că acum, dacă aţi arunca o hârtie sau un pachet de ţigări pe drum, aţi fi atenţionat şi sfătuit de către copii să aruncaţi reziduurile la coş. Dar, repet, preotul – în loc să ne binecuvânteze – îmi face zile fripte şi încearcă să împiedice acţiunile noastre de ecologizare. Le e teamă, probabil să nu-mi fac din întâmplare capital politic, în cazul în care mă gândesc să candidez – şi să le iau posturile. Însă, vreau să-i liniştesc: nu am nicio intenţie să urmez o carieră politică, sunt mulţumit cu activităţile mele “domestice” : creşterea în gospodărie a celor câteva vaci de rasă şi a caprelor”. Curând ajungem la ”vama” vestică a Clujului, podul din Mănăştur, iar omul mă lasă în staţia de autobuze. Apoi întoarce maşina cu mişcări energice, pregătit să-şi ducă până la capăt disputa cu cei pe care-i consideră “gunoaiele” societăţii, hoţii de lemne din zona comunei Săvădisla…

Sorin Grecu