Procurori ai DIICOT Bistriţa-Năsăud au deconstruit un grup infracţional specializat în fraudă prin telefon, acţiune pe care ei o numeau ”Flanco”. Grupul era condus şase deţinuţi aflaţi în diferite închisori din ţară, condamnaţi deja la pedeapsa cu închisoarea pentru infracţiuni de omor calificat sau deosebit de grav, tâlhărie ori furt. Aceştia îşi foloseau puterea de persuasiune nu numai asupra unor persoane particulare, ci şi asupra unor angajaţi ai BRD sau ai Băncii Transilvania, determinându-i să facă transferuri din conturile băncii în conturi controlate de ei.
Cercetarea a pornit în urma plângerii depusă de o femeie din Bistriţa care a reclamat că mai multe persoane, aflate în strânsă legătură una cu alta, au sunat-o şi, prin anunţuri mincinoase şi chiar sub ameninţarea cu aplicarea unor sancţiuni contravenţionale şi fiscale, au determinat-o să trimită bani, în mai multe rânduri, pe numele lui Coman Elisabeta şi Ionescu Gheorghe, în valoare totală de 19.000 de lei. Pornind pe urmele celor doi, procurorii DIICOT Bistriţa-Năsăud au ajuns la un grup infracţional specializat în înşelăciuni prin telefon.
Au învăţat ”să facă Flanco”
În cursul anului 2010, în timp ce efectuau diferite pedepse la care erau condamnaţi, mai mulţi deţinuţi aflaţi în diferite penitenciare din ţară au aflat despre o nouă modalitate de a face bani, înşelând încrederea unor oameni. Aceasta însemna că, luându-şi o identitate falsă, înşelătorii sunau la diferite persoane, formând numere la întâmplare, şi le spuneau că au câştigat, prin tragere la sorţi, o sumă consistentă de bani pe care o vor primi dacă achită, prin mandat poştal sau prin Western Union, o anumită sumă de bani pe numele unor aşa-zişi operatori sau angajaţi ai companiei. Bine înţeles, banii ajungeau la infractori. Astfel, au învăţat să ”facă Flanco” Zărnescu Florin, Spiridon Sergiu Valentin zis SIDA, Petre Vasile Gabriel zis Boarţă, Dumitrache Ionuţ Florian şi Vlad Virgil Marian.
Săgeţile şi Spălătorii de Bani
Cum infractorii se aflau în închisoare pentru fapte comise înainte, aveau nevoie de complici în stare de libertate care, o dată, să gestioneze cartelele de telefon de care aveau nevoie, şi apoi să ridice sumele de bani. Toţi ceilalţi inculpaţi din dosar aveau astfel de sarcini, ei fiind rude sau prieteni cu capii din închisoare. Dintre aceştia, ”săgeţile” erau cei care ridicau de la oficiile poştale, de la bănci sau de la agenţiile Western Union, banii depuşi de ”gâşte”, adică de victimele induse în eroare, iar ”spălătorii de bani” erau cei care ridicau, de la diferite oficii poştale, banii trimişi de ”săgeţi” şi foloseau aceşti bani în interes propriu sau îi redistribuiau în cadrul grupului.
Metoda Flanco
Metoda era bine gândită, pe etape, fiecare persoană având un rol bine determinat, aşa încât să se asigure dirijarea celei mai mari părţi a sumelor de bani către capii din închisoare, de multe ori chiar sub forma unor depuneri în conturile pe care le aveau deschise în penitenciare, dar şi să asigure, atât săgeţilor cât şi ”spălătorilor de bani”, răsplata pentru riscurile asumate, dar şi un venit care să le ţină treaz interesul de a rămâne în afacere şi se a-şi juca corect rolul în cadrul grupului, fără să trişeze.
Procedeul tehnic pentru ”flanconişti” era următorul: ei sunau la întâmplare potenţiale victime, apoi se prezentau sub o identitate falsă şi anunţau persoana cu care vorbeau că a câştigat, prin tragere la sorţi, o sumă atractivă, de exemplu 10.000 de euro – uneori supralicitând şi un autoturism. Pentru a intra în posesia sumei respective, victima era ghidată să meargă la o anumită bancă sau oficiu Western Union şi să plătească, cu titlu de taxe sau comision, o sumă cuprinsă între 500 şi 2170 de lei, pe numele companiei la capătul celălalt al transferului fiind de fapt o ”săgeată” gata să retragă banii. Victima era atenţionată că totul trebui să se desfăşoare sub clauza confidenţialităţii, şi de multe ori, pentru a părea mai credibili, cooperau cu alţi flanconişti pentru a convinge victimele să accepte transferarea banilor. După ce obţineau codul MTCN de la victime, acesta era transmis unei ”săgeţi”, care scotea rapid banii şi îi transfera în continuare unui spălător. Aceasta e ceea ce se numea poşta întâi.
După această tranzacţie resunau victima şi îi cereau o sumă mai mare de bani, de obicei 3.800 de lei, introducând la telefon ”directori” ai companiei, care să convingă victimele să depună cea de a doua tranşă, după care intrau în scenă săgeţile şi spălători de bani. Această parte a operaţiunii era denumită ”poşta a doua”.
Il Capo dei Capi
Unul dintre infractori, Petre Vasile Gabriel, în timp ce ”făcea Flanco”, a înţeles sistemul de transfer prin Western Union suficient de bine încât sa sune, în mai mult rânduri, la anumite filiale ale unor bănci, dându-se drept Alexandru Bădulescu, director (imaginar) al Western Union. Într-un caz, a sunat la o sucursală a BRD – Group Societe General, din Cluj-Napoca. Angajatului care a răspuns i s-a prezentat cu multă autoritate, după cum declară acesta, ca fiind Alexandru Bădulescu, director al Western Union. În această calitate a solicitat efectuarea a trei transferuri , unul de 2.350 de euro, unul de 2.350 de dolari şi altul de 2.300 de dolari. Presupusul director a motivat transferurile spunând că aplicaţia generează anumite erori de calcul al comisioanelor şi se impun efectuarea de transferuri test pentru verificare. El a indicat numele pe care să fie făcute transferurile respective, pretinzând că sunt fictive, când în realitate transferurile se făceau din contul băncii în conturile unor ”săgeţi” care aşteptau la celălalt capăt. În acest caz, BRD s-a constituit ca parte civilă în proces pentru suma de 2.350 de euro şi 4.650 de dolari.
În mod asemănător a procedat sunând la o filială a Băncii Transilvania din Timişoara, unde angajata a înţeles că ceva este în neregulă după primele două tranzacţii, una în valoare de 2.390 de euro, cealaltă de 2.050 de dolari, la timp pentru a opri cea de a treia tranzacţie în valoare de 3.350 de euro. Banca Transilvania s-a constituit şi ea ca parte în proces pentru suma reprezentată de cele două tranzacţii plus comisionul aferent fiecăreia.
Toate persoanele cercetate în acest dosar au fost găsite vinovate şi condamnate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud la pedeapsa cu închisoarea între 8 ani şi şase luni. Pe rolul Curţii de Apel Cluj se află în acest moment recursul depus de infractori, dar şi de către cele o sută de victime ale acestora.
Crina Crainic
