Săracii Bistriței la limita supraviețuirii

Sunt cei mai nevoiași și sărmani dintre bistrițeni, abia își duc zilele de azi pe mâine. În fiecare zi de marți și vineri după orele șapte încep să se adune într-un spațiu de lângă piața Independenței Nord, din Bistrița, situat între blocurile din zonă, lângă o fântână arteziană dezafectată. Își expun marfa direct pe dalele de beton, pe asfalt sau pe marginile fântânii arteziene, așezată uneori pe un ziar sau o pătură veche. Majoritatea sunt îmbrăcați modest, cu haine curate, uzate de atâta purtare, cu pecetea condiției sociale din care provin.

Vând de toate, de la cuie ruginite, la fel de fel de șuruburi, cărți, telefoane mobile, aparatură de diferite soiuri, haine vechi, încălțăminte etc. Printre acești oameni simpli, ajunși la limita supraviețuirii, se observă cu ochiul liber și nenumărate figuri dubioase care vând lucruri cu o proveniență la fel ca și figurile. După orele 12.00, în funcție de cum merge vânzarea, oamenii își strâng marfa și pe furiș parcă piața se golește și în zonă se așterne o liniște nefirească.

Sărăcia este cea mai crudă formă de violență ,spunea Mahatma Ghandi. Să ne ferească Cel de Sus să nu o vedem explodând, alimentată de frustrările şi furia celor care cu adevărat că nu mai au nimic de pierdut.

România, în ceea ce privește procentul persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială, se află cu mult în fruntea tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene. Cu un procent de 40.3% din populația țării expusă acestui risc, față de o medie europeană de circa 24%, țara noastră ocupă primul loc la acest flagel care se numește sărăcie.

Fenomenul la nivel mondial prezintă la ora actuală o dezvoltare exponenţială, devenind deja un vector geostrategic extrem de important. Cu consecinţe grave care ameninţă să schimbe structurile de putere ale lumii, influenţează decisiv raporturile interstatale şi între marile grupuri comerciale şi poate determina viitoare conflicte extreme, locale, regionale si de ce nu mondiale.

Categoria socială cea mai expusă sărăciei

În prezent 40.3% din populaţia României este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, cu mult peste media europeană, 24.1%.

Din circa 8,63 milioane de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială din România, 4,74 milioane sunt persoane în risc de sărăcie, 6,28 milioane sunt efectiv săraci din punct de vedere material, iar 1,14 milioane sunt sub aceasta limită, ducându-și existența în zone cu nivel de ocupare foarte redus și defavorizate.

Sărăcia poate fi definită ca un fenomen în care individul sau grupul din care face parte, familia în esență, nu are puterea necesară, intelectuală și economică de a-și asigura nevoile vitale. În ceea ce privește sărăcia în municipiul Bistriţa, dar și în județ, nu exista date statistice oficiale, de parcă fenomenul nu ar exista. Singurele date se referă la numărul pensionarilor care cunoaşte un trend ascendent, categoria socială cea mai expusă sărăciei.

Cine dorește să întocmească o asemenea statistică sau un studiu privind sărăcia din Bistrița, nu are nevoie decât să viziteze marțea și vinerea,piața creată adhoc de cei mai necăjiți bistrițeni.

Majoritatea ”comercianților” din piața de vechituri sunt oameni in vârstă, unii pensionari, mulți dintre ei intelectuali, oameni care au muncit o viață întreagă pentru o pensie care nu le asigură supraviețuirea, dar și oamenii fără nici un venit aflați la limita supraviețuirii și existenței. În fiecare zi marți și de vineri acești oamenii încearcă să vândă orice lucru de care se pot lipsi, cuie ruginite, șuruburi, scoabe, unelte vechi din gospodăria proprie, cărți, aparatură de toate soiurile și generațiile, telefoane mobile, haine si încălțăminte veche,în schimbul câtorva lei amărâți pe care îi adaugă la pensie, dacă o au, pentru a supraviețui de la o zi la alta. Mulții dintre ei nu au noroc și nu vând nimic. Se întorc acasă cu lucrurile nevândute îngrămădite în sacoșe si geamantane jerpelite și cu buzunarele goale fără cei câțiva lei cu care sperau ca își vor putea cumpăra ceva de pus pe masă.

”Călcați” pe polițai

De-a lungul timpului acești amărâți ai sorții au fost practic hăituiți, mutați dintr-o zonă sau alta a Bistriței de diferite administrații municipale care sau succedat la primărie. Inițial piața de vechituri a funcționat în locul unde funcționează și astăzi, Piața Independenței Nord, apoi a fost mutată pe Calea Moldovei, în apropierea așa-numitei piețe a rușilor, ulterior au fost mutați în spațiul de joacă de la fostul Mat, aproximativ pe locul unde funcționează magazinul Kaufland 1. O altă administrație a considerat ca și locul respectiv nu era adecvat unei asemenea îndeletniciri, fiind din nou mutați in partea de sus a orașului, în poligonul auto din strada Grănicerilor. Într-un final au revenit din nou în locul din apropierea pieței Independenței Nord.

Tot acest mutat a fost doar o bătaie de joc la adresa acestor oameni, indiferent de locul unde au fost duși, nu au beneficiat de nici un fel de utilități sau facilități. Nici în prezent locul respectiv nu este amenajată un WC public, nu sunt amenajate tarabe pe care oamenii să-și expună marfa, iarna-vara, pe ploaie, vânt sau zăpada, temperaturi extreme, acești oameni cu speranță totuși în priviri, îndura totul cu un stoicism care înseamnă în fond o imensă disperare.

Vineri, 27 martie 2015, în ziua documentării acestui material, poliția a fost prezentă și ea în piața de vechituri, o echipă de oameni ai legii formată dintr-un polițist și o polițistă, însoțiți de un elev la o Scoală de agenți de poliție, s-a ”produs” în exercițiul funcțiunii, atrăgându-și nenumărate comentarii negative, vis-a-vis de modul în care a acționat.

Nu ar fi lipsit de interes ca noua echipă managerială instalată la cârma IPJ Bistrița-Năsăud să încerce să constate pe viu modul în care polițiștii din stradă interacționează cu cei în slujba cărora practic acționează și le plătesc soldele.

Echipa de polițiști a apărut în piață după ce oamenii se încălziseră puțin, se purtau negocieri intense între comercianți și puținii cumpărători în privința prețului unora dintre mărfurile expuse. ”Comandoul” poliției a demarat ”operațiunea” după un tur de observare generală a pieței, a grupurilor de oameni înghesuiți în fața vechiturilor expuse pe jos. Deși existau motive de interpelare a unor așa-ziși comercianți, mai închiși la culoare și cu figuri ce dă fiori oricărui om cinstit, care expuneau spre vânzare obiecte care sigur nu erau obținute cu sudoarea frunții, telefoane mobile, unele chiar de generații mai avansate, laptopuri, arme albe, diferite pumnale cu aspect destul de letal etc. La fiecare așa-zis stand cei doi polițiștii, care după gradele pe care le purtau trebuiau sa aibă oarece experiență în munca de poliție, studiau cu atenție obiecte expuse fără să interacționeze cu comercianții. La un moment dat cei doi polițiști sau despărțit, fiecare trecând de la un stand la altul, inclusiv pe la cel în care se vindeau arme albe, telefoane mobile, laptopuri etc.

Au amendat un vânzător pentru tocătoare noi

Polițistul care părea șeful echipei s-a oprit undeva la mijlocul pieței, la un cetățean care avea expuse la vânzare mai multe tocătoare de lemn folosite în bucătărie, 10 sau 15 bucăți. Omul legii a stat mult, 5-10 minute pentru a studia obiectele respective, le-a luat în mâna, le-a luat întors de pe o partea și alta. Într-un final a luat trei dintre acestea, i-a cerut vânzătorului actul de identitate și s-a deplasat cu acestea la mașina de serviciu. Întreaga echipa s-a urcat în autoturism, inclusiv elevul aflat în practică, iar șeful echipei a începu să întocmească procesul verbal de constatare. Interpelat de cei din jur, comerciantul tocătoarelor de lemn, Vasile M. din Unirea, în vârstă, 65-70 de ani, cu o înfățișare care îți aduce aminte de toate necazurile vieții a relatat celor din jur, că motivul pentru care a atras atenția ”organului” a fost faptul că tocătoarele de lemn erau noi, sau păreau noi, erau curate, nu păreau a fi întrebuințate.

Până la momentul intervenției oamenilor legii, omul nu reușise să vândă nici un tocător, deși prețul era unul care descuraja orice concurența, 3 lei.

După spusele polițistului, comercianții din piața de vechituri ar avea dreptul să vândă doar lucruri, obiecte vechi, folosite. Vasile M. se întreba, desigur retoric, cum ar putea sa vândă tocătoare vechi folosite, cu urma de tăieturi pe ele???

Omul intrat în ”vizorul” poliției a mai relatat celor din jur ca polițistul i-a luat doar trei tocătoare, dar îi va da în final doar un avertisment. Toata ”operațiunea” poliției din data de 27 martie 2015 în piața de vechituri s-a soldat cu un avertisment dat unui cetățean care vindea câteva tocătoare din lemn noi, nefolosite. Dacă era vechi și folosite totul era OK.

Figurile dubioase, la fel ca și marfa și proveniența acesteia, nu au fost deranjate cu absolut nimic, cel care vindea pumnale o făcea fără nici o jenă, la fel ca cel care vindea telefoane mobile sau laptopuri.

Așa după cum am mai amintit, pentru noii șefi din poliție nu ar fi fost lipsit de interes să audă pe viu, comentariile și aprecierile ”operațiunii” poliției din piața de vechituri, mai ales acum în plin proces de ”rebrenduire” a imaginii extrem de șifonate după recentul scandal de corupție.

Cu toată bunăvoința noastră, hârtia nu poate suporta aceste comentarii și aprecierii la adresa poliției, polițiștilor și mai ales la activitatea acestora.