Săraca ţară bogată

Frumoasă ţară România, păcat că-i locuită, sau, trăim în România şi asta ne ia tot timpul. Nişte aiureli, care au prins şi au devenit adevărate slogane naţionale. Sigur, că nu sunt de acord cu aceste ziceri, dar după ceea ce se întâmplă zilnic în România, chiar începi să-ţi pui întrebări. Prima care îţi vine în minte. În ce ţară trăim? Bineînţeles că în România. Scandal după scandal şi parcă nu se mai termină. După principiul că gura păcătosului adevăr grăieşte, Elvis a amorsat o bombă care mai repede sau mai târziu va exploda, iar urmările vor fi neaşteptate. Un Watergate românesc? Nu ştiţi cine este Elvis? Vai de ţara în care în fruntea unui serviciu secret ajunge şef, Elvis. Sigur, acesta nu s-a proţăpit singur şef, iar cel care l-a pus este demascat de fostul lui copil de suflet, chipurile că ar fi ascultat ilegal telefonele unor oponenţi politici. O fi drept, nu o fi drept, asta poate nu o să ştim niciodată. După o perioadă scurtă de timp, fiind probabil urecheat, Elvis revine şi se încurcă în nişte dezminţiri care de care mai idioate. Ştiţi cum se spune, un nebun aruncă o piatră într-un lac şi 10 deştepţi se chinuiesc să o scoată. Dar răul s-a produs, bomba a fost aruncată, iar omul care ocupă cea mai înaltă funcţie în stat este acuzat de comiterea unui act ilegal. Totul, pe principiul artei calomniei. Aruncă cu mizerii şi oricât te-ai spăla tot rămâne ceva. Bomba lui Elvis a fost amorsată pe fondul unui alt scandal sau dezbatere mai aprinsă, legată de intrarea în vigoare a Legii 298, monitorizarea tuturor comunicaţiilor electronice ale românilor, telefoane fixe şi mobile, SMS-uri, traficul pe internet, e-mail, când te conectezi, când de deconectezi etc.
Adevărul este că în România, şi asta ne urmăreşte ca un blestem, unele persoane cu cât ajung în demnităţi mai mari în stat, cu atât sunt mai tentate să afle ce discută adversarii, dar mai ales prietenii. Unii se cred Dumnezeu şi doresc să controleze totul. Am intrat într-o eră orwelliană, lumea începe să se întrebe când vorbeşte la telefon, dacă pe fir nu mai este şi un al treilea, iar cei care s-au obişnuit cu acest "menaj în trei", nu-şi mai amintesc de când erau siguri, că la o convorbire telefonică participă numai două persoane. S-a plecat de la ideea că suntem 23 de milioane de potenţiali infractori şi a ieşit o lege care încalcă în mod flagrant Constituţia. S-au legat multe aspiraţii vis-a-vis de noul guvern PSD – PD-L, dar tare mi-e teamă, aşa cum viaţa ţine să ne demonstreze zilnic, că din marile speranţe, rezultă cele mai mari decepţii. Când se va înţelege şi în România că serviciul public este un privilegiu, o onoare şi nu este vorba de avantaje personale, de promovarea prietenilor şi clienţilor politici, a unei agende a intereselor speciale a unor grupuri de interese, atunci poate România va intra în normalitate, iar sloganuri de genul celor amintite mai sus nu vor vor deveni "şlagăre" naţionale.

ZAHARIA COTOC