Indexul Statelor Eşuate (ISE), realizat de publicaţia Foreign Policy în colaborare cu Fondul pentru Pace, plasează România la limita statelor marcate de instabilitate. Statele europene sunt în general bine plasate în acest clasament, cu excepţia Moldovei şi a statelor fostei Iugoslavii. Cele mai stabile sunt ţările nordice, iar riscul cel mai mare de a eşua îl au statele africane.
Indexul Statelor Eşuate se calculează pe baza a 12 indicatori care folosesc metode ştiinţifice pentru a evalua potenţialul ţărilor pentru conflicte interne şi colaps economic.
Potrivit Indexului Statelor Eşuate, România este una dintre ţările la limita stabilităţii. Cu un scor de 61,3, ţara noastră se află la limita intrării în rândul statelor stabile din punct de vedere economic şi social. Din cele 177 de state care au intrat în clasamentul realizat de revista Foreign Policy, România se clasează pe locul 129 în ordinea statelor instabile ale lumii. Vecina noastră, Bulgaria, are un scor al instabilităţii uşor mai ridicat, fiind cu o poziţie mai sus, iar Republica Moldova se află deja în rândul statelor aflate în pericol de eşec, cu potenţial de conflict intern.
În topul clasamentului statelor în stare critică se află Somalia, Zimbabwe şi Sudan, urmate de alte state europene şi câteva din ţările Asiei Centrale, printre care Irak şi Pakistan.
Statele cele mai stabile, potrivit variabilelor după care se calculează indexul, sunt ţările nordice, Suedia, Finlanda şi Norvegia ocupând ultimele poziţii. Ţările europene care în ultimele luni au demarat măsuri de austeritate şi redresare economică se numără printre ţările stabile ale lumii. Ungaria, Grecia, Italia şi Spania au scoruri mici ale riscului de eşec în comparaţie cu celelalte state incluse în clasament.
12 indicatori ai instabilităţii
Indexul Statelor Eşuate este elaborat de publicaţia Foreign Policy în colaborare cu Fondul pentru Pace, o organizaţie non-guvernamentală care îşi propune să contribuie la evitarea conflictelor care izbucnesc în ţările care eşuează. ISE include 117 state în indexul din 2009, acelaşi număr ca în 2007 şi 2008. Câteva ţări au fost lăsate deoparte din cauza penuriei de informaţii.
Fondul pentru Pace foloseşte o metodologie numită Conflict Assessment System Tool (CAST), dezvoltată şi testată de-a lungul ultimului deceniu. Acesta este un model flexibil care are capacitatea de a clasifica 12 indicatori sociali, economici, politici şi militari, de a evalua capacitatea a cinci instituţii de bază de a menţine siguranţa, de a identifica factorii idiosincrasici şi surprizele şi de a plasa statele pe o hartă a conflictelor care arată istoria riscului ţărilor analizate.
Pentru Indexul Statelor Eşuate, Fondul pentru Pace s-a concentrat doar pe primul pas, care oferă imagini ale vulnerabilităţii statelor sau a riscurilor de violenţă pentru o perioadă de timp în fiecare an. Datele folosite pentru fiecare index sunt culese din mai până în decembrie în anul anterior. Programul CAST a indexat şi a scanat mai mult de 90,000 de articole şi rapoarte folosind logica Booleană, care constă din fraze-cheie desemnate să identifice variabilele măsurate.
Date culese din mii se surse
Datele sunt culese dintr-o serie de surse publice tipărite, de radio, televiziune şi internet din întreaga lume, inclusiv rapoarte ale mass-mediei locale şi internaţionale, eseuri, interviuri, sondaje, documente guvernamentale, studii independente ale unor think tank-uri, organizaţii şi universităţi sau chiar evidenţe financiare ale corporaţiilor. Programul determină predominanţa celor 12 indicatori, precum şi a sute de sub-indicatori, calculând de câte ori apar proporţional la un eşantion pe o anumită perioadă de timp. Datele cantitative sunt de asemenea incluse, atunci când sunt disponibile. Experţii în domeniu evaluează apoi scorurile pentru fiecare indicator şi ţară, iar când e nevoie consultă documentele originale pentru a asigura acurateţea rezultatelor.
Cei 12 indicatori ai vulnerabilităţii statelor sunt: presiuni demografice, refugiaţi, nemulţumire colectivă, emigrare, dezvoltare eterogenă, declin economic, delegitimizarea statului, servicii publice, drepturile omului, aparatul de securitate, gruparea elitelor şi intervenţia externă.
Rangul statelor este bazat pe totalul scorurilor pentru cei 12 indicatori. Pentru fiecare indicator, evaluarea se face pe o scală de la 0 la 10, 0 reprezentând intensitatea cea mai scăzută (stabilitatea cea mai mare) şi 10 cea mai ridicată (stabilitatea cea mai redusă). Scorul total este o sumă pe o scală de la 0 la 120. Statele cu scoruri de până la 60 sunt considerate în stare critică, în pericol sau de limită, cele cu scoruri între 30 şi 59.9 sunt considerate stabile, iar cele cu scoruri sub 30 sunt cele mai stabile.
Un instrument de evaluare şi monitorizare
Este important de subliniat că aceste evaluări nu pot în mod necesar să prezică când statele ar putea experimenta episoade de violenţă sau colaps. Mai degrabă, măsoară vulnerabilitatea la colaps sau conflicte. Toate statele din prima jumătate a clasamentului prezintă caracteristici care fac ca părţi semnificative ale societăţii şi instituţiilor să fie vulnerabile la eşec. Ritmul şi direcţia schimbărilor, pozitive sau negative, diferă. Unele din ţările de limită ar putea să se apropie cu paşi mai repezi de eşec decât cele din zonele în pericol şi deci ar putea experimenta episoade violente mai curând.
Un stat care eşuează are diferite atribute. Unul dintre cele mai comune este lipsa controlului fizic asupra propriului teritoriu sau un monopol al utilizării legitime a violenţei. Alte atribute ale eşecului statelor incluse erodarea autorităţii legitime pentru a face decizii colective, o incapacitate de a oferi servicii publice rezonabile şi de a interacţiona cu alte state ca membru întreg al comunităţii internaţionale. Cei 12 indicatori se referă la o serie de elemente ale riscului de eşec al statelor, cum ar fi corupţia costisitoare, inabilitatea de a colecta taxe, dislocări involuntare a unei părţi semnificative a populaţiei, declin economic brusc, inegalitate socială pronunţată, persecuţie şi discriminare instituţionalizată, presiuni demografice severe sau brain drain.
ISE prezintă un diagnostic al problemei, primul pas în planificarea unor strategii pentru a întări statele slabe care eşuează. Cu cât specialiştii pot anticipa, monitoriza şi măsura problemele mai solid, cu atât mai repede pot acţiona pentru a preveni episoadele violente, pentru a proteja civilii şi pentru a promova redresarea. Există exemple de state care s-au redresat rapid prin politici publice, evitând conflictele armate. În anii 1970, analiştii prevedeau foamete şi violenţe interne în India, datorită creşterii rapide a populaţiei, a proastei administrări economice şi a sărăciei şi corupţiei generalizate. Astăzi, India s-a schimbat enorm, este cea mai mare democraţie din lume, cu o economie competitivă şi un sistem politic reprezentativ.
Diana Gabor
Poziţia Ţara Scorul
1 Somalia 114.7
6 Irak 108.6
54 Moldova 85.1
128 Bulgaria 61.5
129 România 61.3
141 Ungaria 50.7
147 Grecia 46.1
150 Italia 43.9
151 Spania 43.3
177 Norvegia 18.3
