Ristea, falsul procuror DNA, a rămas cu pedeapsa aplicată de prima instanță! CA Cluj i-a respins apelul

Bărbatul din Ilfov care s-a dat drept procuror DNA pentru a obține foloase necuvenite de la doi bărbați din Livezile a rămas cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni cu suspendare, precum și cu cei 4.000 de lei confiscați, după ce judecătorii de la Curtea de Apel Cluj i-au respins apelul la sentința pronunțată în primăvara anului trecut de Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Nemulțumit de sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul în care a fost acuzat și pedepsit la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare, plus confiscarea a sumei de 4.000 lei, pentru trafic de influență, Gheorghe Ristea a mers mai departe la Curtea de Apel Cluj.

În fața instanței de apel, Ristea a încercat să susțină că fapta de care a fost acuzat nu este prevăzută de legea penală, iar instanţa de fond a comis un număr semnificativ de erori judiciare care au condus la condamnarea sa injustă. În acest punct trebuie să menționăm că, inițial Ristea și-a recunoscut faptele în fața procurorilor, iar mai apoi s-a prevala de dreptul la tăcere.

Se consideră nevinovat

Astfel, la Curtea de Apel Cluj, el a susținut, că pe Ioan Dragotă l-a cunoscut în 2012, în contextul în care i-a spus acestuia că obişnuieşte să facă diverse comisioane pentru diferite persoane, ocazional acţionând în numele acestora prin procură, și fiindcă Dragotă avea cunoștințe juridice infime, acesta ar fi înțeles că el, Ristea Gheorghe, este procuror la București.

“Mai mult această calitate nu a reieşit niciodată din discuţiile purtate cu Dragotă Ioan, Platon Marin sau Neamț Olimpiu, aceştia susţinând inclusiv în declaraţiile acestora că au asociat această calitate bazat simplu pe aparenţe şi prejudecăţi. În acest sens acesta a fost cel care în anul 2019 a apelat pe inculpat pentru a veni la Bistrița-Năsăud să îi ofere ajutor, motiv pentru care a bănuit în mod legitim că poate realiza o înţelegere de natură contractuală prin care ar putea realiza bani cu care să se susţină financiar.

Ajuns la Bistrița-Năsăud, inculpatul a fost intermediat pentru a lua legătura cu numiţii Neamț Olimpiu şi Platon Marin, persoane vătămate în prezentul dosar, prin care aceştia i-au relatat că doresc să întocmească o plângere penală împotriva Primarului Comunei Livezile şi neavând cunoştinţe juridice necesare nu ar fi ştiut cum să o formuleze. Astfel că au stabilit de comun acord faptul că pentru o remunerare ar putea să redacteze o plângere penală pe care aceştia să o înregistreze la organele judiciare competente. Mai mult, plângerea penală este un act specific victimei infracţiunii, astfel este un non-sens total că înregistrarea unei plângeri, echivalează cu soluţionarea ei în modul dezirat”, a arătat Ristea în apelul depus la instanța clujeană.

Totodată, acesta subliniază faptul că funcționarul public pe care ar fi trebuit să îl influențeze, nu există.

“Atât din înţelegerile cu persoanele vătămate cât şi din probatoriul administrat în prezentul dosar, nu reiese nicăieri o cauzalitate directă şi clară asupra influenţei pe care apelantul ar fi avut-o, dar îndeosebi asupra cui? Aşa cum este reglementat în articolul 291, tipicitatea faptei de trafic de influenţă se întruneşte atunci când influenţa reală sau pretinsă se manifestă asupra unui funcţionar public, adică o persoană reală, concretă, care exercită funcţia publică vizată şi faţă de care poate exista un narativ fictiv sau concret de a putea efectua influenţă asupra acestuia. Din întreg materialul probator administrat, nu reiese nicăieri, un nume şi un prenume, o funcţie publică deţinută, vreo modalitate prin care apelantul avea şi cea mai mică posibilitate de a influenţa activitatea acestuia. Aşa cum s-a reţinut şi în practica instanţelor de judecată, influenţa nu poate fi generală şi vagă, ea fiind în mod intui tu personae legată între autor şi funcţionar”, a mai arătat Ristea.

Mai mult, ilfoveanul îi trage de urechi pe magistrați, din cauză că nu au fost anchetați și denunțătorii, care, în opinia lui, se fac vinovați de cumpărare de influență.

Acesta a mai susținut că faptele deduse judecăţii nu au cum să fie tipice infracţiunii de trafic de influenţă, și că de fapt nu au cum să fie tipice pentru nicio faptă prevăzută de legea penală.

“Aşa cum a menţionat anterior, faptele deduse judecăţii nu au cum să fie tipice infracţiunii de trafic de influenţă, de fapt nu au cum să fie tipice pentru nicio faptă prevăzută de legea penală. Luat structurat şi temeinic, fapta de trafic de influenţă presupune pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bai sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, comisă de o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar public care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu. Astfel, reluând definiţia traficului de influenţă inculpatul nu a primit bani în mod direct de la numiţii Neamț şi Platon pentru a îndeplini un act, neexistând funcţionar public faptic real cu nume şi prenume pe care l-ar fi putut influenţa, iar inclusiv în situaţia absurdă în care ar fi existat, actul care ar fi făcut obiectul nu ar fi fost în îndatoririle sale de serviciu să îl conceapă sau să îl redacteze”, a mai arătat Ristea în fața instanței clujene.

Tribunalul BN a judecat corect cauza

Judecătorii clujeni însă arată că instanța de la Tribunalul Bistrița-Năsăud a judecat corect cauza, potrivit dovezilor existente la dosar, astfel că Ristea se face vinovat de trafic de influență.

“Contrar susţinerilor apelantului, în considerentele hotărârii atacate au fost analizate probele din care rezultă, fără putinţă de tăgadă, pretinderea de către inculpat a sumelor de bani şi a produselor anterior indicate, în schimbul traficării influenţei pe lângă procurorii din cadrul DNA Cluj şi DNA Bucureşti, în scopul prev. de art. 291 alin. 1 C.pen., fiind îndeplinite condiţiile obiective şi subiective ale infracţiunii de trafic de influenţă.

Curtea are în vedere, în primul rând, însăşi declaraţia inculpatului din cursul urmăririi penale (…), când a declarat următoarele: «Le-am spus că sunt procuror DNA şi că pot să îi ajut cu problema lor (…) I-am asigurat de faptul că îi voi ajuta având în vedere calitatea mea de procuror DNA, apoi în acest context m-am adresat lui Platon Marin şi i-am solicitat suma de 3.000 de lei, pe care urma să o dau unui procuror din cadrul DNA Cluj, care ar fi interesat de cazul lor. Totodată am mai arătat faptul că doamna procuror de la DNA Cluj, care are interese contrare procurorului pe care afirmam că îl cunosc eu mi-a solicitat suma de 1.000 lei spunându-i acestuia că trebuie să dau suma de bani procurorului DNA Cluj (…) Referitor la banii şi bunurile primite de la Platon Marin şi Neamț Olimpiu declar că eu le-am precizat acestora că banii sunt pentru procurorii care se vor ocupa de cazul lor, iar bunurile alimentare sunt pentru mine». Această declaraţie se coroborează cu declaraţiile martorilor (…), care, în esenţă, au redat o stare de fapt similar celei expuse de inculpat prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

Totodată, aceste declaraţii se coroborează şi cu aspectele relevate de procesele-verbale de redare a înregistrărilor video (…) şi procesul-verbal de percheziţie domiciliară (…). Dacă inculpatul a susţinut prin motivele de apel că nu a lăsat să se creadă că are influenţă pe lângă procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, probele administrate şi anterior menţionate relevă contrariul”, precizează judecătorii clujeni în motivare, subliniind totodată că pedeapsa de 2 ani și 6 luni a fost corect aplicată inculpatului, ţinând cont de “toate circumstanţele ce ţin de fapta efectiv comisă şi de potenţialul de pericol prezentat de fapta inculpatului, de consecinţele produse, dar şi de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, neputând fi admisă solicitarea subsidiară formulată de inculpat în sensul condamnării sale la o pedeapsă cu închisoarea pe o durată inferioară celei stabilite de prima instanţă”.