Renumit expert judiciar bistrițean, judecat pentru fals intelectual

Expertul judiciar topo Constantin Șofron este judecat la Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru fals intelectual, uz de fals şi fals în declaraţii, după ce, în 2014, ar fi întocmit o expertiză falsă.

Dacă este să ne luăm după ordonanțele pronunțate de procurorul de caz, așa cum sunt ele prezentate la dosar, atunci acesta ori e slab pregătit, ori a vrut să-l facă scăpat pe expertul Șofron, fiindcă și în 2016, a fost făcut scăpat, întrucât, în opinia sa, cauza nu prezenta interes public. Cum soluția procurorului trebuie confirmată de instanță, dosarul de urmărire penală a ajuns pe mâna judecătorului de cameră preliminară, care însă ajunge la concluzia că urmărire penală nu este completă, astfel că trimite iar dosarul la parchet pentru refacerea urmăririi penale și emiterea rechizitoriului.

Doi ani mai târziu, în august 2017, procurorul de cauză a dispus clasarea, pe motiv că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, sub aspectul laturii subiective. Numai că, persoana vătămată a contestat în instanță ordonanța procurorului, judecătorii desființând soluția pronunțată, astfel că dosarul a fost retrimis la parchet pentru refacerea urmăririi penale și a rechizitoriului.

I-a modificat corodonatele și poziționarea proprietății

Dosarul penal a fost deschis în 2015, în urma unei plângeri depusă la parchet de cel în numele căruia a fost întocmită expertiza respectivă.

Într-un document depus la dosarul cauzei, persoana care a scos la iveală falsul lui Șofron, arată ca este proprietarul unui teren de 1.250 mp în Bistrița, iar în cursul anului 2014 au apărut niște divergențe cu vecinii săi care au construit un gard și o anexă pe proprietatea sa. La scurt timp, omul avea să afla că, în numele său, Șofron întocmise o documentație prin care s-au efectuat modificări ale coordonatelor terenului său și s-a modificat poziţionarea acestuia. Evident, expertul nu a recunoscut la documentele sunt false.

“În realitate, petentul a constatat în cursul verii 2014 că în evidențele OCPI BN s-au efectuat modificări ale coordonatelor terenului și s-a modificat poziţionarea acestuia, ca urmare a documentaţiei întocmite, în acest scop, de către inculpatul Șofrom Constantin, documentaţie care se prezenta ca fiind întocmită în numele şi la solicitarea petentului, deşi aceste aspecte nu corespundeau realităţii (întrucât pana la acel moment petentul nici macar nu ştia despre existența acestei persoane – expert topo).

Pe parcursul derulării cercetărilor, inculpatul a recunoscut întocmirea înscrisurilor, însa nu a recunoscut niciun moment faptul ca acestea sunt false, pretinzând ca era îndreptăţit sa efectueze documentaţia, ba chiar ca l-ar fi căutat pe petent la domiciliu”, se arată în încheierea penală a soluției pronunțată de instanță în camera preliminară.

Procurorul a dat-o scăldată

Totodată, în document se mai arată că, iniţial, prin ordonanţa din data de 13.06.2016, procurorul de caz a dispus renunţarea la urmărirea penală.

“În motivarea ordonanţei s-a reţinut ca soluţia se impune «în considerarea faptului că nu există un interes public în cercetarea infracţiunilor pentru care s-a început urmărirea penală».

S-au analizat, în justificarea acestei soluţii, următoarele aspecte : urmările produse – care ar consta în desfiinţarea încheierii OCPI nr. 15201/17.04.2014 și repunerea în situaţia anterioară (n.n. ca urmare a plângerii formulate de către partea vătămată, nicidecum ca urmare a documentaţiei false a inculpatului, care a determinat emiterea încheierii OCPI); timpul scurs de la comiterea faptelor (n.n. 1 an), în care inculpatul nu a mai săvârşit alte infracţiuni; lipsa antecedentelor penale si atitudinea de «cooperare» a inculpatului (n.n. într-adevăr, atitudinea a fost măcar constantă, aceea de nerecunoaştere a săvârşirii faptelor, în prezența unor probe concrete, acest aspect neconstituind însă «cooperare»), etc.

Prin încheierea penală nr. (…)/CP/2016, pronunţata în dosar nr. (…)/190/2016, judecătorul de camera preliminară a desfiinţat soluţia pronunţată și a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale și a emiterii rechizitoriului. Concluzionând, după a ampla și documentata motivare, acesta a apreciat că «se impune trimiterea în judecată a inculpatului, deoarece faptele comise de acesta, în calitatea de funcţionar public, sunt foarte grave, de natură a afecta întreg sistemul de carte funciara și pe cel de justiţie».

În conformitate cu prev. art. 318 alin. 16 C.pr.pen., o nouă renunţare nu mai putea fi dispusă, indiferent de motivul invocat. Prin ordonanţa atacata însă, s-a dispus într-adevăr o altă soluţie, respectiv aceea de clasare, din motivarea căreia în plângerea formulată au fost redate următoarele:

 – inculpatul recunoaşte că a cunoscut că între clientul său M.M. şi vecinul P.H.C., exista deja o stare conflictuală, acesta din urma pretinzând că s-a construit o anexă pe terenul proprietatea sa, aspect pe care numitul MM îl nega;

 – se relevă un volum exagerat de chestiuni tehnice legate de măsurătorile stereo și GPS, borne, date satelitare, programe cu denumiri pompoase, care nu au nicio legătură de esenţă (sau măcar subtilă), cu întocmirea unor înscrisuri oficiale in numele altei persoane, fără acordul acesteia din urmă;

 – se motivează că, chiar dacă inculpatul nu e consilier de cadastru (situaţie unică în care ar fi putut modifica repoziţionări fără acordul proprietarului), măcar el a fost cel care a întocmit o documentaţie de întabulare şi înscriere în CF (nu regăsim în legislaţia aferentă, nicio excepţie legată de aceasta calitate);

 – inculpatul l-a căutat pe PHC, în 2-3 rânduri, ca să semneze hârtiile pe care le întocmise (se întreabă petentul la semnarea căror înscrisuri se face referire, dacă acestea includ şi pretinsul contract de prestări servicii; se afirmă în continuare că trăim într-o alta eră de comunicare, depăşind demult pe cea a strigatului din poarta-n poarta; în primul rând, experţii comunica cu părţile prin scrisoare cu confirmare de primire);

 – se susţine, contrar probatoriului administrat, ca „repoziţionarea” întocmită în fals de către inculpat „le-a convenit” nu doar clientului MM, ci chiar părţii vătămate PHC și OCPI BN: ori persoana vătămată arată că a formulat plângerea penală tocmai datorită lucrării inculpatului, întocmită cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale, iar OCPI BN a radiat înscrierile, ca urmare a constatării stării de fapt reale;

 – se reţine scopul de a îndrepta o «eroare» cauzată de celebra borna GPS 62 («eroare» care era consfinţită printr-o hotărâre judecătoreasca de partaj);

 – în fine, coroborând scopul sus-amintit cu «dubiul cu privire la intenţia de informare a părţii vătămate», procurorul de caz concluzionează, din nou, că «nu este oportună continuarea acţiunii penale și sesizarea instanţei de judecata cu propunere de trimitere în judecată».

În concluzie precizează petentul că în baza aceloraşi probe, anterioare hotărârii instanţei și soluţiei pe care a desfiinţat-o şi conform cărora, procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale), urmare a raţionamentului sus-amintit, se constată, după încă un an, că faptele nu ar fi prevăzute de legea penală, singura noutate probatorie o constituie constatarea faptului că, la nivelul OCPI Bistrița, se fac măsurători cadastrale generale, aspect care nu atribuie inculpatului calitatea de consilier de cadastru și nici nu aduce modificări legislative”, se arată în documentul depus la instanță.

În plângerea depusă împotriva ordonanței, reclamantul arată că ordonanţa atacată este netemenică şi nelegală din mai multe motive.

Astfel, arată reclamantul, deşi inculpatul avea funcţia de expert judiciar și cunoştea care este calea legală de a clarifica neînţelegerile privitor la mejda dintre două terenuri (acţiunea în justiţie, având în vedere ca medierea fusese refuzata de către MM), s-a hotărât să remedieze, din oficiu, și pro bono eroarea de poziţionare.

„Susţinerea potrivit căreia semnarea înscrisurilor depuse la OCPI BN nu s-ar fi făcut în fals, întrucât s-ar fi trecut un anterior semnăturii adică s-a semnat pentru proprietar, ne depăşeşte …dacă s-a semnat pentru proprietar, dar acesta nu avea cunoştinţa despre lucrările care se efectuau în numele lui (nu doar că nu a dat comanda, cum s-ar fi impus), cum poate fi denumita semnătura, dacă nu falsă?

Scopul urmărit: scopul reţinut prin ordonanţa nu este susţinut de niciuna dintre probele dosarului şi el trebuie determinat tocmai prin coroborarea acestora: cum este posibil sa se accepte simple afirmaţii referitoare la dorinţa de a corecta erori, în condiţiile în care această vastă activitate de corectare a fost întreprinsă nu doar prin ascunderea ei faţă de principala persoana interesată, respectiv subsemnatul PHC – proprietarul terenului, ci fără ca măcar să fi fost solicitată.

Mai mult, scopul ilicit urmărit de către inculpat, este relevat și prin faptul ca s-a prezentat și a solicitat personal comunicarea încheierii CF prin care s-a modificat poziţionarea terenului.

După cum se comunica și prin adresa OCPI BN, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. 4 din Regulamentul de organizare și funcţionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, «persoana autorizată (expertul topo, n.n.) va putea depune cererea de recepţie și înscriere în numele titularului pe baza comenzii pentru executarea lucrării». Ori inclusiv acest înscris a fost falsificat, astfel încât dreptul legal de corectare erori invocat de către inculpat nu are nicio susţinere, mai mult, invocarea lui se impune a fi apreciată în consecinţă: ea reflecta scopul ilicit urmărit de către acesta”, s-a mai precizat în document.

VA URMA