În perioada anilor 2015-2016, județul nostru a găzduit câteva familii de ucraineni. Din păcate, acești civili au părăsit județul nostru, din cauza unei birocrații sufocante, ajungând oarecum, din nou pe drumuri. Acești oameni au fugit din propria țară din cauza tăvălugului războiului, lăsând în urmă amintiri mai mult sau mai puțin fericite și o avere de care s-a ales cenușa.
Anul 2021 nu a fost un an fericit pentru Ucraina. Pe lângă pagubele provocate de actuala pandemie, acest stat suferă din cauza unor lupte similare cu cele din timpul Primului Război Mondial. În Ucraina, momentan se poartă un război static, din tranșee, un război de anduranță. Totodată, Federația Rusă a mobilizat o parte din efectivele sale militare, la granița Ucrainei, ridicând întrebări pe cuprinsul întregii Europe. Datele oficiale, de la începutul conflictului până în prezent, ne arată următoarele lucruri: Peste 15.000 de morți, victime civile. 1,5 milioane de persoane strămutate în interiorul țării. 450 km, lungimea liniei frontului. Dacă conflictul se va intensifica, provocând o modificare a liniei de graniță, în detrimentul Ucrainei, județul Bistrița-Năsăud s-ar putea vedea în postura de a oferi adăpost unor refugiați de război ucraineni. În acest caz, regiunea noastră trebuie să fie mai bine pregătită decât data trecută. Trebuie să nu uitam că în anii 2015-2016, refugiații ucraineni au plecat din cauza unei birocrații dezastroase. Daca o să mai găzduim refugiați, trebuie să demonstrăm că suntem români adevărați, gazde de nădejde și oameni primitori. Faptele noastre ne vor aduce cinste chiar și la nivel global, însă, dacă o nu o să reușim să îi integrăm, din păcate, vom eșua din nou. Nu trebuie să ne batem joc de o viitoare ocazie de a face ceva bun, de a demonstra că suntem oameni și de a aduce prestigiu județului nostru!
Scurt istoric al conflictului
Criza din Ucraina a început cu protestele din capitala Kiev, în noiembrie 2013, împotriva deciziei președintelui ucrainean Viktor Ianukovici de a respinge un acord pentru o mai mare integrare economică cu Uniunea Europeană. După ce o reprimare violentă a forțelor de securitate ale statului a atras involuntar un număr și mai mare de protestatari și a dus la escaladarea conflictului, președintele Ianukovici a fugit din țară în februarie 2014. În martie 2014, trupele rusești au preluat controlul asupra regiunii ucrainene Crimeea, înainte de a anexa oficial peninsula, după ce locuitorii din Crimeea au votat pentru aderarea la Federația Rusă, în cadrul unui referendum local controversat. Președintele rus Vladimir Putin a invocat necesitatea de a proteja drepturile cetățenilor ruși și ale vorbitorilor de limbă rusă din Crimeea și din sud-estul Ucrainei. Criza a accentuat diviziunile etnice, iar două luni mai târziu, separatiștii pro-ruși din regiunile Donețk și Luhansk din estul Ucrainei au organizat un referendum pentru a-și declara independența față de Ucraina. Deși Moscova a negat implicarea sa, Ucraina și NATO au raportat acumularea de trupe și echipamente militare rusești în apropiere de Donețk și bombardamente rusești transfrontaliere.
În iulie 2014, situația din Ucraina a escaladat într-o criză internațională și a pus Statele Unite și Uniunea Europeană (UE) în conflict cu Rusia atunci când un zbor al companiei Malaysian Airlines a fost doborât deasupra spațiului aerian ucrainean, ucigând toate cele 298 de persoane aflate la bord. Anchetatorii olandezi de accidente aviatice au concluzionat în octombrie 2015 că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer construită de Rusia.
În septembrie 2016, anchetatorii au declarat că sistemul de rachete a fost furnizat de Rusia, determinând că acesta a fost mutat în estul Ucrainei și apoi înapoi pe teritoriul rusesc după doborârea avionului.
Din februarie 2015, Franța, Germania, Rusia și Ucraina au încercat să medieze o încetare a violențelor prin intermediul acordurilor de la Minsk. Acordul include prevederi privind încetarea focului, retragerea armamentului greu și controlul deplin al guvernului ucrainean în întreaga zonă de conflict. Cu toate acestea, eforturile de a ajunge la o înțelegere diplomatică și la o rezoluție satisfăcătoare nu au avut succes.
În aprilie 2016, NATO a anunțat că alianța va desfășura patru batalioane în Europa de Est, prin rotația trupelor prin Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, pentru a descuraja o eventuală viitoare agresiune rusă în alte părți ale Europei, în special în țările baltice. În decembrie 2015, peste 225.000 de persoane au rămas fără energie electrică în întreaga Ucraină în urma unui atac cibernetic, iar în decembrie 2016, părți din Kiev au suferit o altă pană de curent în urma unui atac similar care a vizat o companie ucraineană de utilități. În iunie 2017, sistemele informatice guvernamentale și de afaceri din Ucraina au fost afectate de atacul cibernetic NotPetya, atacul paralizant, atribuit Rusiei, s-a răspândit la sistemele informatice din întreaga lume și a provocat pagube de miliarde de dolari.
În 2020, conflictul armat din estul Ucrainei a continuat să afecteze grav civilii, de la amenințarea siguranței lor fizice până la limitarea accesului la alimente, medicamente, locuințe adecvate și școli. Pandemia Covid-19 a agravat aceste tendințe. Restricțiile de călătorie impuse de grupurile armate susținute de Rusia în anumite părți din estul Ucrainei și de autoritățile ucrainene ca răspuns la pandemie au avut un impact devastator asupra drepturilor economice și sociale, exacerbând dificultățile pentru civili și adâncindu-i și mai mult în sărăcie. Persoanele în vârstă, femeile, copiii și persoanele cu dizabilități au fost cele mai afectate. Grupurile armate care controlează părți din regiunile. Potrivit datelor misiunii de monitorizare a drepturilor omului a Organizației Națiunilor Unite, în primele șapte luni ale anului 2020, 18 civili au fost uciși și 89 au fost răniți în urma bombardamentelor, a tirurilor cu arme de calibru mic, a incidentelor legate de mine și a atacurilor cu vehicule aeriene fără pilot (UAV). Școlile și unitățile de învățământ au continuat să fie avariate de bombardamente, focuri de armă de calibru mic și de arme ușoare. Cele mai multe incidente au avut loc în zonele neguvernamentale controlate de guvern. Ca urmare a restricțiilor dure Covid-19 impuse de grupurile armate în anumite părți ale regiunilor Donetsk și Luhansk și de autoritățile ucrainene, cel puțin 1,2 milioane de persoane care trăiesc în zonele afectate de conflict nu au putut să își primească pensiile sau să se reunească cu familia din luna martie.
În 2015, refugiaţii din Ucraina au primit case în Bistriţa-Năsăud
Cei opt membri ai familiei din Luhansk şi-au părăsit casa în urmă cu un an. Au plecat fără să ia nimic. Singurul gând a fost să-şi salveze copiii din calea armelor. Au ajuns mai întâi în vestul Ucrainei şi, mai bine de jumătate de an, au dormit de cele mai multe ori pe străzi. La Kiev, unde stăteau înghesuiţi toţi opt într-o singură cameră, au fost găsiți de reprezentanţii unei asociaţii din Sibiu. Voluntarii le-au promis părinţilor un trai liniştit în România, undeva în Bistriţa-Năsăud. Şase luni mai târziu şi-au primit actele de şedere în ţara noastră pentru următorii doi ani. „Ceea ce se întâmplă în această frumoasă comună de munte e o chestie de pionierat. Este pentru prima dată când în județul Bistrița-Năsăud vine un grup de cetățeni pentru o perioadă mai îndelungată, lucru care vă face onoare. E o chestie de pionierat și este foarte nobil și benefic, în situația de criză în care noi ne aflăm”, a declarat reprezentantul Ambasadei Ucrainei.
În anul 2016, refugiații ucraineni au plecat din Măgura Ilvei.
Familia de ucraineni a plecat din țara noastră din cauza procedurilor complicate de obținere a dreptului de muncă și de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul țării noastre.
Ucraina a fost pe prima pagină a ziarelor internaționale în luna aprilie, în condițiile în care publicul mondial a urmărit dacă o consolidare militară masivă a Rusiei de-a lungul frontierei ucrainene va deveni un precursor al unei escaladări majore a conflictului de șapte ani dintre cele două țări. Temerile legate de o ofensivă iminentă a Kremlinului au părut să se atenueze la 22 aprilie, când Rusia a anunțat că intenționează să înceapă retragerea trupelor din pozițiile din zona de frontieră. Cu toate acestea, puțini sunt cei care iau ceva drept sigur.
În prezent, este departe de a fi clar dacă retragerea declarată a Rusiei va include cantitățile mari de echipamente militare concentrate în apropierea graniței ucrainene. Chiar dacă pericolul imediat a trecut, într-adevăr, Vladimir Putin a reușit să trimită un mesaj clar și fără echivoc Kievului că Moscova nu a exclus încă o soluție militară la problema ucraineană.
