„Am cerut si eu amânarea, ca orice om care nu se poate prezenta la termenul la care este chemat, mai ales ca am primit citatia foarte târziu. Mi-am facut planuri pentru ziua cu pricina, astfel ca am facut o cerere de mâna“, si-a motivat procurorul clujean Mircea Hrudei “ratarea” audierii de la DNA într-un dosar ce vizeaza acte de coruptie.
Cum adica a cerut amânarea “ca orice om”? Din experienta mea “proprie si personala”, Parchetul nu e o crâsma unde te duci când si daca ai chef si timp. Eu de exemplu nu am putut sa refuz “invitatia” la audieri, în primul rând pentru ca nu am fost citata. Îmi amintesc ca la a doua audiere a mea în dosarul Gazeta, am fost pur si simplu luata cu japca de pe holurile Curtii de Apel Cluj unde se judeca recursul colegilor mei împotriva masurii arestarii si audiata în prezenta procurorului Hrudei, secondat de “atacantul” Daciana Deritei. Luata cu japca de acelasi Alin Pintican, huliganul BCCO Cluj, ale carui activitati “extraprofesionale”- trafic cu haine furate etc (nici nu m-as mira sa fie asa, la cum umbla îmbracat, dar, nu-i asa, prezumtia de nevinovatie functioneaza, drept urmare îi acord un “credit” lui Pintican si admit ca „vestimentatia” lui de Obssesion e sponsorizare de la „neamuri”) fac obiectul unui dosar aflat în lucru la DNA. La fel, Milena Man, cadru universitar a beneficiat de acelasi tratament, când a fost luata de la spital de mascati, sub privirile consternate ale pacientilor. Sa nu mai zic de colegii mei, care au primit în loc de citatii – catuse.
Chiar si în urma confruntarilor cu o justitie defel oarba, mai am puterea sa cred ca în justitia româna sunt si oameni care îsi fac treaba cu profesionalism. Drept urmare, cred ca în timpul audierilor, lui Pintican nu i-a fluturat nimeni catusele, asa cum a procedat el cu mine, la intimidare.
Memoranda Onac
